Inginer Marius Popescu, consilier tehnic la compania Universal Group, reprezentanta Koppert în România, vine cu informații prețioase despre ce trebuie făcut pentru a ține sub control un dăunător care de câțiva ani face ravagii în solariile cu tomate.

Pentru tuta absoluta folosim toate armele permise

– Ați venit anul acesta la târgul Indagra cu misiunea de a vorbi legumicultorilor despre tuta absoluta, un dăunător căruia nu i s-a găsit încă o modalitate de combatere totală. Ce aveți de spus în acest sens?

– Pe partea de combatere biologică, compania Koppert vine cu soluții destinate în special fermierilor care pot merge pe un ciclu lung de producție, mai ales la tomate. Anul acesta este o provocare mare cu tuta absoluta și trebuie să ne gândim la soluții și împotriva acestui dăunător. Dacă până acum se justifica, mai mult sau mai puțin, introducerea de prădători în cultura de tomate, anul acesta este evident pentru toată lumea că trebuie făcut un pas în plus. Soluțiile există, marele avantaj este că știm ce avem de făcut. Acum trebuie să-i convingem pe oameni că tuta absoluta nu înseamnă doar un tratament, este nevoie să anticipăm unele dintre probleme și pentru unele să venim cu soluții la timp. Să înțeleagă toată lumea că, așa cum s-a întâmplat la ardei, asta va trebui și la tomate – răbdare și multă încredere în combaterea biologică. Majoritatea celor care au apelat la combaterea biologică nu își mai doresc să se întoarcă la combaterea chimică.

– Să definim pentru cei care nu știu ce înseamnă această combatere biologică și cu ce beneficii vine ea.

– În principiu, folosim niște inamici naturali, niște prădători, gâze, insecte, cu care încercăm să ținem sub control dăunătorii, care și ei, la rândul lor, sunt tot niște insecte. Ar fi multe de spus legat de beneficii. Cultivatorilor le pot spune că întotdeauna vor obține o producție mai mare și de calitate mai bună. Pe lângă acestea, trebuie să adaug componenta timp. În general, folosirea de prădători presupune și economisirea de foarte mult timp. Activitatea aceasta de a lansa prădătorii și de a face combatere biologică se rezumă la un interval de timp mult mai scurt, nu sunt necesare în mod obișnuit niciun fel de scule sau dispozitive speciale, nu sunt alte cheltuieli decât cele cu prădătorul. Producția pe care o obținem este una curată sau mai curată, cu incomparabil mai puține reziduuri de pesticide.

Avem în final produse curate, ca să nu mai vorbesc de faptul că fermierul, nefăcând atâtea tratamente, se expune mai puțin anumitor riscuri pe care le presupune folosirea de tot felul de otrăvuri. Eu nu am reușit să văd vreun dezavantaj. Poate doar faptul că în linii mari știm întotdeauna cam la ce costuri ajungem cu un program de genul acesta. 

– În cazul dăunătorului tuta absoluta, cu ce soluție bio am putea interveni?

– Tuta absoluta nu poate fi ținută sub control cu o singură armă. Nu va fi niciodată posibil și spun că în cazul acestui dăunător pot fi folosite toate armele permise. Dar cel mai important, trebuie ținut cont de tot ce înseamnă prevenție.

Prevenția, primul pas spre combatere

– Ce recomandări puteți face în acest sens?

– Dacă o luăm de la început, să ne gândim la rotația culturilor. Să avem în vedere că acest dăunător atacă în proporție de 90% tomatele și, dacă nu găsește aceste plante în zonă, poate provoca ceva daune pe vânătă și poate fi întâlnită și pe unele buruieni din aceeași familie de solanacee. Deci, ar fi bine să nu punem tomate după tomate, pentru că sigur voi avea o rezervă foarte mare de tute. Ar fi bine să punem tomate după castraveți sau ardei, pentru că din start pornim mai ușor în această luptă. În plus, tuta absoluta cu siguranță nu este o specie endemică pentru România. Este iubitoare de căldură, deci primul lucru care nu îi place este frigul. Dezavantajul nostru anul acesta, care se încheie, a fost că nu am avut iarnă, pentru că în mod normal, în zona noastră într-un an în care avem măcar câteva nopți cu temperaturi sub -20°C, populațiile s-ar fi redus mult. Anul acesta am avut o singură noapte cu -16°C pe data de 1 martie, când majoritatea solariilor erau acoperite și era ceva căldură înăuntru.

Prin urmare, populația de tute a supraviețuit de anul trecut pe anul acesta, motiv pentru care s-a pornit în primăvară cu o cu totul altă presiune. Pe de altă parte, tot ce ține de igienă trebuie ținut sub control, nu lăsăm buruieni care ar putea fi gazdă, nu lăsăm răsaduri sau plante care au scăpat din anul trecut să crească în continuare în seră. În preajma serei trebuie menținută curățenia; dacă am terminat un ciclu de vegetație, resturile vegetale încercăm să le distrugem într-un fel sau le îndepărtăm de solar. Nu putem lăsa în gura solarului toate resturile vegetale pline de tută și toți dăunătorii și să ne așteptăm că nu se va întâmpla nimic, pentru că tuta este un fluture și o să zboare cu ușurință înapoi în solar.

Apoi, prevenție înseamnă să încercăm să punem niște bariere, se găsesc tot felul de plase, vi le imaginați pe cele de țânțari, cam asta ar trebui să fie desimea lor, prin care tuta nu poate trece. Acestea ar trebui puse pe ventilație și să încercăm să limităm în felul acesta numărul de adulți care pot veni de afară în solar.

Este extrem de important să facem asta la primele semne de atac în solar; e bine ca frunzele, foliolele să fie strânse, puse în niște pungi, în saci și distruse, arse sau lăsate în acel sac strâns ermetic la gură, astfel încât să nu iasă. Este o lucrare care cere timp, dar are eficiență extraordinară pentru că nu le mai permitem să-și mărească populația în interiorul serei. Alte arme importante sunt capcanele de tot felul, cele cu feromoni, lămpile UV, plăcile negre lipicioase care atrag tuta absoluta. Acestea sunt armele permise și care trebuie folosite.

Dar la acestea se adaugă prădătorii. În principiu, există două specii, însă pentru România este permisă doar o specie, iar aceasta este macrolophus pygmaeus. Este un gândăcel care se hrănește cu ouăle și larvele de tuta absoluta. Cel de-al doilea prădător, nesiodiocoris, are o creștere mai rapidă decât macrolophus pygmaeus și dezavantajul este că, la rândul său, poate deveni un dăunător foarte agresiv, care poate fi cu greu ținut sub control. Acesta este motivul pentru care nici nu este permis. De regulă, el ne obligă la tratamente să-l liniștim pe el, or acela este momentul în care, liniștindu-l, creăm porți pentru tuta absoluta.

Macrolophus pygmaeus are o creștere nu atât de rapidă precum nesiodiocoris, face populații în aceeași perioadă de timp, dar este mult mai puțin dăunător pentru plantă. Dar și el în lipsa hranei poate înțepa planta și supraviețuiește din ea, dar de regulă nu își face populații. Totuși, dacă acest dăunător are populații foarte bune, este capabil să țină sub control și musculița albă, tripsul, păianjenul, omizi și într-o oarecare măsură și afidele. Este un prădător polifag, dar trebuie avut un pic de răbdare, iar răbdare la marcolofus înseamnă 2-2,5 luni. Trebuie să vedem când este momentul cel mai bun de introducere și ce trebuie să facem în așa fel încât populațiile de prieteni să ajungă rapid la un nivel care să ne asigure protecție.

Momentul optim pentru combaterea biologică

– Când ar trebui introdus în cultură acest prădător?

– Cu cât mai repede, cu atât mai bine. În mod obișnuit, pe culturile prelungite, în serele moderne, lansările se fac imediat după plantare. În săptămâna imediat după plantare se face prima lansare și apoi, la două săptămâni, și a doua lansare. Pentru ciclurile foarte scurte, intenția noastră este să intrăm cu ei de la răsad, pentru că trebuie să câștigăm un pic de timp și avem și posibilitatea asta pentru că în solariile pe cultura normală, tradițională, în România fermierii își produc singuri răsadul și putem face treaba asta.

– Cum arată și cum este livrat acest prădător?

– În general, în perioada de sezon, să zicem, din luna martie avem transporturi în fiecare săptămână de la colegii noștri din Olanda și alegem momentul potrivit de lansare. Aceste insecte vin ca adulți, ambalați în niște flacoane, în amestec cu un material de transport, de regulă un talaj mai mare, care îi ajută să stea bine pe o perioadă limitată de timp. Dimensiunea unui exem­plar este de 0,8 - 1 cm. Sunt niște gâze mult mai mici decât tuta absoluta, dar atacă ouăle și larvele de tuta, le înțeapă și le extrag tot conținutul.

– Câte flacoane sunt necesare pentru 1.000 mp de solar?

– De regulă, cantitatea folosită este de 1 - 3 indivizi/mp. Într-un flacon vin cam 300 de indivizi, deci pentru un hectar ar trebui între 20 și 60 de flacoane. Contează mult ce presiune este, ce istoric avem acolo și ce vrem să facem în perioada următoare. Probabil că pe serele moderne nu o să avem niciodată nevoie să folosim cantitatea maximă pentru că acolo avem avantajul timpului, dar în serele tradiționale, fiind mereu sub presiunea timpului, va trebui să folosim ceva mai mulți prădători.

– Cât costă un astfel de flacon cu 500 de indivizi?

– În jur de 350-400 lei.

Perspective

– Cât trăiește tuta absoluta?

– Ciclul biologic pentru tuta absoluta și pentru toate insectele dăunătoare este strict condiționat de temperatură. Dacă la o temperatură medie de 15°C avem o generație cam la 2 luni, la 25°C avem o generație la 4 săptămâni, iar la 30°C, o generație la 3 săptămâni. Cu cât este mai cald, cu atât se dezvoltă mai rapid. Important este să nu intrăm cu prădători atunci când presiunea este uriașă, pentru că atunci nu vom mai rezolva nimic. E bine să nu acceptăm deloc tuta și să încercăm să o ținem la un nivel al populațiilor cât mai jos. Să folosim toate metodele la timp și să nu ne închipuim că am scăpat, pentru că nu vom fi scăpat niciodată. Tuta este din 2008-2009 în România și aproape în fiecare an au fost bazine mai mult sau mai puțin afectate.

– Cum vedeți agricultura în următorii 5-10 ani?

– Aș putea spune cum văd partea asta de horticultură. Acum 5 ani, nu aș fi putut anticipa ce se va întâmpla în perioada aceasta pe combatere biologică și sunt bucuros că am acceptat rapid niște soluții foarte sănătoase, atât pentru cultivatori, cât și pentru consumatori. Am mulțumirea că, dacă în urmă cu 5 ani nu aș fi avut curaj să ofer copiilor mei un fruct recoltat dintr-un solar, acum o fac cu ochii închiși, pentru că știu că sunt curate și că nu avem depozite de pesticide în ele. Este un pic mai complicat, dar nu imposibil. Acum 51 de ani, un domn numit Koppert a văzut că un păianjen poate ține sub control un păianjen rău, a crezut în ideea asta și acum Koppert este o companie internațională, a creat niște brand-uri și a arătat că lucrurile se pot face și altfel. Asta este soluția normală, naturală. Ceea ce facem noi nu este decât să grăbim un pic echilibrul între dăunători și prădători. Atunci când faci un tratament chimic, rupi acest echilibru. Îmi place să cred că Dumnezeu le-a lăsat într-un echilibru perfect, iar noi am stricat acest echilibru și, dacă putem face ceva să îndreptăm această problemă, este șansa și oportunitatea noastră. România merită să se bucure de niște legume curate, pe care să le oferim copiilor cu inima deschisă.

Patricia Alexandra Pop

Deși acest parazit, Tuta absoluta, a fost semnalat de noi cu mai mulți ani în urmă, constatăm că el continuă să facă ravagii în culturile de legume și cartofi atât din câmp cât și din solarii, chiar și în acest an 2018. Condițiile de mediu, seceta și temperaturile ridicate, dar și lipsa unor măsuri concertate, neinformarea, neștiința și nu în ultimul rând prețul destul de ridicat al produselor de control, pe fondul unei sărăcii a micilor dar foarte mulților producători, a făcut ca parazitul să devină o problemă națională.

Tuta absoluta, sau molia tomatelor, sau minatorul frunzelor de tomate, sau după ţara de unde s-a răspândit în toată Europa, molia spaniolă, este o insectă extrem de periculoasă, care atacă cu predilecţie tomatele dar şi ardeii, pătlăgelele vinete, cartofii şi chiar şi castraveţii. Este o microlepidopteră, de culoare gri argintie, cu o lungime de 6-7 mm şi cu o deschidere a aripilor de cca 10 mm.

Atacul acestui parazit devastator începe pe vârfurile plantei, apoi se extinde pe frunze sub forma unor galerii similare atacului de muscă (larvă) minieră – liriomyza trifolii Burg – apoi pe fructe pe care se observă distrugerea epidermei ca urmare a înţepăturilor moliei care şi-a depus ouăle. Ulterior în fruct se constată galerii şi excremente ale larvelor. Fructele devin nevandabile, inclusiv în faza de gogonele. Este foarte activă în timpul nopţii şi mai puţin ziua, fiind foarte prolifică. În condiţii de temperaturi ridicate, ciclul biologic este de 30 de zile.

Această însectă, originară din America de Sud (există în Chile, Bolivia, Brazilia, Columbia, Ecuador, Paraguai, Uruguai, Peru, Venezuela, Argentina), a fost semnalată pentru prima dată în Europa, în anul 2006, în Spania, provincia Valencia, de unde mai poartă şi denumirea de „musca  spaniolă”. De aici s-a extins foarte rapid în aproape toate ţările mediteraneene. În Maroc în 2007, în Algeria şi Franţa în 2008, şi aşa mai departe.

Văzând, cu ceva timp în urmă, o hartă a distribuţiei acestei molii, am constatat că a fost identificată în majoritatea ţărilor europene (Spania, Portugalia, Anglia, Germania, Austria, Italia, Grecia, Turcia, Malta, Bulgaria, Elveţia, Albania) precum şi în aproape toate ţările Africii de Nord (Tunisia, Libia şi evident Algeria şi Maroc). România, ca de altfel şi alte ţări din Est, nu apare. Această insectă însă a fost deja semnalată şi în ţara noastră. În 2009 a fost semnalată în Maramureş şi Bihor, iar în 2010 în judeţul Arad şi în NE. Presupun că a fost adusă odată cu importul de tomate din ţări ca Spania, Turcia, Maroc, etc., cu deosebire în ambalajele respective. Aşa cum a fost introdus cu 40 de ani în urmă, păianjenul lat – polyphagotarsonemus latus Banks – odată cu importurile de fructe exotice, şi de care nu am mai scăpat nici astăzi! Din păcate cum spuneam, sărăcia micilor dar nenumăraţilor producători de legume din ţara noastră, nu le permite acestora utilizarea unor ambalaje de unică folosinţă. Trebuie să mai spun că unele ţări, cum ar fi SUA, şi-au sistat la începutul anului 2011, importurile de tomate şi ardei din Europa, mai puţin din Belgia.

Combaterea insectei Tuta absoluta se face extrem de greu. De aceea pagubele produse uneori în culturile de tomate din spaţiile protejate sunt foarte mari, ajungând până la distrugerea completă a culturii.

Se recomandă în mod deosebit combaterea biologică folosind capcane cu feromoni, câte 2-4/ha, (Qlure TUA – 500, 502, Optima, 100 N, sau Ferolite, Delta trap, Optiroll Tuta+, Maxiboard Tuta+, Tutaroll şi Tutaboard) bazate pe sinergismul dintre feromonul sexual al insectei şi frecvenţa luminii particulară atragerii acesteia.  Specificitatea feromonului protejează entomofauna utilă (Trichogramma achaenae şi Nesidiocoris tenuis). Raportul de insecte capturate este de 100 de molii de Tuta absoluta la un Nesidiocoris tenuis.

Pot fi folosite şi altfel de capcane, nu atât de eficiente, dar mai ieftine. În cazul în care se folosesc în interior, este obligatoriu ca sera sau solarul să fie prevăzute cu plase insect proof, pentru împiedicarea pătrunderii şi altor insecte atrase de feromonii respectivi, ceea ce este aproape imposibil pentru majoritatea tipurilor constructive de solarii din ţara noastră. Folosirea acestor capcane are şi rolul de monitorizare a prezenţei dăunătorului în interiorul spaţiului protejat.

Chimic, Tuta absoluta, este destul de greu de controlat. Şi aceasta datorită mai ales faptului că atunci când a apărut în America de Sud, s-au făcut nenumărate încercări. Numai în Brazilia au fost testate 36 de insecticide într-un singur sezon, cu aplicări foarte frecvente şi intense, care au condus în final la dezvoltarea unei rezistenţe a insectei la diferite substanţe chimice. Multe ţări din America de Sud au raportat acest fenomen de rezistenţă la produse pe bază de piretroide, methamidofos sau cartap.

Conform unor specialişti străini dar mai ales a celor spanioli, controlul cât de cât al insectei se poate realiza cu produse pe bază de imidacloprid, care se pot introduce şi prin instalaţia de irigare prin picurare la 8-10 zile după plantare, sau cu produse pe bază de indoxacarb sau spinosad, eficace mai ales împotriva larvelor. În general se va folosi o cantitate mai mare de soluţie decât de obicei, dar, atenţie, nu se va mări sub nici o formă concentraţia de substanţă activă! Ne putem aştepta, altfel, la efecte nedorite, cum ar fi, avortarea florilor, dar mai ales fenomenul de rezistenţă.

ICDLF Vidra a derulat câteva contracte cu unele firme producătoare de pesticide în vederea testării eficacităţii unor produse faţă de Tutta absoluta. Dintre acestea s-au remarcat următoarele: Affirm 0,95 SG 0,15 %, Alverde 24 SC 0,1 %, Kohinor 200 SL 0,1 % şi Coragen 0.02 %. La acestea mai adăugăm Avaunt 0,04 %, Volian Targo şi Belt.

Ca măsuri preventive se recomandă:

• producerea răsadului în spaţii separate;
• curăţarea spaţiului de orice rest de plantă din cultura anterioară (tulpini, frunze, fructe), precum şi de buruieni, mai ales cele din familia solanaceae;
• acolo unde este posibil, zonele de aerisire, ca şi cele de ventilaţie, se vor acoperi cu plase speciale, identice cu cele care se folosesc în cazul afidelor, cu 6-9 orificii/cm²;
• crearea unui „antreu” la intrări, o dublare de fapt a uşilor;
• monitorizarea cu capcane cu feromoni a spaţiului de produs răsad.

O bună practică agricolă, sau GAP – Good Agricultural Practices – în acest caz, înseamnă practici culturale, rotaţii cu alte specii (nu cu ardei sau cu pătlăgele vinete şi nici chiar cu castraveţi), arătură, fertilizare şi irigare adecvată, distrugerea plantelor infestate, a buruienilor gazdă, etc.

Mai recomandăm cultivatorilor de tomate, ardei, pătlăgele vinete, cartofi, castraveţi, ca în cazul în care sesizează atacul acestui microlepidopter extrem de dăunător, să se adreseze de urgenţă specialiștilor din unitățile de cercetare de la Vidra, Buzău, Bacău, Iernut, Dăbuleni, precum și Centrelor de Protecţia Plantelor, Unităţilor Fitosanitare Judeţene.

Victor Lăcătuş

Tuta absoluta, dăunătorul ce poate distruge culturile în timp record

Deși este originar din America Latină, în anul 2006 a apărut și în Europa, iar expansiunea către alte state s-a produs rapid, cu ajutorul ambalajelor de fructe, legume și produse necesare acestor culturi. Un dezavantaj al comerțului intracomunitar, după cum susțin unii specialiști din domeniu. Tuta absoluta este un dăunător ce a fost observat pentru prima dată în România în anul 2009. Mai întâi a apărut în județul Satu Mare, dar răspândirea către cele mai importante bazine legumicole din țară nu a întârziat să apară.

Ciclul de viață

Tuta absoluta atacă în special legumele din familia Solanaceae, la noi fiind cunoscută și sub denumirea molia tomatelor deoarece tomatele par a fi gazdele pe care aceasta le preferă. Ocazional mai apar în culturile de cartofi, vinete, cireșe de pământ, zârnă și fasole.

La temperaturi ridicate, de peste 35 grade Celsius, apare în sere și solarii, iar primii dăunători se observă din luna mai și ultimii înainte de a da înghețul.

Cât de păgubitor este acest dăunător? Răspunsul specialiștilor este îngrijorător: „Dacă un legumicultor nu trece 1-2 zile prin solar, riscă să aibă mai bine de 50% din cultură afectată“, a specificat Vasilică Hoarcă, director de vânzări semințe legume la Syngenta.

Cum recunoaștem dăunătorii? Ei bine, adulții au culoarea gri-maronie, cu puncte negre pe aripile anterioare, iar în lungime măsoară 5-7 mm. Ciclul total de dezvoltare a insectei este parcurs în 24-38 de zile, în funcție de condițiile climatice, iar iarna depășește 60 de zile. Ouăle sunt cilindrice, alb-găbui și se depun în pliurile frunzei sau pe tulpină și eclozează în 4-6 zile. Larvele au 4 stadii de dezvoltare, iar durata unui stadiu este de 10-15 zile. Pupele sunt maro, iar stadiul durează 10-12 zile.

Efecte asupra culturilor

La cultura de tomate infestarea are loc pe tot parcursul ciclului de vegetație. Daunele pot fi cauzate în toate stadiile larvare. Pe frunze, larvele se hrănesc cu țesut mezofil și pot forma galerii către tulpini. De asemenea, fructele sunt atacate de larve, efectele acțiunilor acestora ducând la putrezirea fructelor. „Tuta absoluta este un dăunător care acționează mai mult noaptea, ziua rămânând ascunsă. Infestarea se produce pe tot parcursul perioadei de vegetație, dar cele mai mari probleme apar în mod special pe ciclul doi de cultură. Combaterea se face cel mai bine în stadiul larvar, dar ar fi bine ca tratamentele să înceapă încă din stadiul de răsad. Recomandarea noastră este aplicarea tratamentelor preventive. Este mai bine să prevenim decât să vindecăm! Sunt multe aspecte de care un fermier trebuie să țină cont. În primul rând, eliminarea plantelor care au fost purtătoare, dar și distrugerea buruienilor de pe lângă sere și solarii, a fructelor și a resturilor vege­tale care au fost atacate în cultura precedentă. Bine ar fi ca aceste resturi vegetale să fie arse, dar prea puțini agricultori fac acest lucru“, a mai specificat Hoarcă.

În cazul culturilor afectate de acest dăunător, specialistul Syngenta a precizat faptul că se impun mai mult de 10 tratamente.

Metode profilactice pentru combatere

Igienizarea și curățarea spațiilor de producție. Înainte de aplicarea substanțelor chimice se recomandă distrugerea plantelor și a fructelor care au fost anterior infestate cu Tuta absoluta. De asemenea trebuie distruse plantele din familia Solanaceae aflate în vecinătatea solariilor, pentru că și acestea adăpostesc dăunătorul.a

Folosirea plaselor pentru insecte. Culturile înființate în solarii trebuie protejate de insecte cu ajutorul plaselor. Aceste echipamente au și rolul de a împiedica ieșirea bondarilor din spațiile protejate, atunci când sunt folosiți la polenizare.

Capcane făcute acasă. O altă metodă este folosirea capcanelor făcute acasă, utilizând vase de plastic (găleți și bidoane pe care le puteți reutiliza), apă sau ulei și momeală cu feromoni.

Capcane lipicioase. Cu sau fără feromoni, acestea se poziționează la nivelul unde atacă Tuta absoluta culturile. Aceste capcane ar trebui să urmeze creșterea vegetativă a tomatelor, ajungând în jurul a 2/3 din înălțimea culturilor.

GALERIE FOTO

Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 4, 16-28 februarie 2017 – pag. 20-21