Juglans regia sau nucul, aşa cum este cunoscut în popor, are cerinţe diferenţiate faţă de factorii de mediu în funcţie de caracteristicile soiurilor şi a sistemelor de cultură. Despre acest lucru ne spune şi Bogdan Arbănaşi, un tânăr de 33 de ani din satul Traian, judeţul Mehedinţi, care a înfiinţat o livadă de nuci în anul 2014, pe o suprafaţă de 1.3 ha.

Investiţie de peste 5.000 de euro

Totul a început în urmă cu cinci ani, când cu ceva bani strânşi şi cu un teren primit moştenire Bogdan a vrut să se apuce de agricultură. „Am primit moştenire de la bunica mea circa 1 ha de pământ şi tot m-am întrebat cu ce să-l plantez, fără să mă mut la sat, eu fiind din Vânju Mare.

Nu am stat prea mult pe gânduri şi astfel m-am hotărât să înfiinţez o livadă, dar eram indecis. Eu și tatăl meu ne-am gândit ca produsul să nu fie perisabil şi să avem un preţ bun de comercializare. Astfel, am ajuns la nuc! Uşor, uşor ne-am apucat să ne documentăm, iar în prima fază am fost în vizită la Staţiunea de Cercetare Pomicolă Vâlcea. Acolo am găsit o masă cu multe caserole, iar în fiecare caserolă era câte un soi de nucă. Am ales mai multe nuci din soiurile respective şi am plecat acasă, unde m-am pus cu părinţii mei la spart de nuci, analizat şi gustat. Astfel, am ales soiul Jupâneşti şi doi polenizatori, respectiv Valmit şi Valcor. Am înfiinţat această plantaţie în luna noiembrie a anului 2014, pe o suprafaţă de 1.3 ha. Investiţia este destul de mare, dar până la 5.000 de euro am ţinut socoteala, după am zis că, dacă mai ţin evidenţa cheltuielilor, încep să regret“, ne spune tânărul mehedinţean.

„În prima fază am apelat la un specialist pentru a lua probe de sol să văd dacă nucul va merge pe acel tip de teren. Domnul care a venit mi-a zis după cinci secunde de când ne-am dat jos din maşină că nucul merge pe solul meu. Eu am rămas suprins şi l-am întrebat cum și-a dat seama. Iar el a răspuns: «Uite acolo un nuc mare, uite acolo alţi doi nuci». A luat probe de sol şi am plecat, iar după câteva zile am primit rezultatul de sol, fiind unul pozitiv“, îşi aminteşte Bogdan.

Pentru condiţiile din România sunt recomandate în cultură soiurile cu fructificare terminală deoarece sunt mai rezistente la temperaturile scăzute de iarnă decât cele cu fructificare laterală. În plus, majoritatea soiurilor cu fructificare laterală sunt cu mult mai sensibile la atacul de bacterioza nucului în condiţiile din ţara noastră. Alte aspecte de care trebuie să se ţină cont sunt schema de plantare, irigarea şi tratamentele fitosanitare. Chiar dacă plantaţia nu prea a fost productivă în anul 5, peste doi ani aceasta va intra pe rod şi va ajunge la o producţie maximă, mai adaugă Bogdan. „Schema de plantare a fost aleasă de mine, după multă documentare, fiind de 9 x 8. De altfel, trebuie şi irigare, de exemplu eu am ales metoda de udat mai ieftină şi cu mai multă muncă. Tratamentele fitosanitare se fac de cca 5-6 ori pe an, iar cea mai mare problemă este antracnoza. Anul acesta producţia a început să fie puţină, dar nu aveam mai multe aşteptări deoarece plantaţia este în anul 5. Cred că amortizarea investiţiei va avea loc la 7 ani după intrarea plantaţiei pe rod, atunci când voi avea şi producţie maximă. Pentru început producţia o să fie mică şi pot să o vând la prieteni şi cunoştinţe, iar când o să fie mai mare o voi da la brutării pentru cozonaci“, încheie Bogdan Arbănaşi.

Sortimentele de soiuri folosite

Jupâneşti. Soi românesc, de vigoare mijlocie spre mare şi coroană cilindro-conică. Tipul de fructificare este terminal. Înflorirea este semitardivă. Intră pe rod încă din anul 4 şi produce mult şi constant. Fructul este de mărime medie, eliptic alungit, cu un vârf destul de ascuţit. Endocarpul se sparge uşor şi lasă miezul să iese în jumătăţi sau întreg. Maturarea fructelor se produce în decadele II şi III ale lunii septembrie. Soiul prezintă o rezistenţă bună la ger şi se comportă satisfăcător la atacul de bacterioză şi antracnoză. Se recomandă pentru cultură în toate zonele, cu aport de apă prin irigare, deoarece este foarte productiv şi cu fructe de calitate bună. Este un soi de perspectivă.

Valmit. Soi de origine românească, de vigoare mare şi coroană globuloasă. Tipul de fructificare este terminal. Înflorirea este semitardivă şi este un soi precoce (anii 4-5). Fructul este de mărime medie, aspectuos, iar endocarpul este subţire, neted şi se sparge uşor. Maturarea fructele are loc în decada a II-a a lunii septembrie. Soiul poate fi extins în toate zonele de cultură în condiţii de irigare deoarece este productiv, rezistent la ger şi boli.

Valcor. Soi de origine românească, de vigoare mare. Tipul de fructificare este terminal. Înflorirea este semitardivă, intră pe rod timpuriu (anii 4-5) şi produce constant. Fructul este de mărime medie, cu endocarp subţire şi se sparge uşor. Maturarea fructelor se produce în decada a II-a a lunii septembrie. Soiul este foarte productiv, rezistent la ger şi destul de rezistent la bacterioză şi antracnoză, fiind foarte bun pentru toate zonele de cultură în condiţii de irigare.

Beatrice Alexandra MODIGA