goodwill mai2022 top
update 18 May 2022

În Suceava suprafețele cultivate cu cartofi scad de la an la an

În ultimii 10 ani, în judeţul Suceava suprafeţele cultivate cu cartofi au înregistrat o scădere continuă. Dacă la începutul anilor 2000 în judeţ erau cultivate peste 30.000 ha cu cartofi, anul trecut au mai fost cultivate 17.122 ha cu cartof, iar în 2020 o suprafaţă de 17.797 ha. Inclusiv Staţiunea de Cercetare Agricolă din Suceava, care era cel mai mare cultivator de cartof din judeţ, a renunţat la această cultură, singurele loturi fiind cele pentru cercetare. Cartoful a ajuns pe locul trei – patru într-unul dintre judeţele considerate printre cele mai mari cultivatoare de cartofi din ţară. Putem vorbi de aproape o înjumătăţire a suprafeţei cultivate, ceea ce înseamnă foarte mult şi privind producţia, deşi fermierii mai mari au acum o rată de producţie mai bună, existând vârfuri de producţie şi de 20 de tone la hectar în unele ferme.

Cultivatorii de cartofi din judeţul Suceava spun că situaţia de la începutul anului 2022 îşi are originile în toamna anului 2020 când, pe fondul pandemiei provocate de Covid-19, fermierii trăgeau un semnal de alarmă şi aduceau la cunoştinţa Ministerului Agriculturii necesitatea subvenţionării acestei culturi în condiţiile în care preţul de vânzare a cartofului a atins minimul istoric de 0,30 lei/kg. În primăvara anului 2021, după cheltuieli serioase cu depozitarea, cartoful pentru consum de calibru >50 mm s-a comercializat cu preţuri care nu au depăşit 0,5 lei/kg pentru că de procesare nu se poate discuta, în acest moment în România fiind doar fabrici de procesare a cartofului sub formă de chips. Pentru această industrie este nevoie de anumite soiuri, iar sprijinul  financiar oferit de stat este foarte mic, anul trecut, numai în judeţul Suceava, suprafaţa însămânţată cu cartofi a scăzut cu peste 600 de hectare la fermierii mari.

Cheltuieli mai mari cu sămânţa, lucrările agricole şi depozitarea

Conform centralizării făcute la sfârșitul anului trecut de Direcția Agricolă Suceava, din cele  17.122 ha cultivate cu cartofi, 80 ha au fost cu soiuri semitimpurii, 320 ha cu soiuri de vară și 16.722 ha cu cartof de toamnă. Pentru că aproximativ 5.000 ha sunt în zona montană, cu o producție sub 10 t/ha, media producției pe județ a fost în anul 2021 de 5-6 t/ha pentru semitimpurii și de vară și de 18 t/ha pentru cartofii de toamnă.

Fermierii mari, care cultivă suprafeţe de peste 10 hectare și care fac şi producţie de calitate, spun că nu vor creşte semnificativ suprafeţele cultivate anul acesta, principalele cauze fiind dublarea şi chiar triplarea preţului la îngrăşăminte, creşterea preţului la motorina folosită de tractoare la prelucrarea solului, însămânţare, tratamente, recoltare, transport. Producţia depinde de sămânţă, de cantitatea şi calitatea ei, iar în acest an sămânţa este insuficientă. De la an la an au fost tot mai puţini producători autohtoni de sămânţă de calitate, iar sămânţa din import s-a scumpit foarte mult. Fermierii spun că şi cheltuielile de depozitare au crescut foarte mult din cauza creșterilor de preț la energia electrică, păstrarea cartofilor fiind la fel de importantă ca şi producerea lor. Tuberculul de cartof conţine aproximativ 75% apă, iar, dacă nu sunt îndeplinite toate condiţiile de pregătire pentru însilozare şi păstrare, temperaturi constante situate în +4 şi +8°C în funcţie de destinaţie (consum, sămânţă, chips), ventilaţie mecanică cu aer răcit, pot apărea foarte uşor boli în timpul depozitării. Este vorba despre aşa-numitele boli de păstrare: putregaiul umed, putregaiul uscat, putregaiul din cauza manei, etc. iar pagubele sunt foarte mari. La toate acestea se adaugă şi un uşor deficit de umiditate din sol, care, dacă se va accentua, va limita producţia sau, dacă va fi un an ploios vor fi cheltuieli mai mari cu combaterea dăunătorilor.

„Cartoful este greu de cultivat, necesită utilaje şi forţă de muncă. La cartof nu se poate fără muncă, oricât de performante ar fi utilajele. Cui nu are utilajele proprii îi va fi foarte greu să se reorienteze acum, de la un an la altul. Dacă mă raportez la investiţia din 2021, preţul practicat în primăvară este corect. Anul acesta, la ce costuri sunt, când o tonă de îngrăşământ a ajuns 1.000 de euro, e clar că nu se mai poate face producţie la acelaşi preţ. Estimez că voi cultiva 8-10 hectare în acest an şi cred că preţul la cartof sigur va creşte“, a explicat fermierul Florin Mirăuţ, cultivator de cartofi la o fermă din satul Moara.

Cultivatorii de cartofi spun că, dacă eşti specializat pe producţia de cartofi, te poţi adapta greu pentru o altă producţie. În cazul culturii cartofului, utilajele și tehnologia sunt specifice, nu pot fi folosite petru o altă cultură, doar cele pentru pregătirea terenului sunt universale.

Creşterea preţului cartofului este mai mică la producători și mai mare la vânzători

Micii fermieri spun că până acum investiţia nu se merita, fiind vorba de multă muncă, cheltuieli sporite şi preţ de vânzare scăzut. Situaţia s-a schimbat însă în primăvara acestui an, când preţul cartofului a crescut semnificativ, cu aproximativ 30% la producător şi chiar mai mult în magazine.

Dacă în toamnă kilogramul de cartofi se vindea în judeţul Suceava cu 0,8 până la 1,2 lei, în luna aprilie cartofii pleacă de la producător cu un preţ de 1,3-1,5 lei kilogramul, în magazine un kilogram depăşeşte 3 lei, iar în pieţele agroalimentare preţurile variază de la 2 la 3 lei, în funcţie de calitate.

Deşi datele de pe piaţă indică o creştere a preţului cartofului, specialiştii din cadrul Direcţiei Agricole Suceava spun că nu se aşteaptă la creşteri semnificative şi imediate ale suprafeţelor cultivate cu cartof şi asta din cauza măririi costurilor lucrărilor la hectar. Creşterea preţului la motorină, la sămânţă, îngrăşăminte şi, nu în ultimul rând, la substanţele de combatere a dăunătorilor şi a bolilor fac ca, într-un an cu o producţie de aproximativ 10-12 tone la hectar, preţul de 1 leu/kg să nu mai acopere cheltuielile fermierilor.

Cartoful pentru sămânţă ocupă suprafeţe foarte mici

Chiar dacă este o cultură subvenţionată, cartoful pentru sămânţă ocupă suprafeţe foarte mici pentru că fermierii nu vor să îşi rişte afacerile în domeniul agricol. Ei spun că ideal ar fi să multiplicăm mai multă sămânţă în România, în funcţie de soiuri adaptate fiecărei regiuni. Pentru că acest proces de multiplicare este totuşi destul de costisitor, din cauza inputurilor, acesta ar trebui făcut în primul rând în staţiunile de cercetare. La Suceava exista pe vremuri Staţiunea de Cercetare Agricolă, unde se obțineau rezultate foarte bune.

Aceste culturi cu sămânţă sunt foarte costisitoare, anul trecut depăşind 40.000 lei/ha la clasa A. Există riscul ca într-un an ploios, cu mulţi dăunători şi în care tratamentele nu pot fi efectuate la timp, culturile să poată fi în orice moment declasate, respinse sau, şi mai grav, carantinate. Carantinarea fermei din cauza depistării unui organism de carantină presupune distrugerea întregii culturi de cartofi sau a oricărei cantităţi de cartof dacă boala apare după depozitare şi interzicerea producerii de cartof pentru următorii 5 ani.

Micii cultivatori îşi vând producția la marginea drumului

În judeţul Suceava sunt şi micii cultivatori care vând o parte din producție la marginea drumului deoarece nu au condiţii de păstrare. Ei spun că au suprafeţe mici, de la câţiva ari până la 1-2 hectare și că în primul rând cultivă cartofi pentru consumul familiei, pentru animalele din gospodărie, dar şi pentru vânzare. Cultivatorii de cartofi pe terenurile din jurul gospodăriilor spun că folosesc ca îngrăşământ gunoiul de grajd provenit de la animalele din gospodărie şi îşi asigură sămânţa din producţia proprie, de la o recoltă la alta şi de aceea au producțiile cele mai mici şi cele mai mari probleme cu bolile foliare, îndeosebi cu mana.

Dacă în toamnă vor putea vinde cartofii cu peste 1,5 lei/kilogram, ei spun că îşi vor recupera cheltuielile.

Pentru a veni în sprijinul fermierilor, specialiștii Direcției Agricole Suceava acordă consultanță  privind tehnologia  de producere a  cartofului  în  condițiile în care sămânța  provine din import și tehnologia trebuie  adaptată  schimbărilor climatice, cursuri de formare profesională, consultanță privind constituirea de forme asociative – cooperative și grupuri de producători.

După cum a debutat anul agricol 2022, fermierii suceveni se aşteaptă la producţii, în general, bune la cartof.

Silviu Buculei

18 puncte de lansare a rachetelor antigrindină amplasate în zona Suceava - Botoşani

Guvernul a aprobat, la sfârşitul lunii martie, obiectivele celei de-a XXII-a etape anuale a Programului de realizare a Sistemului naţional antigrindină şi de creştere a precipitaţiilor în perioada 2010-2024, precum şi fondurile necesare pentru îndeplinirea lor. Cu suma alocată în acest an, de 75,4 milioane lei, se vor finanţa finalizarea, dotarea şi punerea în funcţiune a 12 noi puncte de lansare (în județele Timiş şi Alba), înfiinţarea a 7 noi grupuri de combatere cu 77 de puncte de lansare (în Suceava – Botoşani, Matca – Galaţi, Giurgiu, Olt, Dăbuleni – Dolj, Dâmboviţa – Argeş şi Maramureş), studiile de fezabilitate pentru înfiinţarea a două unităţi de creştere a precipitaţiilor (în Muntenia şi Moldova), achiziţia unui radar dedicat şi alte activităţi şi programe experimentale de cercetare-dezvoltare de noi tehnologii de intervenţii active în atmosferă.

În urma demersurilor iniţiate de Instituţia Prefectului – judeţul Suceava şi Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Suceava, în cadrul Centrului Zonal de Coordonare Moldova vor fi realizate „studii, proiecte tehnice, execuţie lucrări, achiziţie echipamente şi dotări pentru înfiinţarea Grupului de combatere a căderilor de grindină Suceava – Botoşani, cu 18 puncte de lansare”, după cum a informat Prefectura Suceava.

Potrivit sursei citate, această investiţie va conduce la diminuarea vulnerabilităţii producţiei agricole şi a comunităţilor rurale faţă de fenomenele meteorologice periculoase, fiind o măsură de susţinere a producţiei de fructe, legume şi cereale şi de reducere a vulnerabilităţilor agriculturii meteo-dependente.

Racheta antigrindină este o rachetă nedirijată, cu un calibru de 82,5 mm, lungime de 1,4 m, care transportă o încărcătură utilă de 660 grame material activ pe bază de iodură de argint și îl dispersează de-a lungul traiectoriei la o altitudine de 2,5-6,5 km, timp de 40-45 de secunde. Scopul activității de combatere a grindinei este acela de a reduce semnificativ dimensiunea finală a grindinei care cade la sol, iar dacă este posibil o transformă în totalitate în picături de ploaie.

În 2021, grindina a distrus peste 100 de ha de livezi

După ce grindina căzută în timpul unei furtuni anul trecut, la sfârşitul lunii august, i-a afectat grav pe pomicultorii din Rădăşeni, Fălticeni, Cornu Luncii şi Buneşti, conducerea Direcţiei Agricole Suceava a solicitat din nou extinderea sistemului naţional antigrindină în judeţele Suceava şi Botoşani. Grindina de anul trecut a distrus producţia de mere în bazinul pomicol Fălticeni – Rădășeni în proporţii cuprinse între 80% şi 100%.

„Vorbim de aproximativ 100 de hectare, 50 de hectare pe raza comunei Rădăşeni şi 50 de hectare în zona municipiului Fălticeni. Cel puţin 50 de hectare au fost distruse în proporţie de 100%, fiind afectată atât producţia din anul 2021, cât şi o parte din producţia anului viitor, prin distrugerea mugurilor de rod. Prin afectarea ramurilor se asigură porţile de intrare pentru boli şi dăunători, fapt pentru care pomicultorii au fost nevoiţi să intervină cu tratamente specifice menite să reducă efectele negative. Afectarea masei foliare determină, de asemenea, acumularea de rezerve reduse, motiv pentru care pomii vor fi şi mai sensibili şi mai expuşi la intemperiile din anotimpul rece. Unde bate gheaţa şansele de a avea producţie în livezi sunt minime“, a precizat Elena Gogu, directorul Direcţiei Judeţene pentru Agricultură Suceava, în 2021, după ce grindina puternică a pus la pământ cea mai mare parte din mere, iar cele rămase în copaci au fost compromise.

Peste 2,3 mil. ha protejate în 2022

Conform informaţiilor publicate de Sistemul Naţional Antigrindină şi de Creştere a Precipitaţiilor (SNACP), în sezonul de combatere a căderilor de grindină de anul trecut (perioada 15 aprilie - 15 octombrie 2021), cele cinci unităţi de Combatere a Căderilor de Grindină (UCCG) din cadrul SNACP au protejat o suprafață de cca 1.500.000 ha, prin funcționarea unui număr de 65 de puncte de lansare (PL), amplasate în judeţul Prahova, care au asigurat, cu 22 de PL, protecția culturilor agricole în județele Prahova, Buzău, Teleorman şi Olt; în judeţul Iași, care a asigurat, cu 12 PL, protecția culturilor agricole din județele Iaşi şi Vaslui; din Vrancea s-a asigurat, cu 10 PL, protecția culturilor agricole în județele Vrancea şi Galați; UCCG Oltenia a asigurat, cu 17 PL, protecţia culturilor agricole din judeţele Olt, Dolj, Vâlcea şi Mehedinţi; UCCG Timiş a asigurat, cu 4 PL, protecţia culturilor agricole din judeţul Timiş.

În ultimii ani, suprafaţa protejată a crescut constant, de peste zece ori, de la 116.000 ha protejate împotriva fenomenelor meteorologice periculoase, în anul 2015, la peste 1,5 mil ha în anul 2021, cu perspectiva de a depăşi 2,3 mil ha în sezonul 2022. Sistemul naţional antigrindină a devenit funcţional începând cu anul 2000, ca urmare a necesităţii adoptării unor măsuri preventive de reducere a riscurilor climatice asociate fenomenelor meteorologice extreme: grindină, ploi torenţiale, secetă ş.a.

Pe suprafeţele protejate de infrastructura SNACP nu s-au înregistrat pagube semnificative cauzate de căderile de grindină, deşi evoluţia din ultimii ani a intervenţiilor active în atmosferă pune în evidenţă intensificarea fenomenelor meteorologice periculoase la nivelul întregii ţări.

Silviu BUCULEI

  • Publicat în Mediu

Adriana Nistor, îndrăgita solistă din Mălini

Deși pare că tinerii din zilele noastre sunt mai atrași de noile tehnologii, de tot ce este modern și poate mai ușor de făcut, există totuși copii și adolescenți care iubesc tradițiile și cântecul popular, chiar dacă o astfel de piesă nu-i va propulsa în trending pe YouTube. Cei care aleg să se dedice acestui segment o fac din suflet și cu suflet. Un astfel de exemplu este Adriana Nistor din comuna Mălini, județul Suceava, o tânără interpretă ce prin dulcele grai moldovenesc încearcă să ajungă la inimile ascultătorilor.

Promovarea tradițiilor, un mod de viață

În prezent, Adriana are 19 ani și este studentă în cadrul Universității „Ștefan cel Mare“ din Suceava, Facultatea de Științe ale Educației, și își dorește să devină învățătoare. Deși public performează de puțin timp, iubește cântecul încă de când era la grădiniță, atunci când cânta la serbări și încă nu conștientiza ce dar i-a oferit Dumnezeu, după cum afirmă de fiecare dată atunci când vorbește despre talentul său. „Mi-a plăcut dintotdeauna să cânt, am început la grădiniță, iar cu trecerea timpului am devenit membră a Ansamblului „Flori de Mălin“, iar alături de colegii mei am participat la mai multe festivaluri. Mai târziu am ajuns să fac parte din Formația Lăutarii Bucovinei, alături de care cânt și în prezent. Pe tot parcursul acestui drum am fost înconjurată de oameni minunați, oamenii care și-au dat tot interesul pentru a mă ajuta să fac pași mici către reușită. Încă de când eram elevă în școala generală am fost îndrumată de cadrele didactice să studiez la Școala Populară de Artă Ion Irimescu din Suceava. Așa am făcut, iar timp de 3 ani am studiat pentru a dobândi tot mai multe cunoștințe“, a precizat Adriana.

Tânăra mai are doi frați și provine dintr-o familie modestă. În urmă cu 4 ani și și-a pierdut tatăl și a devenit principalul sprijin al mamei sale. Am avut ocazia să o văd pe mama Adrianei cum o privește atunci când cântă, iar mândria din ochii săi nu prea poate fi explicată în cuvinte.

Am întrebat-o pe Adriana cât de importante sunt tradițiile pentru ea și cât de mult a  ajutat-o faptul că a făcut parte dintr-un ansamblu, iar din răspunsul ei reiese dragostea pentru locurile natale. „Satul din care provin reprezintă pentru mine o bucățică de Rai. Este un loc frumos, cu oameni buni.  Locul în care mi-am trăit întreaga copilărie și unde am învățat despre importanța tuturor tradițiilor. Mă mândresc oriunde în lume cu obiceiurile satului natal și voi face tot posibilul să le duc mai departe. Pentru mine faptul că am făcut  parte din Ansamblul „Flori de Mălin“ a însemnat foarte mult. Am învățat să mă acomodez cu scena, cu camerele de filmat, am învățat să mă împrietenesc cu emoțiile și mi-am dat seama că nu sunt chiar așa de rele cum se zvonește, dacă știi cum să le stăpânești. Am legat prietenii frumoase, am cunoscut persoane și tradiții din diferite colțuri ale lumii și totodată am purtat cu mândrie costumul popular și am făcut cunoscute în toată lumea tradițiile comunei de la poalele Munților Stânișoara“, a mai spus Adriana.

Cel mai mare sprijin, Dumnezeu

Adriana Nistor2

Adriana iubește să cânte și face acest lucru cu mult drag, însă și scrie versuri, mai ales atunci când trece prin momente grele și simte „ca și cum aș rupe bucăți din mine și le-aș pune pe hârtie. În general obișnuiesc să nu împărtășesc cu cei din jur ceea ce scriu, probabil pentru că toate acele mici compoziții înseamnă un fel de jurnal personal“, după cum afirmă.

Întrebată care este piesa preferată din propriul repertoriu, tânăra a răspuns fără ezitare: Mă arde un foc, mă arde, piesa dedicată tatălui ei, care trebuia să fie și prima ei piesă lansată oficial. „Aceasta a fost și prima piesă însă, din cauza unor mici probleme, nu a fost prima melodie adusă în fața publicului. Piesa cu care mi-am deschis repertoriul muzical se numește Din Mălini când sună joc, o piesă veselă care a fost primită cu mult drag de către public. Însă eu îndrăgesc cel mai mult cântecul dedicat tatălui meu, care din cauza unei probleme de sănătate nu se mai află lângă noi. Această piesă cuprinde suferința sufletului meu provocată de  pierderea tatălui. Este piesa pe care o simt cel mai aproape de inima mea și pe care o consider un medicament atât pentru durerea mea, cât și pentru cei care trec prin aceste momente nefericite ale vieții“, a mai completat solista.

Este clar că, prin tot ce face în prezent, Adriana își face mândră familia și este îndrăgită de întreaga comunitate. Consideră că cel mai mare sprijin a fost și-i este însă Dumnezeu, fără de care nu ar fi reușit nimic.

Deși cântă în general muzică populară, îi place să abordeze și alte genuri muzicale și își dorește ca, după ce devine învățătoare, să desfășoare diferite activități muzicale cu copiii și să le insufle dragostea pentru tradiții și poate chiar să formeze un cor sau chiar un mic ansamblu.

Adriana Nistor

Ca orice tânăr dornic să aibă succes într-un domeniu are și ea modele al căror exemplu vrea să-l urmeze, deci și artiști preferați. Dintre toți, o admiră cel mai mult pe Angelica Flutur pe care a avut ocazia să o cunoască și despre care spune că este un artist deosebit care nu a uitat de unde a plecat.

Prin modul său de a interpreta se observă faptul că face acest lucru cu dragoste, de aceea îi este și greu să aleagă un moment preferat pe scenă. „Cred că fiecare apariție în public îmi trezește amintiri frumoase. E greu să exprim în cuvinte acele sentimente pe care le simt atunci când văd că cei din jur apreciază ceea ce fac și mai ales atunci când văd că cei care mă ascultă au lacrimi în ochi, nu pot spune decât că e ceva divin“, a conchis Adriana.

Din propria experiență pot spune despre Adriana că are darul de a-ți atinge sufletul atunci când interpretează. Iar dacă ai norocul să participi la o petrecere unde este invitată, sigur te vei ridica la joc. Acesta a fost și motivul pentru care am dorit ca la cea mai importantă petrecere din viața mea să-mi fie alături și pot spune că nu am dat greș.

Larissa DINU

  • Publicat în Social

Criza forței de muncă din agricultură. Un fermier din Bucovina și-a adus muncitori din Indonezia

Mihai Tivodar, din Câmpulung Moldovenesc, este un om ambițios și, ca orice bucovinean, când se apucă de treabă vrea să o facă cât mai bine. Are o mică fermă de pui de care se ocupă de aproape 10 ani.

„Afacerea are trei componente. Primul segment este vânzarea de pui vii către populație, apoi creșterea și abatorizarea, pe de altă parte. Am investit și într-un punct de abatorizare, de capacitate mai mică decât cele industriale. Al treilea segment este al creșterii și vânzării curcanilor; am un partener în Austria cu care lucrez. Am plecat de la zero, am împrumutat 20 de mii de lei de la mama și așa am pornit. Am făcut totul cu forțe proprii, fără rate la bănci, fără bani europeni.“ Mihai spune că, înaintea beneficiilor financiare, și-a pus, întotdeauna, clienții. „Trebuie să faci muncă de calitate ca să-ți păstrezi clienții, orice compromis te costă pe piață... Ai un client nemulțumit, îți pleacă alți zece. Suntem foarte atenți și cum ne creștem puii pentru sacrificare, vrem ca oamenii să mănânce sănătos. Producem noi hrana pentru păsări, nu folosim antibiotice și, dacă este cazul, întrebuințăm medicamente din plante.“

Din Jakarta la Câmpulung

Lucrurile au mers bine, mărturisește Mihai, până în momentul în care nu a mai avut cu cine să lucreze. „Am muncit eu cu soția, dar cu greu am putut să facem față. Soția mea este din Indonezia, am cunoscut-o grație tehnologiei moderne, pe Internet, ne-am întâlnit, ne-am plăcut, ne-am căsătorit. Acum avem și un băiat de șapte ani și, mai în joacă, mai în serios, ajută și el la hrănirea puilor...Când mi-am dat seama că nu mai găsesc oameni cu care să lucrez, am discutat cu soția și ne-am gândit să aducem din Indonezia.“

Cristina este o femeie curajoasă. După ce l-a cunoscut pe Mihai și s-au căsătorit, a trecut de la cariera în modeling din Jakarta la creșterea puilor și curcanilor în Câmpulung Moldovenesc. „Mi-a fost greu la început, recunosc. Sunt aici de zece ani și în primul an din cauza frigului am făcut tot felul de alergii. Nu eram obișnuită cu iarna și cu gerul, m-am obișnuit treptat și acum chiar mă simt ca acasă, aici în Bucovina, nu mai sufăr când vine frigul. La început eu și cu soțul meu ne ocupam cu toate la fermă. Pentru mine a fost greu până am învățat. Acum am adus  femei din Indonezia să ne ajute. Le-am dat cazare și masă și un salariu mult mai bun decât ar fi câștigat acolo. Sunt harnice, lucrează foarte bine.“

Feny este una dintre indoneziencele care lucrează la fermă. „Mă simt fericită că am venit aici, este o altă lume, am învățat multe într-un an de când lucrez. Nu știam nimic despre creșterea puilor, dar am învățat repede, nu mi se pare foarte greu. De când sunt aici am reușit să strâng bani, acasă, în Jawa, n-aș fi reușit.“

Criza se va accentua...

Mihai Tivodar crede că actuala criză a forței de muncă care a lovit și agricultura României se va accentua în următorii ani și este convins că mulți fermieri îi vor urma exemplul.

„Am ajuns să nu mai avem oameni serioși cu care să putem lucra. Dacă autoritățile nu se vor implica și nu vor găsi soluții eficiente, singura variantă rămâne forța de muncă de afară, din Orient, în special. Fetele care lucrează la mine sunt mulțumite, le dau în jur de 400 de dolari pe lună, echivalentul salariului minim pe economie din acest an. În Indonezia un venit mediu ar fi în jur de 100-150 de dolari. Aici au asigurate toate condițiile și pot să-și economisească banii pe care-i primesc. Probabil că, pe termen lung, nu aceasta ar fi soluția, să importăm și să exportăm, la rândul nostru, forță de muncă. Cei care guvernează ar trebui să se gândească mai profund la acest lucru. Oamenii buni pleacă din țară pentru că sunt dezamăgiți de ceea ce li se oferă. Odată cu pandemia și creșterile uriașe de prețuri nici nu văd lucrurile prea bine în următoarea perioadă. Cred că abia la toamnă se va vedea mai bine efectul scumpirilor din ultimele luni.“

Chiar dacă nu pare prea optimist, în condițiile economice actuale, Mihai și-a făcut, ca orice om întreprinzător, planuri de viitor. Vrea să-și dezvolte capacitatea de abatorizare și să înceapă să investească în agroturism și gastronomia locală pentru că Bucovina este o permanentă atracție turistică. Cristina speră că, dacă proiectele lor vor prinde viață, își va putea întâmpina oaspeții și cu delicatese de la ea de acasă, din Indonezia.

Vasile Braic

Drumul Talienilor, modernizat integral

Pentru toți cei care au auzit de Drumul Talienilor, dar mai ales pentru locuitorii comunelor Mălini din județul Suceava și Borca din județul Neamț, noul an a început cu vești bune. Drumul județean 209 B, care face legătura între cele două comune, va fi modernizat în întregime. Dacă în județul Neamț lucrările au început încă de anul trecut, pentru refacerea porțiunii din județul Suceava abia a fost semnat contractul pentru realizarea proiectului la începutul lunii ianuarie.

Drumul Talienilor, descris atât de frumos de Mihail Sadoveanu în romanul Baltagul, a atras tot timpul atenția a numeroși turiști, însă nu toți aveau posibilitatea să îl parcurgă pentru că nu era accesibil oricărui mijloc de transport. Dacă în anii ’70 exista inclusiv un autobuz pe ruta Borca-Mălini-Fălticeni, la începutul anilor ’90 tot mai puține persoane au circulat pe acest drum. Între timp, turiștii care dețineau mașini de teren au început a-l străbate, iar edilii celor două comune să contribuie la repararea acestuia pe ici pe colo, în special după finalizarea sezonului rece, însă de reparații majore și modernizări nu a avut parte. Deși de mulți ani s-au făcut demersuri pentru asfaltarea acestei rute, nu a existat finanțare, apoi proiectele au fost blocate în stadiul de licitație. În 2020 au început lucrările pe tronsonul din județul Neamț, însă în județul Suceava nici măcar nu era semnat contractul la finele anului trecut. De menționat este faptul că, în județul Suceava, drumul ce necesită lucrări ce se întind pe o lungime de 14,6 km și presupune o investiție de 72,8 milioane de lei.

„Am semnat contractul pentru drumul Mălini – Iesle – Borca, o investiție așteptată de mult care leagă județul Suceava de Neamț. Este un drum extrem de important, care va lega zona Fălticeni – Gura Humorului de Mălini, Borca, Poiana Largului, Borsec, spre Ardeal. (…) Eu aștept o colaborare bună cu cei care au câștigat această licitație și în felul acesta sperăm ca sucevenii, dar și cei care ne vizitează județul să poată beneficia de acest drum, iar traseul din Baltagul al lui Nechifor Lipan să fie practicabil în doi ani și jumătate“, a precizat Gheorghe Flutur, președintele Consiliului Județean Suceava.

Între cele două comune există o strânsă legătură. Chiar dacă locuitorii sunt despărțiți de un munte, de-a lungul timpului acesta nu a fost o piedică în migrarea locuitorilor dintr-o parte în alta. Motiv pentru care există asemănări inclusiv în ceea ce înseamnă tradițiile și portul popular care se pot observa și în prezent. Demararea lucrărilor este cu atât mai importantă întrucât comuna Mălini a fost declarată Stațiune Turistică de interes local, ceea ce înseamnă că există un real potențial în atragerea turiștilor în zonă.

Dacă până nu demult în vârful Stânișoarei, acolo unde este și hotarul între județe, nu puteai vedea decât turme de oi pe timpul verii, în ultimii ani acolo a fost construită o biserică, un refugiu turistic și a fost reconstruită Crucea Talienilor conform celei originale. Aceste investiții aparțin primăriei, consiliului local și locuitorilor din comuna Mălini. De menționat este că există lângă Crucea Talienilor un alt monument ridicat de un cetățean al comunei Borca în memoria soției sale, dar care nu are nicio legătură cu vechiul monument.

Așadar, în curând vom putea trece de pe valea Moldovei pe valea Bistriței indiferent de sezon și de mașina de care dispunem, iar Drumul Talienilor își va putea recăpăta importanța de altădată.

Larissa DINU

  • Publicat în Social

Se întoarce gripa aviară?

DSVSA Suceava patrulează în zonele de migrare a zburătoarelor sălbatice, supraveghind atât păsările de curte din luncile Siretului şi Sucevei, cât şi pe cele din preajma iazurilor de la Fălticeni.

Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA) Suceava supraveghează cu atenţie sporită cursurile de apă curgătoare, precum şi iazurile şi lacurile de pe raza întregului judeţ. Aceasta după ce gripa aviară înalt patogenă H5N1 s-a reîntors în România, deja fiind înregistrate trei cazuri de infectare la lebede, în judeţele Călăraşi, Tulcea şi Constanţa. Conform dr. Mihai Voloşeniuc, directorul executiv al DSVSA Suceava, a fost organizată o şedinţă cu toate asociaţiile de vânătoare şi ornitologii din judeţ, în cadrul căreia au fost stabilite şi adoptate măsuri menite a depista din timp păsările suspecte de infectare cu H5N1.

Potrivit medicului veterinar Mihai Voloşeniuc, dacă la păsările domestice controlul răspândirii virusului este relativ mai uşor, în cazul păsărilor sălbatice, ca urmare a migrării acestora în căutarea hranei, misiunea veterinarilor este de-a dreptul dificilă.

„În vederea supravegherii active, vom intensifica patrulările în jurul lacurilor unde migrează păsările sălbatice, pentru a depista zburătoarele moarte, a recolta probe şi a le trimite în laborator, astfel încât să stabilim dacă nu cumva cauza morţii o reprezintă virusul aviar“, a declarat dr. Mihai Voloşeniuc.

Conform conducerii Direcţiei Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Suceava, sunt declanşate şi acţiuni de supraveghere a păsărilor de curte, în principal ale celor din gospodăriile din zonele aflate în vecinătatea apelor, cum ar fi luncile Siretului şi Sucevei, dar şi iazurile de la Fălticeni.

Riscul cel mai mare este că această gripă se transmite şi la om

„În judeţul Suceava există puţine exploataţii comerciale de păsări, însă, chiar şi aşa, conform planului de biosecuritate, acestea vor fi obligatoriu închise oricărui contact cu zburătoarele sălbatice, simultan desfăşurându-se şi ample acţiuni de dezinfectare“, a precizat directorul DSVSA Mihai Voloşeniuc.

Dr. Mihai Voloşeniuc subliniază că inspectorii sanitari-veterinari se concentrează şi asupra importurilor de carne de pasăre din ţările terţe, acestea fiind permise numai din acele state care nu sunt supuse vreunei restricţii în acest sens.

„Pe lângă pesta porcină africană, ne confruntăm acum şi cu o altă maladie, riscul cel mai mare fiind că această gripă se transmite şi la om. De aceea, dacă văd păsări moarte pe malul apelor, oamenii trebuie să evite contactul cu acestea şi să anunţe medicul veterinar, paznicii de vânătoare sau alte persoane abilitate“, a transmis dr. Mihai Voloşeniuc.

Spre deosebire de găini, mai susceptibile la gripa aviară sunt raţele şi gâştele, atât cele sălbatice, cât şi cele domestice. Semnele precoce ale prezenţei virusului sunt depresia, anorexia, reducerea consumului de apă şi febra. Păsările bolnave stau cu capul aplecat, prezintă creste şi bărbiţe cianotice, diaree apoasă, respiraţie dificilă şi lăcrimare excesivă.

Focarele de gripă aviară înalt patogenă au cunoscut o creştere fulminantă în Italia (128 de focare), Polonia (33) şi Ungaria (28). Au mai notificat noi focare ale bolii Bulgaria, Cehia, Croaţia, Germanie, Danemarca, Estonia, Franţa, Irlanda, Olanda, Norvegia şi Slovacia.

Silviu BUCULEI

Molduanca - brânzeturi maturate, fine, produse în Bucovina

De-a lungul timpului am fost preocupați de promovarea micilor afaceri de familie. Din același motiv, de data aceasta am ajuns în comuna Fundu Moldovei, județul Suceava. Laura Usatiuc-Cazac este cea care ne-a vorbit, în numele întregii echipe și a familiei, despre brânzeturile Molduanca, produse fabricate după rețete originale, dar și personalizate, culese de prin toată lumea. Produsele sunt 100% naturale, singurul conservant fiind sarea grunjoasă.

Brânza se produce manual într-o cameră de producție de 5/4 m

Reporter: Care este povestea făbricuței dumneavoastră de brânzeturi?

Laura Usatiuc Cazac: Povestea noastră a început în toamna anului 2019, după ce părinții mei s-au restabilit în România, după aproape 20 de ani petrecuți în străinătate. Ei sunt iubitori de „natural“ și de produse făcute în gospodărie. Tatăl meu, în toată perioada în care a fost plecat, a experimentat tot felul de rețete în baza cărora a realizat produse pe care le găsești în comerț, cu diferența că a folosit ingrediente naturale, făcute în casă. În anul 2018, când a venit în România, a făcut câteva role de brânzeturi și le-a lăsat la maturat până în următorul an, practic am uitat de ele. Pe 1 noiembrie 2019, când a revenit acasă, am intrat în pivniță și am degustat minunățiile. Am dat spre degustare cunoscătorilor, iar ei ne-au încurajat să facem ceva în legătură cu acest lucru. Un an a durat implementarea proiectului deoarece financiar nu eram pregătiți, mă refer la construirea camerelor de producție și maturare, firma, autorizațiile și toate cele necesare pentru a putea începe legal producția. Practic, gândul sclipitor de a valorifica laptele din gospodărie și de a-l îmbina cu pasiunea părinților l-am avut în noiembrie 2018, dar prima bucată de brânză a fost livrată către clienți în vara anului 2021. Am făcut toate acestea și din dorința de a rămâne împreună, după atât de mulți ani în care nu ne-am văzut prea des. Multe persoane se așteaptă ca noi să deținem o întreagă fabrică, cu utilaje mecanizate, cu o fermă mare, cu angajați mulți etc. Dar, de fapt, brânza se produce la nivel de manufactură, fără conservanți și doar cu ingrediente naturale după metoda clasică, manuală, într-o cameră de producție de 5/4 m. Rețetele sunt culese de prin toată Europa, dar majoritatea sunt personalizate.

Temperatura de producție și de maturare, unul dintre secretele de producție

Rep.: Ce efectiv de animale aveți, din ce rase și în ce constă furajarea?

L.U.C.: Noi suntem autorizați ca centru de prelucrare lapte integrat în exploatație, adică avem bovinele proprii, mai exact trei, din care două sunt Metis și o Bălțată românească. Aceste trei vaci ne permit să prelucrăm doar 6 kg de brânză, o dată la două zile. Nu știu cum este la alte ferme, dar iarna noi hrănim animalele doar cu fân uscat obținut pe timpul verii, iar în sezonul cald animalele stau pe pășune, în munții Bucovinei. Avem un teren pe care îl muncim tocmai pentru a putea oferi hrană animalelor.

Rep.: Vorbiți-ne despre fluxul tehnologic, cum se obține brânza în laboratorul dumneavoastră?

L.U.C.: După ce animalele sunt mulse, laptele se pune în tancul de răcire. În acesta avem laptele de la trei mulsori: dimineața, seara și a doua zi dimineața. Sau, dacă este timp, după a doua mulsoare, seara, se produce brânza din cantitatea de lapte din ziua respectivă. După care mama, care prelucreaza brânza, se pregătește pentru a intra în camera de producție. Sunt niște etape pe care le respectă, și anume face duș, se echipează corespunzător, dezinfectează, completează registrele de recepție, iar apoi începe prelucrarea laptelui. După procesare, brânzeturile sunt presate, sărate, sunt puse în loturi și apoi începe procesul de maturare. În tot acest timp sunt spălate foarte des cu saramură, iar umiditatea și temperatura sunt atent monitorizate și în acest sens sunt folosite umidificatoare și dezumidificatoare, aparate de aer rece și cald. După minimum trei luni produsele sunt gata de comercializare, ambalate în vid și etichetate cu toate datele necesare consumatorului. Noi producem brânzeturile după anumiți pași foarte bine definiți, respectăm anumiți timpi de producere și temperaturile specifice fiecărui sortiment de brânză. Dar cea mai importantă etapă, după cea de producție propriu-zisă, este cea de maturare. Așa cum spuneam, între 3 și 12 luni, brânzeturile sunt spălate cu saramură, de două-trei ori pe săptămână, pentru a se săra corespunzător. Periodic, atât brânzeturile, cât și materia primă trec prin proceduri de analize, pentru siguranța tuturor. De altfel, unul dintre secretele realizării brânzeturilor Molduanca are legătură cu temperatura de producție și de maturare. Mai sunt însă și alte secrete pe care le știe tatăl meu.

Amprenta Bucovinei, peste tot în lume

Rep.: Câte tipuri de brânză realizați?

L.U.C.: Practic, noi realizăm două tipuri de brânzeturi, dar pentru mai multe gusturi, și anume brânză maturată trei luni cu condimente și brânză maturată, timp de 12 luni. Brânzeturile maturate trei luni sunt de 11 feluri, realizate după aceeași rețetă, dar cu diferite condimente: brânză maturată cu chimen, ardei iute, nucă, trufe negre (vedeta noastră), cacao și ienibahar, busuioc, mix de semințe, salvie, turmeic (Aurul Bucovinei). Mai avem un sortiment de brânză pe care noi îl numim „Creasta Cocoșului“. I-am dat acest nume pentru că trebuie răzuită în sensul acelor de ceasornic cu o lamă specială și la final are forma unei creste de cocoș. Rolul lamei este de a tăia cât mai subțire brânza pentru un gust extraordinar de intens și diferit. Mai avem un sortiment care stă la maturat între 12-24 de luni, care trece prin aceeași procedură de conservare cu saramură de două ori pe săptămână, timp de 1-2 ani. Avem testate și analizate rețete de brânzeturi cu mucegai extraordinare, personalizate, dar va mai dura puțin până când le vom putea produce. Ne dorim ca brânzeturile noastre personalizate să poarte amprenta Bucovinei peste tot în lume.

Rep.: Cum realizați distribuția produselor?

L.U.C.: Toată publicitatea o facem pe Internet, pe rețelele de socializare, nu plătim pentru promovare, clienții de până acum i-am câștigat organic. Pentru persoanele fizice din țară care doresc să se bucure de brânzeturile noastre le ambalăm în vid, iar împreună cu pungile de geluri termice care le însoțesc pleacă spre client. Avem clienți care vin și le ridică cu mașinile lor frigorifice sau le ducem noi. Suntem la început de drum și dorim să oferim o experiență cât mai plăcută clientului.

Profitul a fost reinvestit

Rep.: Ce perspective de viitor aveți?

L.U.C.: Am folosit doar bani proprii și tot ce am câștigat până acum am reinvestiți. Avem extraordinar de multe idei noi pe care la noi în țară nu le-am prea întâlnit și urmează a fi implementate pe pmăsură ce venitul crește și clienții sunt mulțumiți. Dorim pe viitor să construim o fabrică puțin mai spațioasă, nu neapărat să producem mai mult, deși acum, înainte de Sărbători, stocurile aproape sunt epuizate. Suntem doar patru oameni, iar fiecare are rolul lui bine stabilit, în funcție de viziune și creativitate. Acest lucru ne permite să ne extindem perspectivele. Soțul meu este cel care vine cu creativitatea, cu imaginea de ansamblu și echilibrul în lucruri și viziune, cu imaginea, iar concluzia „la rece“ aparține mamei mele, cea prin a cărei mână trece fiecare bucată de brânză și are grijă ca produsele să fie unice. Tatăl meu este cel care vine cu ideile, cu rețetele noi, cu îmbunătățirile, iar eu cu actele și vânzările. Nu putem exista unul fără altul și le mulțumesc pentru asta. Urmează să implementăm un nou proiect prin care să promovăm altfel Bucovina, veriga care în prezent lipsește din promovarea acestui minunat ținut. Dorim să promovăm altfel atât brânzeturile noastre, cât și turismul din Bucovina. Noi oferim exclusivitate! La fel și viitorul nostru proiect!

Beatrice Alexandra MODIGA

Plantație de aronia în curs de certificare ecologică în comuna Hănțești

Plantația de Aronia Melanocarpa nero din comuna Hănțești, județul Suceava, este o mică afacere de familie a cărei poveste dezvăluie dragostea de produse locale sănătoase și ambiția izvorâtă dintr-o idee venită la timpul potrivit, în anul 2018. Povestea tânărului Alex Andrieși și a familiei acestuia este punctată de dorință și stăruință.

Inamicul diabetului

Reporter: Care este povestea acestei plantații de aronia? Cum ați ajuns să cultivați aronia și de ce ați ales această specie?

Alex Andrieș: Activitatea noastră principală se desfășoară în alt domeniu, noi suntem cel mai vechi producător de parchet masiv, cel puțin din județul Suceava, dar încă de acum 5 ani cochetam cu ideea de a investi în agricultură. Auzisem din 2014 de aronia și paulownia, ca fiind noutăți în țara noastră, însă abia în 2018, după ce tata s-a întâlnit cu un bun prieten din județul Botoșani și a fost servit cu suc de aronia, am decis să plantăm inițial pe o suprafață de 3 hectare, proprietate a familiei. Un an mai târziu ne-am extins cu încă 1,3 hectare. Momentul-cheie în decizia de a alege cultura de aronia a fost atunci când tata și-a făcut analizele după consumul sucului de aronia. Ambii părinți au diabet, iar după o cură cu suc de aronia analizele au indicat că nivelul glicemiei a fost ținut la un nivel rezonabil, nivelul colesterolului „rău“ a scăzut semnificativ, de asemenea nivelul trigliceridelor a scăzut, iar starea generală de sănătate s-a îmbunătățit. Atunci am știut clar că ne dorim să plantăm aronia. Am ales să investim în sănătatea noastră și acum împărtășim și cu clienții noștri beneficiile aroniei. Aronia este recomandată persoanelor care au diabet zaharat tip 2, celor cu probleme de tensiune arterială, infecții urinare, constipație, probleme de vedere, dar totodată este și un tonic bun, conține necesarul de vitamine și minerale pentru consumul zilnic. Avem clienți care iau tratament medicamentos și fac și unități de insulină și după o cură extinsă cu suc de aronia le-au redus. Astfel de exemple ne confirmă că am pariat pe o cultură valoroasă, de viitor.

received 447713450249021

„Vom investi și în componenta de procesare“

Rep: Pentru a înființa această plantație ați accesat fonduri europene sau ați investit din fonduri proprii?

A.A.: Pentru plantația de aronia am folosit fonduri proprii, dar intenționăm să accesăm fonduri europene pe viitor pentru a avea și componenta de procesare. Dorim să avem o gamă diversă de produse, aronia este un fruct care poate fi comercializat sub formă de suc natural, fruct deshidratat, pulbere sau fruct proaspăt atât pentru consum, cât și pentru industria farmaceutică. Costurile pentru înființarea unei plantații de aronia diferă în funcție de situația de la care se pornește această afacere. Respectiv dacă persoana deține sau nu teren în proprietate, dacă are utilaje pentru întreținerea plantației, iar costul plantelor diferă în funcție de vârsta acestora etc. Costul per hectar depășește 6.000 de euro. Trebuie avut în vedere că recoltatul este manual (ce-i drept, o dată pe an) în primii ani și costul cu forța de muncă fluctuează de la an la an. Lipsa forței de muncă rămâne o problemă și în acest domeniu.

Rep: Ce puteți să ne spuneți despre tehnologia de cultivare pe care o folosiți?

A.A.: Pe terenul unde se află plantația am făcut lucrări normale de pregătire a solului (arat, discuit, frezat). Distanța între rânduri este suficient de mare încât să putem folosi tractorul pentru întreținere. În timpul anului folosim tractorul cu un prășitor manual special, pentru a elimina buruienile de lângă tufele de aronia, iar între rânduri folosim tocător și freză. Pentru că suntem la început de drum, recoltatul este manual, de regulă în luna lui august (anul acesta am recoltat la jumătatea lui septembrie). Atunci când producția va fi la un nivel mai mare, se justifică achiziția unui utilaj pentru recoltare pentru a avea un cost optim și pentru a economisi timp.

c received 441015584283313

„Am ales soiul Melanocarpa nero și nu aplicăm tratamente fitosanitare“

Rep: Ce soiuri folosiți?

A.A.: Pentru plantația noastră am ales soiul de aronia Melanocarpa nero datorită proprietăților sale studiate și dovedite științific în combaterea unor afecțiuni precum diabetul zaharat tip 2, tensiunea arterială; unele studii indică un rezultat bun și în combaterea celulelor canceroase. Aronia nero conține o cantitate însemnată de antioxidanți necesari corpului, cu valori peste ale celorlalte fructe de pădure negre (afine, coacăze, soc negru).

Rep.: Pe ce suprafață cultivați și ce producție ati avut anul acesta?

A.A.: Cultivăm aronia pe o suprafață totală de 4,26 hectare, aflată în conversie eco anul 3. Suprafața inițială a fost de 3 hectare, ulterior am extins plantația cu încă 1,26 hectare. Cultura noastră de aronia este tânără, iar anul acesta am avut prima producție mai consistentă de pe cele 3 hectare pentru că plantele sunt mai mari, undeva peste 4 tone de fructe proaspete.

Rep.: Ce tratamente fitosanitare folosiți?

A.A.: Toată plantația este în conversie eco anul 3 și nu am folosit tratamente fitosanitare pentru plante. Împrăștiem gunoi de grajd la tufele de aronia pentru a le da nutrienții necesari. Am folosit mulcire cu lână (colectată de la oierii locali) pe o suprafață mică pentru a testa utilitatea acestei metode, iar rezultatele sunt promițătoare. Lâna păstrează umiditatea solului și îi oferă nutrienți pe parcursul mai multor luni de zile. Din moment ce nu putem erbicida pentru că plantația este în curs de certificare eco, avem în plan să folosim trifoi alb pitic pentru a combate mai eficient buruienile, pentru aspectul  general plăcut al plantației și pentru că fixează azotul în sol. Suntem dedicați conceptului de produs ecologic sănătos, iar cultura de aronia ne face viața mai ușoară pentru că, așa cum ne-au spus și cercetătorii cu care am discutat, nu există boli sau dăunători specifici pentru ea.

„Cultura de aronia nu are boli sau dăunători specifici“

Rep.: Ce probleme ați întâmpinat de la înființarea culturii?

A.A.: Așa cum am precizat anterior, cultura de aronia nu are boli sau dăunători specifici, dar am întâmpinat mici dificultăți cu gândacul păros, dăunător care nu e specific pentru aronia. Acesta atacă florile de măr, prun, cais, căpșuni, rapiță și altele, în lunile aprilie-mai. Mai exact, acest dăunător macină interiorul florii și compromite producția de fruct. Soluția ecologică și cea mai eficientă, aleasă de noi pentru combaterea acestui dăunător, a fost distribuția pe suprafața plantației a capcanelor cu feromoni încă din luna aprilie, înainte de înflorire. Am apelat cu încredere la cercetătorii de la Institutul de Chimie „Raluca Ripan“ din Cluj-Napoca pentru achiziția de feromoni de gândac păros. Am folosit feromonii diluați în apă, în vase de culoare albastră. Masculii sunt atrași atât de culoarea vaselor, cât și de feromoni. În paralel, efectuăm lucrări de frezare a solului când sunt temperaturi scăzute, chiar și cu minus, pentru a scoate la suprafață și a distruge prin îngheț larvele de gândac păros. O problemă comună ar mai fi și atacul graurilor. Am folosit cu succes zmei tip șoim, care au ținut la distanță păsările. Am fost ofertați de o companie pentru un laser special, pentru suprafețe mari, care funcționează pe baza unui tipar aleatoriu, iar păsările îl percep ca pe un pericol iminent și apoi evită zona respectivă. Pe viitor ne gândim să folosim și această soluție tehnologică modernă.

Prețul a trei litri de suc este 65 lei

Rep.: Cum se face distribuția și cât costă un kg de fructe proaspete sau litrul de suc de aronia?

A.A.: În prezent, produsul este promovat pe social media și fizic în piața volantă organizată de Direcția Agricolă Suceava. Cea mai bună reclamă rămâne recomandarea personală făcută de clienții noștri. Astfel se confirmă calitatea produsului nostru, dar și utilitatea pentru sănătate a sucului de aronia. Rata de întoarcere a clienților noștri pentru o achiziție nouă este de peste 90%. Livrăm produsul nostru direct la domiciliul clientului (municipiul Suceava și localități limitrofe), prin curier în toată țara sau prin firme de transport în afara țării (în special Europa). Sucul din aronia noastră este comercializat la pungă de 3 litri, realizat prin presarea la rece a fructelor proaspete și apoi pasteurizat. O pungă la 3 litri se vinde la prețul de 65 lei, tva inclus. Fructul proaspăt se vinde cu 8-10 lei/kg, sub prețul pieței pentru alte fructe precum afinele. Fructul are un gust astringent, dulce-acrișor, astfel că nu ai „spor“ la consum ca la alte fructe cum sunt căpșunele, zmeura, murele etc., de aici probabil și prețul mai mic.

Rep.: Ce perspective de viitor aveți?

A.A.: În viitor dorim să avem lanțul integrat de producție, să ne extindem cu suprafața cultivată, să diversificăm produsele obținute din aronia, să colaborăm cu oamenii de știință pentru a face studii noi pe acest fruct minune (din categoria superberries), să diversificăm și cu alte culturi care au proprietăți similare cu aronia. Totodată, suntem în legătură cu cercetători în domeniul pomiculturii și horticulturii de la USAMV București, ICDP Pitești – Mărăcineni, SCD Iași (Sârca), pentru a învăța de la cei mai buni. Dorim să colaborăm și cu specialiști din industria farmaceutică pentru a pune în valoare proprietățile aroniei.


„Ca în orice afacere, începutul este greu, mai ales în agricultură unde, există factorul incert al precipitațiilor, dar informarea cât mai cuprinzătoare despre cultura de aronia, despre întreținerea și exploatarea ei (durata medie de exploatare este de 25 de ani), despre documentația care stă la baza afacerii reprezintă un punct important de plecare. Fructele de aronia au o cerere suficientă și constantă pe piață. Seriozitatea și implicarea în crearea unui brand credibil sunt ingredientele unei afaceri de succes“ – Alex Andrieș.


Beatrice Alexandra MODIGA

Cum se cultivă cel mai scump condiment din lume, șofranul

Aflăm de la familia Precub, Suceava


Șofranul (Crocus sativus) sau aurul roșu a fost întotdeauna cel mai scump condiment din lume, având o arie de răspândire foarte vastă pentru că este cultivat din vestul Mediteranei și până în India. Cei mai mari producători de șofran sunt Spania și India, care produc împreună mai bine de 240 tone pe an, reprezentând 80% din producția mondială. În țara noastră nu se cultivă șofran la scară largă. Puțini sunt cei care își riscă investițiile într-o astfel de cultură, în special din cauza lipsei informațiilor cu privire la condițiile de cultură și vulnerabilitățile plantelor de șofran. Există totuși fermieri care au suprafețe mici de teren (cu un sol potrivit) care cultivă șofran. Un exemplu în acest sens este familia Precub din comuna Hăntești, satul Berești, județul Suceava. Oana și Dragoș s-au decis acum trei ani să cultive șofran, din pasiune, pe o suprafață de 1.000 mp. Investiția inițială a fost de aproximativ 5.000 euro. În al doilea an, de pe întreaga suprafață cultivată, cei doi au recoltat cca 650 grame șofran uscat, calitatea I.

Investiția inițială a fost în jur de 5.000 euro

„De câțiva ani ne străduim să îngrijim și să susținem cât se poate de bine o restrânsă cultură de șofran. Principalul motiv a fost dorința de a ne restabili în România și de a ne crea o nouă sursă de venit. Soțul (Dragoș) avea deja 12 ani de muncă în Italia, eu urmându-l după căsătorie acolo. Cu toții știm că munca în străinătate nu e deloc ușoară, iar când lucrurile au început «să scârțâie» la patroni am decis retragerea în țară. De ce șofranul? Pentru că am dorit «să atacăm» o nișă care nu este atât de bine deservită în România, pentru că sunt doar câțiva producători, dar cu foarte mult potențial. Ne plac natura, lucrul cu pământ, florile, mai ales că șofranul este și un condiment foarte fin, complex, ulterior descoperindu-i și uriașul potențial curativ.

Nu degeaba se numește și «aurul roșu». Mai mult, produsul finit este foarte ușor, ceea ce înseamnă costuri minime de transport oriunde în lume“, ne povestește Oana Precub.

plantarea sofranului

Bulbii nu sunt greu de achiziționat. Este foarte important să găsești o sursă de încredere, certificată, mai adaugă suceveanca. „Ai noștri sunt originari din La Mancha (Spania), unde solul și clima le sunt deosebit de favorabile, dar comandați din Franța. Investiția inițială a fost de aproximativ 5.000 euro. De menționat că, atunci când am început noi cultivarea șofranului, în anul 2019, nu știam mai nimic despre particularitățile acestei culturi. Pe Internet nu prea se găseau articole informative, nici măcar în engleză, doar câteva generalități. Pe măsură ce înaintam în proiect, am descoperit pas cu pas ce era de făcut și am evoluat. Încă de la început am înțeles importanța deosebită pe care trebuia să o acordăm pregătirii terenului.“

Se obțin 650 grame de șofran uscat de pe 700 mp

„Bulbii i-am achiziționat în luna iunie, lunile iunie-iulie fiind singura perioadă în care aceștia se pot cumpăra deoarece intră în repaus vegetativ și pot fi scoși din pământ. Trebuie însă replantați până maximum la jumătatea lunii septembrie, în luna octombrie aceștia începând să înflorească. Florile vor apărea în funcție de calibrul bulbilor, un bulb de 11+ mm garantându-ți floare din primul an. Cei de 7-8 mm vor înflori din al doilea an, nefiind destul de maturi. Le place un teren nisipos, argilos, de preferat în locul unde anterior au fost cultivate păioase. Noi am pregătit bine pământul și l-am hrănit anterior plantării cu gunoi, dolomită etc. Un alt aspect de care ne era puțin teamă a fost aclimatizarea, nordul țării fiind o zonă mai rece, cu toamne mai aspre. S-a dovedit însă că este o plantă foarte rezistentă (până la -7, -10° C), rămânând verde pe tot parcursul iernii. Nu au înghețat, stratul de zăpadă protejându-i. Am ales să îi plantăm pe piloni, având cărări pentru un acces mai ușor de pe ambele părți, la o adâncime de 15-20 cm, respectiv 20 cm distanță între ei. Acesta este regim intensiv.“

Bulbii sunt din specia Crocus sativus, singurii care dau acest condiment, plus că sunt de Calitatea I, ceea ca asigură o putere de cumpărare mare, specifică cultivatoarea suceveancă. „În perioada de înflorire frumoasele flori mov trebuie culese în fiecare dimineață până la răsăritul soarelui deoarece căldura și razele acestuia pot afecta calitatea stigmatelor. În ceea ce privește producția, primul an este de aclimatizare, acomodare a plantei la solul și clima din zona respectivă. În al doilea an, de pe doar 7 ari am avut o recoltă de cca 650 grame de șofran uscat.


„Am fost foarte bucuroși să aflăm că șofranul nostru este de o calitate optimă (Cal I), fapt confirmat de două laboratoare de specialitate, unul din Franța și altul din Italia. Trebuie într-adevăr insistat pe piața de desfacere, nu e întotdeauna ușor să găsești clientul potrivit care să-ți aprecieze produsul la adevărata sa valoare.“ – Oana Precup

„Este mai greu de distribuit în țară pentru că românii abia încep să descopere acest condiment minunat și să aibă încredere în el. Dat fiind faptul că este destul de scump, raportat la puterea noastră de cumpărare (între 20.000-30.000 euro/kg), în funcție de calitatea acestuia, ne orientăm mai mult spre piața externă.“ –  Oana Precup

„Se găsește mult șofran calitatea a II-a, la un preț sensibil mai mic, preferându-se temporar în locul celui cu adevărat viabil, mai ales că a fost și an pandemic. Credem însă cu tărie că, odată descoperite nenumăratele beneficii (gastronomic, medical – reglează funcționarea sistemului nervos, este antidepresiv, îmbunătățește vederea, reglează digestia), vor fi mult mai mulți cei care vor profita de proprietățile aurului roșu.“ – Oana Precup


Beatrice Alexandra MODIGA

În satul Văleni-Stânișoara, tradițiile de Sărbători se transmit din generație în generație

Anul trecut, pandemia de Covid-19 punea sub semnul întrebării obiceiurile de Crăciun și de Anul Nou, ba chiar mai mult, organizările de cete și mersul din casă-n casă în grupuri mai mari a fost interzis. Așa s-a ajuns ca, în acele zile de sărbătoare, lumea satului de altădată să devină în 2020 doar o amintire. Au existat însă și zone unde păstrarea tradițiilor a fost mai presus decât orice. Așa s-a întâmplat de pildă în satul meu natal, Văleni-Stânișoara, unde câțiva părinți și-au încurajat copiii să nu uite obiceiurile zonei și, chiar dacă nu au mers din casă-n casă să joace Capra de Anul Nou, au reușit să bucure o întreagă comunitate prin gestul lor.

În vremea copilăriei mele, străzile erau pline în ajunul Anului Nou și-n ziua de Sfântul Vasile. Copiii mergeau cu uratul, existau câteva grupuri mai mici de căprițe sau mascați și mai era Capra Mare, adică cea mai importantă ceată formată din adolescenți și chiar și din adulți, care transpuneau într-un mod spectaculos obiceiurile de iarnă. Trebuia să fii suficient de bun pentru a intra în această ceată, să fii responsabil și de cuvânt pentru a nu-i încurca pe ceilalți. Și, ce era cel mai important, din aceste cete nu făceau parte fetele. Doar băieții erau acceptați. Așa era datina! Fetele puteau fie să meargă cu uratul fie să facă o scenetă prin care deveneau „țigănci“ și plecau prin sat cu fărașul de tablă și tolba plină de strigături. Tare mi-aș fi dorit și eu să merg cu ceata de băieți, dar nu se putea! Dar iată că lucrurile se schimbă, iar anul trecut Iasmina Cojocariu și Ilaria Berheci au fost acceptate în grupul băieților care au mers cu capra.

Dacă Ilaria a fost țărăncuța cu trăistuță și batic de la care nu-ți puteai lua ochii, Iasmina a devenit toboșar, rol exclusiv masculin până nu demult, și a impresionat prin determinarea cu care rostea strigăturile. Alături de fete au fost 3 căprițe și un căluț, dar și alți doi toboșari.

M-am bucurat enorm atunci când am auzit că, în ciuda pandemiei, s-a păstrat obiceiul. Sper să se întâmple la fel și în acest an, cel puțin știu că cei mici se pregătesc încă de la începutul postului pentru acest moment.

Andrei Amariei, fiul lui Alin și al Simonei, are 11 ani și a jucat căprița, la fel ca și Andrei Aanei, băiatul lui Gheorghiță și al Elenei în vârstă de 13 ani. Tot un Andrei, de această dată fiul lui Iulian și al Cătălinei Ailincăi – Norocel, în vârstă de 6 ani, a fost căluț.

Iasmina este fiica lui Adrian și a Ancăi Cojocariu, are 6 ani și a dobândit pasiunea cel mai probabil de la tatăl ei, nelipsit ani la rând din ceata de Anul Nou din vremea copilăriei mele.

Ilaria-Elena și Radu-Gabriel sunt copiii lui Tudor și ai Roxanei Berheci. Dacă Ilaria are doar 4 ani și este un pic mai timidă, nu același lucru îl putem spune despre Răducu, care are 7 ani, este toboșar și a moștenit dârzenia tatălui său în tot ceea ce înseamnă tradițiile de Anul Nou. Tudor era motorul cetei de Anul Nou însă, chiar și după ce nu a mai participat activ în cadrul obiceiului, a fost ani la rând organizatorul cetelor de la noi din sat. Ca și în prezent de altfel, pentru că ne-a spus mereu: „Dacă nu ne organizăm într-un an, obiceiul se pierde!“

Sorin și Vasilică Moglan sunt frați, dar nu au crescut de mici copii în Văleni-Stânișoara, însă de când se află în grija unchiului Vasile și a mătușii Mioara Țica s-au alăturat copiilor din sat în păstrarea acestui obicei. Vasilică are 11 ani și a jucat căprița, în timp ce Sorin are 12 ani și a fost toboșar.

Trebuie să menționez că rolurile menționate mai sus sunt cele pe care copiii le-au avut anul trecut, însă vârsta corespunde prezentului.

traditii colind Valeni Stanisoara Suceava

Cu tobele încălzite, căprițele pregătite, căluțul aranjat și cojocelele și căciulile din blană de oaie la purtător, copiii au pornit prin sat în dimineața de Sfântul Vasile. Lângă ei, bineînțeles părinții, care-i sprijină și aranjează neîncetat, ba chiar le suflă din când în când dacă uită ceva ori se încurcă-n versuri. Printre gazde am fost și eu anul trecut și chiar mi s-a făcut pielea de găină când au început a juca.

În fiecare an, strigătura de început e aceeași:

Deschide-ți zăvoarele

C-apar căprioarele!

Și de aici, în funcție de toboșarul care comandă, strigăturile diferă. Iată ce ne spune Radu Berheci:

Frunzuliță foi ca nucul

Vă comandă și Răducu!

Asta-i capra dorului

Din fundul Văleniului!

Asta-i capra de la munte

Cu steluță albă-n frunte,

Cu canaci și cu hurmuz

Și s-aruncă tot mai sus! (…)

Asta-i calul cel bătrân

I-am dat paie, i-am dat fân

Acolo sus în Plai Bătrân!

Încercați să vă imaginați această strigătură rostită din toată inima de copil cu accent moldovenesc. Cuvintele vor avea alt impact, vă garantez.

Și pentru că tot vă povesteam de Iasmina Cojocariu, atunci când a început a comanda, pentru că așa se spune – toboșarul comandă la capre, uimirea a fost și mai mare. Umbla vorba-n sat ca tare frumos mai zice și că-i tare îndrăzneață și abia așteptam s-o aud, dar tot am fost surprinsă. Determinare, entuziasm și mândrie. Asta transmitea! Iasmina ne strigă așa:

Am avut 100 de capre

Și-o dat lupul într-o noapte

Și am rămas cu patru capre!

Patru capre și doi cai

Eu mă duc cu ele-n Rai

Pân’ la Sfântul Neculai!

De trei ori era să mor

Dintr-o gură de izvor

Din pricina caprelor! (…)

Ei, cum credeți că răsună aceste cuvinte rostite de o mână de copilă? Vă asigur că cel puțin la fel de puternic ca din gura celui mai zdravăn flăcău!

Acestea sunt doar câteva strigături, însă trebuie spus că toate au o ordine și-un rost pentru cei din sat. Inclusiv referirile de la diverse persoane ori locuri fac parte din farmecul jocului caprei de la Văleni.

Cum o fi anul acesta? Pandemia va goli iar străzile și ulițele satelor? Momentan n-am ști a spune, însă sperăm că tradițiile vor merge mai departe. Și, din câte am auzit, acasă copiii se pregătesc frenetic, vor avea strigături mai multe în acest an, ba chiar ceata este posibil să se mărească. Important este însă că, indiferent de cât de greu e peste tot în lume, obiceiurile din satul meu nu vor muri, iar pentru acest lucru le mulțumesc celor care știu că, dincolo de mese îmbelșugate și case împodobite, Sărbătorile de iarnă înseamnă tradiții și obiceiuri!

Larissa Dinu

  • Publicat în Traditii

O parte din tinerii suceveni care se întorc acasă din străinătate investesc în agricultură

O parte din tinerii din judeţul Suceava care au muncit în ultimii ani în străinătate vor să revină în ţară şi să înceapă o afacere în agricultură. Deşi un tânăr fermier poate primi până la 50 de mii de euro, bani nerambursabili, ei preferă să investească banii câştigaţi în alte țări în utilaje şi în înfiinţarea culturilor.

S-au apucat de stupărit pentru a fi alături de copiii rămaşi acasă

Cristi Olărița din satul Mihăiești a început albinăritul în 2017, cumpărând primii stupi după ce s-a întors din străinătate. A studiat, dar a şi „furatׅ“ meserie de la apicultorii mai experi­mentaţi din zonă şi, an de an, a crescut numă­rul familiilor, transformând această pasiune într-o mică afacere, de familie. Tot ceea ce are nevoie pentru această pasiune face cu mâna sa, cu truda lui şi a soţiei şi consideră că pentru a avea o miere deosebită trebuie să respecţi o „tehnologie” foarte veche, aproape neschim­bată şi transmisă din generaţie în generaţie, de mii de ani. Fiind într-o zonă înconjurată de livezi, păduri, fâneţe şi terenuri agricole pe care se cultivă rapiţă, floarea-soarelui şi porumb, Cristi reuşeşte să ofere albinelor cadrul natural pentru a obţine miere de o cali­tate foarte bună, preferând apicultura staţio­nară în locul pastoralului.

„Suntem tineri apicultori, de patru ani ne-am apucat de stu­părit, cu gândul să stăm acasă alături de copii, să nu mai plecăm în străinătate, pentru că cei doi copii aveau nevoie de părinţi acasă. Am decis să producem aici, să vindem aici, să avem o afacere de familie, să fie o afacere pe care să o putem lăsa și copiilor şi de aceea am şi dat numele copiilor afacerii noastre: Stupina Ştef & Ane. Începutul este greu, până ne cunoaște lumea, dar merită, apicultura este frumoasă. Avem 60 de stupi, mierea este 100% naturală, stăm pe vatră, nu facem pastoral. Pe vatră mierea este mult mai curată, suntem într-o zonă unde se fac stropiri cu pesticide foarte rar, iar atunci când se fac suntem anunţaţi şi nu mai lăsăm albinele să iasă din stup. Cantitatea de miere este mai mică, nu avem o producţie aşa de mare ca în pastoral, dar ne mulțumim cu mai puțin. Avem și produse apicole, începând cu tinctură de propolis, folosită pentru imunitate, răceli, viroze, miere de primăvară care conține păpădie şi păducel, miere de rapiță, polen, miere cu căpăceală, căpăcelul de la fagure fiind un foarte bun pansament gastric. Păstura este mai greu de scos, onorăm doar comenzile pentru că, fiind un pic mai scumpă, lumea nu prea cumpără, deşi o cură cu păstură are numeroase beneficii în eliminarea toxinelor, reglarea digestiei şi menţinerea sănătăţii organismului nostru“, ne-a spus Cristi Olărița.

Apicultura este mai rea ca pescuitul

Ca să ducă această afacere mai departe, Cristi Olărița şi-a găsit şi un loc de muncă şi toți banii câștigați îi investeşte tot în apicultură pentru a mări numărul de familii de albine şi pentru mici dotări.

„Păcat că apicultorii din România nu sunt sprijiniți, nu am luat ajutorul de minimis, birocrația fiind prea mare, acte foarte multe. Suntem înscriși în Asociația Crescătorilor de Albine ACA, de când ne-am apucat de apicultură. Ne extindem în speranța că pe viitor lumea va aprecia produsele noastre și va fi mai bine. O astfel de pasiune, de afacere – pentru că noi când ne-am apucat de apicultură nu ne-am gândit la profit, a fost un hobby, o plăcere – presupune şi costuri, iar producţia este dependentă de mai mulţi factori climatici. Apicultura este mai rea ca pescuitul. Nu te mai poți lăsa de ea“, consideră Cristi Olărița.

Au învăţat să cultive şi să vândă căpşune în Germania, apoi, întorşi acasă, şi-au făcut propria fermă

Soţii Simona şi Adrian Moloce din satul Hurjuieni, comuna Gălăneşti, sunt doi tineri care, după terminarea facultăţii, în lipsa unui loc de muncă în ţară, au plecat la cules de căpşune în Germania. Cei doi au învăţat de la nemţi tehnologia de cultivarea a căpşunilor şi în urmă cu câţiva ani au decis să nu mai plece la muncă în străinătate şi să înceapă acasă propria afacere în agricultură.

„Este o afacere de familie cu căpșuni care a pornit din afară. În Germania am văzut cum se pot face bani din căpşuni şi am considerat că se poate și în România. Şi chiar se poate. Tot ce am câștigat în Germania timp de 7 ani, pentru că am lucrat pe sezoane, am investit în ferma de la Hurjuieni. Plecarea în străinătate a fost o necesitate la început și s-a transformat într-o mică afacere acum.

Cultivăm o suprafață de 10 hectare de căpșuni, o parte din suprafaţă fiind cu soiuri remontante. În afară de prezența la târgurile agricole, avem câteva contracte cu un lanț de hipermarketuri și în rest vindem în zonă, lumea ne cunoaşte deja şi ne caută. Soiurile de căpșuni sunt din import, soiuri autohtone sunt destul de puține și ca să ai performanță și producție trebuie soiuri performante“, ne-a spus Adrian Moloce.

A lucra propriul teren este o oportunitate

La cei 34 de ani, Adrian lucrează în fermă împreună cu soţia, Simona, de 31 de ani şi tatăl său este singurul angajat permanent. În comparaţie cu alţi fermieri, cei doi soţi nu se plâng de lipsa zilierilor şi spun că forţă de muncă se găseşte, dar trebuie plătită la preţul corect.

La începutul lunii septembrie, pe Simona şi Adrian i-am întâlnit vânzând căpşune în prima piaţă volantă organizată anul acesta în municipiul Suceava de Direcţia Agricolă Suceava, iar câteva zile mai târziu în micul chioşc amplasat la o intersecţie din  centrul comunei Gălăneşti.

„Cultura este în câmp deschis, folosim sistem de irigare prin picurare. Gustul căpșunilor de toamnă este un pic diferit față de cele care se fac primăvara, dar și acestea au un gust foarte bun. Se poate face și dulceață, se poate face orice, dar producția din toamnă fiind mai mică, recomand cele de primăvară – vară, a căror preț este competitiv pentru dulcețuri, siropuri, compoturi. Avem soiuri care sunt numai în primăvară şi soiuri remontante care fructifică atât primăvara cât și toamna. Producția este diferită, se duce de la 6-7 tone la hectar până la 20 de tone la hectar.

Prețul unui kilogram de căpșune în luna septembrie este de 12-15 lei, dar primăvara le avem la 6-7 lei. Nu avem subvenție spe­cială la căpșune, dar ne descurcăm. Sunt ani mai buni, sunt ani mai răi. 2021 a fost un an mediu pentru că am avut un episod de gheață care a diminuat mult recolta de toamnă“, a precizat Adrian Moloce.

Simona şi Adrian au şi un îndemn pentru tinerii români care muncesc în agricultura din alte ţări: „Celor care se află pe meleaguri străine și muncesc în agricultură, pentru că nu este o rușine să culegi fructe, legume în alte țări pentru a-ți câștiga existența, pentru un trai mai bun, le-aș  transmite că se poate reuși și în țara noastră dacă ai economisit ceva bani şi ai în proprietate o bucată de teren. O afa­cere în agricultură este mai grea la început, dar îţi va aduce satisfacţii într-un timp scurt.“

Legumele de Berchișești produse de un tânăr venit din Franţa sunt la mare căutare

Sorin Olari s-a întors din Franța la sfâr­şitul anului 2018 pentru a fi împreună cu fami­lia. Şi, pentru că nu şi-a găsit un loc de muncă stabil, în primăvara anului 2019 s-a apucat de legumicultură în satul natal, Berchişeşti. În primul an a cultivat legume de pe o suprafață mai mică pentru a vedea dacă se fac, fiind cunoscut faptul că în nordul extrem al României toamna vine repede, primăvara târziu, iar loca­litatea în care locuiește tânărul fermier este bătută frecvent de crivăţ.

„Am dorit să revin acasă, nu știam de ce să ne apucăm și, pentru că aveam un pic de experiență în domeniul acesta şi o bucată de teren, am decis împreună cu soția să facem agricultură. În Franța am lucrat în legumicultură. Acolo am învăţat arta cultivării în solarii şi sere, acolo am învăţat tehnologii şi am văzut ce înseamnă investiţiile în echipamente moderne care asigură succesul garantat. Am preluat modelul culturilor legumicole în sistem protejat de la francezi şi ne-am întors acasă pentru a face legumicultură ca în Franţa. Am făcut totul pe cont propriu, toţi banii câștigați afară i-am investit în agricultură pentru că la noi este greu să te extinzi, mai ales că am decis să facem o agricultură folosind doar îngrăşământ natural şi fără chimicale.“

„Faptul că în primul an, în 2019, am avut trufandale bio într-o perioadă a anului când alţi români abia visau la salată sau ceapă verde, iar în toamnă cămările gospodinelor au fost pline cu zacuscă, tocane, dar şi de ridichi negre, ceapă, mor­covi etc. obţinute de mine, m-a determinat să rămân în ţară şi să continui. În anul 2020, în plină pandemie, am mai făcut două solarii pentru legume şi un solar mai mic pentru căpșuni și sper să avem puterea să ne mai extindem cu un solar în acest an sau în primăvara viitoare.

Cele mai căutate sunt roșiile «Inimă de bou», Arawak, soiurile de roșii de Buzău, capia «Ureche de elefant», vinetele, ardeii graşi, gogoșarii, ardeii iuți și semiiuți. Produsele le vând în piața agroalimentară din Gura Humorului, marțea și vinerea. Oamenii deja mă cunosc, nu pot produce legume încât să mulțumesc pe toată lumea, nu fac față cerințelor şi de aceea încercăm să ne extindem, dar numai atât cât ne putem permite, pentru că în agricultură riscul este foarte mare. Vine un îngheţ timpuriu mai puternic sau o grindină de dimensiuni mai mari, aşa cum a fost la sfârşit de august, şi distruge tot. Dacă ai credit, dacă ai accesat proiecte pentru a obţine finanţare, de unde scoţi producţie pentru a face bani?“, se întreabă Sorin Olari.

Silviu BUCULEI

Pagube însemnate pentru proprietarii de livezi

Pomicultorii din zona Fălticeni au avut serios de suferit după vijelia care s-a abătut asupra zonei la sfârşitul lunii august, vijelie însoţită şi de grindină. Aşa cum am aflat chiar de la fermieri, au existat zone unde vântul puternic şi gheaţa, de dimensiunea unui ou de porumbel care a căzut mai bine de 10 minute, au lovit atât de tare încât au pus la pământ fructele pe sute de metri liniari de livadă. În alte locuri au fost semnalate cazuri în care pomii au fost efectiv smulşi din pământ. Pentru că în ultimii ani livezile de pomi fructiferi nu au putut fi asigurate, daunele provocate de capriciile vremii trebuie să le suporte integral proprietarii acestora.

Gheaţa a afectat şi producţia anului viitor

Pomicultorii din zona Fălticeni au fost loviţi în acest an de grindină de cinci ori. Aproape toţi, pe rând, au suferit pierderi din cauza acestor fenomene meteo care, în acest an, s-au concentrat mai mult ca niciodată pe bazinul pomicol Fălticeni – Rădăşeni.

Cele mai mari pierderi le-a produs grindina căzută pe 24 august, fiind peste 100 de hectare de livezi afectate. Pagubele sunt însemnate, iar deocamdată nimeni nu i-a anunţat pe fermierii din Fălticeni ce soluţii au pentru recuperarea acestora.

„Vorbim de aproximativ 100 de hectare, 50 de hectare pe raza comunei Rădăşeni şi 50 de hectare în zona municipiului Fălticeni. Cel puţin 50 de hectare sunt afectate în proporţie de 100%. Este afectată atât producţia de anul acesta, cât şi o parte din producţia anului viitor, prin distrugerea mugurilor de rod. Prin afectarea ramurilor se asigură porţile de intrare pentru boli şi dăunători, fapt pentru care, în zilele următoare, pomicultorii se pregătesc să intervină cu tratamente specifice menite să reducă efectele negative.

Afectarea masei foliare determină, de asemenea, acumularea de rezerve reduse, motiv pentru care pomii vor fi şi mai sensibili şi mai expuşi la intemperiile din anotimpul rece“, a spus Elena Gogu, directorul Direcţiei Judeţene pentru Agricultură Suceava.

Gheaţa a pus la pământ zone întregi din livezi, producţia din acest an fiind în bună parte compromisă.

La Fălticeni, doi pomicultori mari au afectare totală la livezile din zona Ţarna Mare. Aici, grindina a distrus în proporţie de 100% toţi merii, iar prin afectarea ramurilor nu este compromisă doar producţia pe anul acesta, pomii având de suferit după aceste fenomene extreme 2-3 ani. În judeţ s-au mai raportat calamităţi în urma căderilor de grindină din luna august în localităţile Cornu Luncii şi Buneşti.

La Rădăşeni, 75% din cele 400 de hectare de livezi cu măr din comună, afectate de grindină

Inginerul Mircea Costişevschi, preşedintele Asociaţiei Pomicultorilor din Fălticeni, susţine că, la o primă „strigare“, pagubele sunt estimate la 250.000 de euro, dacă nu chiar mai mult.

Gheaţa a lovit atât de tare, încât în unele livezi ramurile au rămas complet fără frunze şi fructe. Culturile de măr ale fraţilor Onea, fermierii cu cea mai mare suprafaţă de livadă de măr din Fălticeni, sunt distruse în proporţie de 95%. La fel de gravă este şi situaţia din livezile deţinute de inginerul Mihai Fîntînaru, unul dintre cei mai experimentaţi pomicultori, care are zeci de ani lucraţi la fosta Staţiune de Cercetare şi Dezvoltare în Pomicultură din Fălticeni.

În localitatea vecină, Rădăşeni, în livada fermierului Gheorghiţă Panţiru au fost rupte toate ramurile din locul unde au fost altoite, fiind înregistrată daună totală. Nici vestitele livezi de prun ale rădăşenenilor nu au scăpat de vremea extremă, dar pierderile sunt mai mici pentru că fructele erau ajunse la maturitate sau aproape de coacere şi vor putea fi industrializate.

Primarul comunei Rădăşeni, Neculai Perju, de profesie inginer horticultor, ne-a precizat că 75% din cele 400 de hectare de livezi cu măr sunt afectate şi o furtună atât de violentă şi abundentă în precipitaţii sub formă de gheaţă, care să provoace pagube atât de mari, nu a mai văzut până acum.

Şi furtuna din 28 iulie a provocat pagube pomicultorilor, iar o parte dintre ei au depus cereri pentru a obţine sprijin financiar guvernamental în vederea acoperirii daunelor. După episodul de vreme extremă din 24 august, pomicultorii afectaţi nu au mai depus cerere deoarece nu mai speră că vor primi bani, pagubele fiind imense.

Urgia s-a abătut asupra pomicultorilor cu o lună înainte de începutul culesului roadelor, iar producţia de anul acesta este compromisă aproape în totalitate. Puţinele fructe care au mai rămas, dacă vor ajunge la maternitate vor pleca, cel mai probabil, către fabricile de sucuri naturale. Preţul la kilogram este însă mic şi nu va acoperi investiţiile, mai ales că nici subvenţiile nu-i ajută prea mult pe fermieri.

Suceava şi zona Fălticeni, în afara Sistemului Naţional Antigrindină

Într-o situaţie similară se află şi legumicultorii care au pierderi la fel de mari, mai ales cei care cultivă roşii, ardei, vinete în câmp deschis şi posesorii de solarii care trebuie să îşi înlocuiască cât mai repede folia de pe culturile protejate.  Fermierii din zonă spun că este necesară montarea unui sistem de rachete antigrindină, similar celor din Vrancea, Iaşi şi Vaslui, care să protejeze producţia de fructe şi legume de căderile de gheaţă. Şi specialiştii Direcţiei Judeţene pentru Agricultură Suceava spun că se caută soluţii pentru înfiinţarea unui punct de lansare în cadrul Unităţii de Combatere a Căderilor de Grindină Moldova 1 Iaşi, care să protejeze şi culturile din zona judeţelor Suceava şi Botoşani sau înfiinţarea unei alte unităţi.


Pomicultorii afectaţi nu sunt asiguraţi pentru că firmele evită să încheie contracte cu ei tocmai din cauza riscului mare de compromitere a producţiei din cauza fenomenelor meteorologice. Fiecare pomicultor afectat va anunţa primăria de care aparţine care sunt pagubele suferite, iar autoritatea locală va anunţa mai departe Prefectura, cu scopul întrunirii Comitetului pentru Situaţii de Urgenţă, în cadrul căruia se vor evalua pagubele. Din păcate, nu există la acest moment vreo formă de ajutor aprobată de statul român pentru agricultorii sau pomicultorii afectaţi de fenomene meteo.


Silviu BUCULEI

Anamaria Sabie - un model pentru elevii care provin din mediul rural

Singura elevă din mediul rural, din judeţul Suceava, care a luat media 10 la Bacalaureat, în sesiunea iunie-iulie 2021, este Anamaria Sabie. Tânăra a absolvit Şcoala Gimnazială „Mihai Eminescu“ din satul Băneşti, comuna Fântânele, şi este singura elevă a acestei şcoli care, după un parcurs foarte bun la Colegiul Național „Mihai Eminescu“ din municipiul Suceava, profilul ştiinţe sociale – engleză intensiv, a obţinut 10 la toate disciplinele susţinute la bacalaureat. Tânăra nu a luat meditaţii, dar a avut profesori foarte buni la liceu.

„Cine spune că în mediul rural nu se face şcoală se înşală!“

„Cine spune că în mediul rural nu se face şcoală se înşală! Am crescut în satul Stamate, din comuna Fântânele, şi sunt profund recunoscătoare că am putut fi martora unui mediu ce abundă în tradiţii, oameni simpli, ce se bucură pentru orice lucru mărunt.

Am obţinut la Bacalaureat media 10, una dintre cele mai importante realizări de până acum. Pentru această reuşită mă mândresc cu Şcoala Gimnazială „Mihai Eminescu“ din Băneşti. Aş vrea să vă spun cu mâna pe inimă că nu mi-aş fi dorit să îmi petrec anii copilăriei altundeva. Am avut parte de profesori foarte bine pregătiţi, dedicaţi. Îmi doresc să-l amintesc pe fostul meu profesor de engleză din gimnaziu, domnul Nicolae Bodnaru, căruia îi datorez pasiunea pentru această limbă. De asemenea, mă gândesc la fosta mea dirigintă din clasele V-VIII, doamna profesoară de limba română, Mihaela Galan. Dumneaei m-a încântat cu un mesaj superb şi o voi admira toată viaţa: «Îţi mulţumesc că mi-ai oferit şansa să te dau exemplu generaţiilor de astăzi, care cu greu mai găsesc motivaţie să mai înveţe. Datorită ţie, vor vedea lucrurile diferit»”, ne-a spus Anamaria Sabie

„Învăţaţi, copii! Nu pentru părinţi sau pentru reputaţie, ci pentru voi“ este îndemnul unei absolvente de 10

Elevii din satele şi comunele României învaţă în continuare în condiţii grele, fapt care duce la o discrepanţă între rezultatele la învăţătură ale copiilor din mediul rural în comparaţie cu cele ale elevilor din oraşe.

Anamaria Sabie este mândră de ea şi de faptul că nu a fost inutilă munca pe care a depus-o în toţi anii de şcoală gimnazială, când şi-a dorit să înveţe la acelaşi liceu unde învăţase şi sora sa, care îi povestea mereu cât de „fain e la Liceul Pedagogic“.

„Învăţaţi, copii! Nu pentru părinţi sau pentru reputaţie, ci pentru voi. Gândiți-vă la viitor şi setaţi-vă în minte ceea ce doriţi să deveniţi, iar apoi munciţi din greu. Vă promit că am avut mereu timp să ies, să mă distrez, să mă odihnesc, dar niciodată să nu lăsaţi învăţatul în urmă. Îmi doresc să vă inspir să ţintiţi cât de sus puteţi şi sa găsiţi motivaţia necesară pentru a vă realiza visul. Vă doresc să alegeţi un liceu pe gustul vostru. Al meu a fost Colegiul Naţional „Mihai Eminescu“ din Suceava, pe care îl voi lauda constant, unde am învăţat atât de multe faţă de programa şcolară”, este îndemnul decaristei de la Pedagogic.

Cu modestie, Anamaria Sabie, adolescenta care a muncit pe brânci să-și depăşească limitele, să atingă performanţa, ne-a spus că nu a luat meditaţii, dar a avut profesori foarte buni la liceu, cu care a făcut pregătire după orele de curs împreună cu toţi ceilalţi colegi din clasă pentru a recupera ceea ce s-a pierdut cu învățământul online.

„Pentru a reuşi în viaţă nu este nevoie să te naşti într-un centru urban, ci de muncă şi dăruire“

De la profesoara de istorie Rodica Cozaciuc, diriginta absolventei Anamaria Sabie, am aflat că, în general, tinerii valoroşi din România provin din medii socioculturale favorizante care au permis dezvoltarea de competenţe şi aptitudini specifice, iar familiile au investit încredere şi resurse în formarea lor. Anamaria Sabie, din clasa a XII-a F, profil uman, specializarea ştiinţe sociale-engleză intensiv, de la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu“ din Suceava, a demonstrat că un asemenea mediu sociocultural îl putem întâlni şi în lumea satului românesc.

„Absolventă a Şcolii Gimnaziale „Mihai Eminescu“ din Băneşti, comuna Fântânele, Anamaria a înţeles că pentru a reuşi în viaţă nu este nevoie să te naşti într-un centru urban, ci de multă muncă şi dăruire.

Din anul şcolar 2017-2018, Anamaria, o domnişoară fragilă, dar puternică şi cu foarte multă personalitate, s-a integrat foarte bine în colectivul clasei a IX-a F, unde a întâlnit colegi care corespundeau foarte bine profilului său moral şi intelectual. O bună prietenă şi colegă, pe parcursul celor patru ani, a fost Daria Ciubotariu, care, de asemenea, a promovat examenul de bacalaureat cu nota 10. Este o plăcere să ai o asemenea elevă, inteligentă, plină de viaţă şi dornică de a se implica în orice activitate extracurriculară. Trebuie specificat faptul că eleva Anamaria Sabie a venit în clasa a IX-a cu un bagaj de cunoştinţe foarte bun, egal cu cel al elevilor proveniţi de la şcoli din mediul urban. După care, a perseverat şi a reuşit!

Obţinerea mediei 10 la examenul de bacalaureat se datorează unui cumul de factori: calităţile deosebite şi perseverenţa Anei, mediul familial, munca dascălilor de la Şcoala Gimnazială „Mihai Eminescu“ din Băneşti şi calitatea actului educaţional prestat de Colegiul Naţional „Mihai Eminescu“ din Suceava“, a precizat profesoara Rodica Cozaciuc.

Dirigintele influenţează formarea intelectuală şi morală a elevilor

Personalitatea dirigintelui influenţează, în mod semnificativ, succesul desfăşurării procesului de învăţământ; la fel de mult personalitatea sa influenţează formarea intelectuală şi morală a elevilor cu care lucrează; Influenţa personală şi rolul dirigintelui nu pot fi înlocuite nici de manuale, nici de instrucţiuni, nici de pedepse sau recompense.

„Doamna dirigintă, profesoara de istorie Rodica Cozaciuc, m-a fascinat încă din clasa a IX-a. Sunt profund recunoscătoare pentru faptul că a fost atât de înțelegătoare și eficientă în a ne educa. O consider un om dedicat, ce a făcut din orele de istorie o plăcere categorică. Mulţumesc doamnei profesor Camelia Lorenţi ce ne-a delectat cu literatura română, pe care o preda cu atât de multă pasiune. Nu aș fi crezut că lecturile obligatorii ar putea conţine atât de multe simboluri şi aspecte demne de studiat. Părinţii şi sora mea sunt totodată un aspect esenţial în formarea mea. Mă bucur că am avut şansa de a-i face mândri“, a precizat Anamaria Sabie .

Anamaria spune că profesorii care i-au îndrumat paşii i-au deschis pasiunea pentru diverse domenii, precum oratoria, teatrul, psihologia, literatura, limba engleză, jurnalismul şi multe altele. Doreşte să urmeze Facultatea de Drept, să rămână în domeniul studiilor socio-umane, însă analizează şi posibilitatea alegerii unei alte facultăţi din România.

Un elev care învaţă bine nu se simte marginalizat prin faptul că provine din mediul rural

Pentru Anamaria Sabie anii de liceu au fost mai mult decât superbi şi se mândreşte cu colegii săi: cântăreţi, rapperi, olimpici, atleţi, actori, oratori, IT-işti… și „mai ales persoane minunate care merită garantat denumirea de «prieteni»“.

„Aş vrea să îndrum copiii care citesc acest articol să îşi aleagă bine prietenii. Căutaţi oameni mai buni decât voi, de la care să aveţi ce să învăţaţi şi care să nu vă invidieze când reuşiţi. Un astfel de prieten este fosta mea colegă de bancă, Daria Ciubotariu, care a obţinut şi ea media 10 la Bacalaureat. Îi mulţumesc din suflet pentru tot ce a făcut pentru mine şi că mi-a arătat ce înseamnă performanţa, înţelegerea şi libertatea de a povesti cuiva ce te frământă. Le mulţumesc tuturor colegilor mei, cu care mă voi mândri mereu.

Parcursul meu a fost presărat constant cu activităţi extraşcolare pe care mi-aş dori să le pot repeta. Acesta este un sfat pentru voi: implicaţi-vă în cât mai multe activităţi, vă garantez că veţi obţine amintiri de milioane. Nu m-am simţit niciodată marginalizată prin faptul că provin din mediul rural. Dimpotrivă, am fost privită în mod egal de către cadrele didactice care au văzut că îmi doresc să am rezultate frumoase. Nu vă eschivaţi şi nu rămâneţi în umbră!

Primul pas în vederea obţinerii unui lucru este să începi. Aşa că începeți să vă afirmaţi şi să arătaţi că sunteţi buni. Orice lucru v-ar pasiona, valorificaţi-l şi faceţi-l să vă reprezinte.

Mă bucur că am în sfârşit şansa de a transmite un mesaj foarte important tuturor generaţiilor. Lăsaţi gura lumii să vorbească. Cei din mediul rural ştiu că ceea ce facem va trece mereu prin filtrul gândirii celorlalţi. Acesta este un lucru peste care am trecut cu greu. «Ce spune lumea» nu contează. În schimb, contează ceea ce vă face fericiţi”, este îndemnul unei eleve de nota 10, Anamaria Sabie, pentru cititorii revistei Lumea Satului.

Silviu BUCULEI

Ploile au dat peste cap planurile apicultorilor suceveni, dar speră ca la sfârşitul anului să fie pe plus

Producția de miere de salcâm este mult mai mică în acest an. Apicultorii explică că în toată perioada de înflorire a salcâmului ploile au împiedicat albinele să colecteze polenul. Ei spun că este posibil să ne așteptăm la scumpirea mierii de salcâm.

Eugen Purţuc din Solca este unul dintre cei mai cunoscuți apicultori din județul Suceava. Bărbatul spune că, în acest an, vremea i-a dat planurile peste cap, culesul fiind parțial ratat din cauza temperaturilor scăzute, nopțile fiind foarte reci în perioada de înflorire a pomilor fructiferi, iar în perioada în care a fost salcâmul înflorit a plouat.

„Anul 2021 este până în prezent destul de dificil pentru apicultorii suceveni din cauza ploilor şi a frigului din primăvară, dar şi a frigului de acum, de peste seară şi noapte. Pentru ca albinele să culeagă polenul planta trebuie să secrete nectarul, iar asta se întâmplă de la 18°C în sus. Acum albinele sunt în pastoral la salcâm, le-a prins ploaia acolo, nu le putem scoate din cauza vremii. Este destul de dificil, dar dacă vor înceta ploile şi se va încălzi vom avea rezultate bune“, ne-a spus Eugen Purţuc.

Şi Dumitru Buzilă, un apicultor din comuna Forăşti, judeţul Suceava, consideră că anul 2021 nu este cel mai bun pentru apicultorii din nordul ţării.

„După prognoză şi pronosticurile apicultorilor mai în vârstă, va fi un an destul de capricios, slab în producţia de miere. Dar întotdeauna Dumnezeu are grijă şi de fiinţele acestea unice şi ne ajută să supravieţuim. Am avut 50 de familii, au fost pierderi, am rămas cu 30 de familii productive, la care se adaugă câteva familii tinere. Anul nu este foarte bun pentru că ploaia şi frigul au întârziat dezvoltarea, a trecut pe lângă noi culesul de primăvară, la fel şi salcâmul. Urmează teiul în zona noastră şi sperăm ca măcar acum să  fie o vreme bună. Ne punem speranţa în culesul de toamnă care este mereu mai bogat, avem floarea-soarelui. Sperăm să încheiem anul 2021 pe plus“, declară apicultorul Dumitru Buzilă.

Preţul la miere a rămas neschimbat comparativ cu anul trecut

Un kilogram de miere costă între 25 şi 40 de lei în funcţie de sortiment. Preţurile au rămas la fel ca anul trecut, însă, din cauza reducerii cantităţii de miere din acest an, mierea de salcâm s-ar putea scumpi în următoarele două luni. Apicultorii estimează că această creştere ar putea fi de 3-5 lei la kilogram.

„Avem mai multe sortimente de miere. Miere polifloră, miere de tei, miere de salcâm, miere de pomi fructiferi de primăvară, miere de mană de la brad de la pădure, preparate cu propolis, cu polen, cu lăptişor de matcă, avem polen, căpăcele de fagure cu miere, tinctură de propolis. Acestea  sunt produsele pe care le ofer eu spre vânzare din munca mea, a soţiei şi a albinelor. Preţurile sunt accesibile, nu sunt modificate faţă de anul trecut, chiar dacă inflaţia creşte şi peste tot cresc preţurile. Sunt preţuri accesibile pentru fiecare cumpărător.

Un borcan de miere care cântăreşte 1 kg costă 25 lei un sortiment. Alt sortiment este la 30 de lei, iar mierea de salcâm şi mierea de mană este 40 lei kilogramul.

Mierea de mană este culeasă din pădurile de conifere (molid, brad). Este o miere produsă de nişte afide care consumă sucul proaspăt de la mugurii de brad şi molid. Metabolismul acestor afide secretă un suc dulce care se scurge pe brad, pe plantele din jur. Albina culege acest suc, îl prelucrează şi îl pune în fagure, rezultând mierea de pădure sau mierea de mană, cum mai este cunoscută. Este o miere superioară, de foarte bună calitate.

Toate aceste produse obţinute din stup sunt şi pentru întreţinerea sănătăţii, pentru imunitate; sunt produse naturale excepţionale“, ne-a spus Eugen Purţuc.

Tratamentele fitosanitare, cel mai mare pericol pentru albine

Mierea de rapiță este adunată din culturile de rapiţă, care devin un adevărat rai pentru albine în perioada de înflorire pentru că de aici pot culege mari cantităţi de polen şi nectar.

Caracteristic pentru această miere este conţinutul mare de glucoză datorită căruia se zahariseşte cel mai repede dintre toate tipurile de miere. Procesul de cristalizare începe la câteva zile după recoltare, iar datorită faptului că are această mare viteză de a se zaharisi, uneori chiar din fagure, procesul de recoltare poate fi câteodată dificil.

Deoarece conține coenzima Q3, acest sortiment de miere este indicat în tratarea osteoporozei; de asemenea, ajută la refacerea şi menţinerea pereţilor vaselor de sânge, din acest motiv fiind recomandată în cazul bolilor vasculare; stimulează şi îmbunătăţeşte funcţia pancreatică şi pe cea a splinei, protejează ficatul şi ajută la reducerea colesterolului din sânge. Mierea de rapiţă este un ingredient de bază în măştile cosmetice datorită conţinutului bogat în vitamina E.

„Mierea de rapiţă, după părerea mea, este chimizată. Cultivatorii de rapiţă, aplică foarte multe tratamente care sunt în primul rând periculoase pentru albine. Astfel nectarul pe care îl ia albina are remanenţă.

Se mai întâmplă ca la un cules la rapiţă să rămâi cu o populaţie mai mică de albine şi din această cauză, de foarte mulţi ani, nu mai merg la această cultură. În agricultura ecologică primează calitatea. Totul să fie natural. De exemplu, ceara trebuie să fie doar din ramă, stupii nu trebuie vopsiţi decât cu vopsea pe bază de apă, în pastorală nu mergem decât în locurile sigure, unde nu se fac tratamente.

Sunt apicultori care se duc la rapiță, este prima producţie de miere a anului. Cu asta se începe. Fermierii care au culturi de rapiţă și țin cont de anumite reguli (lipsa tratamentelor sau folosesc tratamente care nu sunt periculoase pentru albine), respectă data comunicată apicultorului pentru realizarea tratamentelor. Se întâmplă uneori ca apicultorul să ajungă la lanul de rapiţă stropit sau care se află în vecinătatea unui alt teren cu probleme. Legea spune că apicultorul este obligat să anunţe la primărie locul unde se află, cu date de contact. Instituția trebuie înştiinţată, de asemenea, că la data de... se fac tratamente la rapiţă. La rândul ei, primăria trebuie să anunţe apicultorul, însă asta nu prea se întâmplă. De aici apar şi problemele pentru apicultori“, consideră apicultorul Eugen Purţuc.

Silviu BUCULEI

Tehnologia și seminţele maximizează potenţialul productiv al fermelor agricole

Ferma Bucovina din judeţul Suceava este unul dintre cei mai cunoscuţi producători certificaţi de sămânţă de cartofi din clasele CL Elită, CL A, CL B, sămânţă de grâu, grâu de primăvară, ovăz, soia, mazăre, triticale din clasele bază, C1 şi C2, din zona de nord a Moldovei. Misiunea fermei este să construiască cu fiecare client relații de lungă durată, bazate pe transparenţă şi încredere.

Istoria Fermei „Bucovina“ a început în anul 1995, când Traian Calinciuc a plantat o suprafaţă mică de cartofi la Milişăuţi, sat situat la jumătatea distanţei dintre Suceava şi Rădăuţi. Întâmplarea a făcut ca în acel an cartofii să aibă preţ bun şi să se vândă bine şi atunci şi-a dat seama că este o oportunitate de a investi în agricultură. A pornit de la o suprafaţă de 5 hectare şi a dezvoltat ferma, cu paşi mici, în fiecare an. De la 5 hectare, a trecut la 7 în următorul an, ajungând acum la 110 de hectare, din care pe 100 de hectare se produce numai sămânţă certificată.

„Cultiv soiuri româneşti şi din import, cultura principală fiind sămânţa de cartofi. Din păcate, sămânţa de cartofi o aduc din import. Am încercat multe soiuri româneşti din mai multe zone ale ţării, dar majoritatea nu dau randament, nu dau producţii mari, nu s-au ridicat la nivelul celor aduse din Olanda, Germania, Franţa. Ferma trebuie să facă un profit cât de mic, trebuie să lucrezi ca să câştigi.

Sunt printre cei mai mari producători de seminţe certificate, multiplicând cele mai multe specii în judeţul Suceava. Am în cultură trei soiuri de cartofi elită aduse din import, grâu românesc, dar şi din import, ovăz, mazăre etc. Multiplic mai multe specii, iar de anul acesta am început şi cu muştarul. Am pus 2,5 hectare de probă să văd cum merge, să văd ce producţie dă, ce tratamente se pot aplica, cum este cu vânzarea. M-am documentat pe Internet, am citit, am studiat, sunt lucruri noi pe care le afli doar studiind. Părerea mea este că foarte mulţi fermieri greşesc pentru că nu se documentează. Foarte multe lucruri le poţi face şi bine, dar şi greşit cu aceiaşi bani. Dar, dacă eşti bine documentat, şansa să greşeşti este mult mai mică“, consideră Traian Calinciuc.

Cultura de probă, primul pas spre sămânţa certificată

Fermierul din Milişăuţi susţine că tehnologia începe de la sămânţă, fie că este din import sau autohtonă. Foloseşte seminţe româneşti de la Staţiunea Suceava, sau de la Fundulea. I-ar place să cultive doar soiuri româneşti, dar din păcate, „în România cercetarea a rămas în urmă, este atât de mică încât e aproape inexistentă“.

„Oarecum fac şi cercetare, am tot felul de probe pe parcele mici. Dacă aduc soiri noi, care nu au mai fost în România, ori soiuri din alte regiuni, trebuie să văd, în primul rând, dacă se aclimatizează. Am adus soiuri noi şi am cultivat de probă, doi ani consecutiv, două hectare, să vedem dacă se menţine an de an aceeaşi producţie. Au fost soiuri la care am renunţat pentru că nu s-au adaptat zonei. Tot ceea ce produc pe 100 de hectare este numai sămânţă certificată şi 10 hectare sunt pentru probe cu seminţe noi aduse. Sunt anumite soiuri care la noi merg extraordinar de bine, dar la Iaşi sau Vaslui, unde sunt temperaturi mai ridicate, nu merg bine. Trebuie să adaptezi soiul în funcţie de zonă, de climă, sol, nivelul de precipitaţii. În Bucovina, în cei mai crunţi ani de secetă, s-a ajuns la 50-60% din necesarul de apă. Deci totuşi mai plouă, aici sunt munţi, mai vin nori, mai aruncă 5-10 litri. Dar sunt zone unde nu plouă două-trei luni şi atunci apare problema adaptabilității“, este de părere Traian Calinciuc.

Utilajele performante duc spre producţii mari

Performanţa din sectorul agricol se datorează investiţiilor semnificative în optimizarea fluxurilor de producţie, de la folosirea unor seminţe performante la eficientizarea şi modernizarea lucrărilor de întreţinere a culturilor şi recoltare mecanizată. La fermierii care au făcut paşi mari spre modernizare efectele se văd în recoltele tot mai mari, de la an la an

„Toate utilajele sunt ale mele. Am făcut un proiect SAPARD şi în 2009 am achiziţionat utilaje noi, care mi-au dat un impuls foarte puternic. Nu fac reclamă SAPARD-ului sau altor programe, dar după proiect producţia în ferma mea a crescut cu 30% şi în unele situaţii chiar cu 50%. În momentul în care ai utilaje noi, de calitate, producţia creşte spectaculos.

Eu circul cu o maşină de 7.000 de euro, dar tractorul costă 120.000 de euro, combina 200.000 de euro. Trebuie să investeşti bani în tehnologie, altfel nu ai cu ce lucra. Nu există agricultură cu utilaje vechi, second-hand, cu tractoare fabricate în anii ’80, cu combine tot de atunci. Trebuie să te adaptezi la nou şi să ţii pasul. Nu ai voie să pierzi firul noului, să improvizezi.

Când făceam tratamente cu instalaţii de erbicidat second-hand, aduse din afară, nu făceau treaba cum trebuie. Acum, cu o instalaţie performantă, faci un tratament ca la carte şi repede. Dacă ai făcut tratamentul la timp, cu substanțe şi cu instalaţii bune, atunci nu ai nici un stres“, afirmă Traian Calinciuc.

Nu faci sămânţă din orice grâu pe care îl treieri

Grâul este una dintre cele mai importante culturi agricole din România şi care se cultivă în fiecare an pe aproximativ două milioane de hectare. În ultimii ani această cultură reuşeşte să aducă fermierilor profituri în creştere, asigurate de producţii chiar şi de 10 tone la hectar.

Pentru a avea o cultură sănătoasă şi productivă, fie că este vorba de cereale sau de legume, este foarte important să fie asigurate condiţiile necesare pentru semănat, plantare și pentru protejarea culturii împotriva buruienilor, bolilor şi dăunătorilor, care pot produce pierderi importante de producţie.

„Nu din orice grâu pe care îl treieri faci sămânţă. Am o staţie de selectat cereale şi mai vine câte un fermier mai mic cu 2-3 tone de grâu şi mă roagă să îi fac sămânţă. Îi explic că sămânţa nu se face din orice grâu. Ciclul de producţie la sămânţa începe din toamnă, cu pregătirea terenului şi tratamentele specifice, urmează semănatul, fertilizarea de toamnă, apoi cea de primăvară și tot restul lucrărilor din lanțul tehnologic. Trebuie o cultură curată, să fie doar grâul şi pământul. Dacă are şi sămânţă de buruiană este foarte greu să o selectezi. Ca să nu mai spun că un grâu curat, întreţinut bine, un grâu sămânţă la care s-a respectat tehnologia în selectorul meu se selectează 5 tone pe oră. Când vine un fermier mai mic, cu un grâu murdar, selectezi două tone într-o oră şi jumătate şi tot nu îl scoţi cum trebuie“, ne-a precizat Traian Calinciuc.

Producţia pleacă de la sămânţă

Imaginea pieţei cartofului scoate în evidenţă câteva judeţe cu un mare potenţial de cultivare, cum ar fi Suceava, Covasna, Braşov şi Harghita. La Suceava, în ultimii ani suprafeţele cultivate sunt în scădere, fermierii spunând că ar fi nevoie de o susţinere mai mare din partea statului.

„Părerea mea este că nu a fost susţinută suficient această cultură de către stat. Nu prea înţeleg cum cei de afară reuşesc să producă o asemenea o calitate la sămânţa de cartofi la un preţ destul de mic pentru că eu produc sămânţă de cartofi de peste 20 de ani şi ştiu ce înseamnă. Există o singură explicaţie, ei sunt sprijiniţi mai mult. Una este să produci cartofi pentru consum şi alta e să produci sămânţă certificată. Costurile sunt undeva la 25.000 de lei pentru un hectar de sămânţă certificată. Subvenţia la suprafaţă şi subvenţia la sămânţă certificată reprezintă maximum 15% din investiţie.

Cum o casă pleacă de la fundaţie, de la temelie, aşa o cultură pleacă de la sămânţă. Dacă ai o sămânţă de calitate, chiar dacă ulterior nu mai respecţi perfect tehnologia, tot obţii producţie. Dar dacă e şi sămânţa veche, de pe timpul răposatului, chiar dacă faci tratamente, nu trebuie să mai ai pretenţie“, ne-a spus Traian Calniciuc.

„Cartoful este ca un copil născut în incubator“

În ultimii ani cultivatorii de cartofi din Bucovina au început să îşi schimbe mentalitatea, să nu mai fie conservatori, au început să colaboreze între ei şi să se asocieze.

„Fermierii au început să colaboreze foarte mult, să se ajute, să povestească, să spună cum au reuşit să rezolve anumite probleme, să îi sfătuiască pe ceilalţi. La mine, când cineva a cerut un sfat, nu m-am făcut că plouă. I-am dat toate sfaturile pe care le-am considerat necesare, i-am spus cum am făcut eu.

Cultura cartofului este foarte grea. Mulţi au renunţat pentru că nu este susţinută suficient.

La cultura cartofului poţi face toate lucrările de nota 10 în toată săptămâna. Dacă nu ai făcut şi sâmbătă lucrarea perfectă, atunci s-a dus totul de râpă. Cartoful este ca un copil născut în incubator. Stă în incubator la început, trebuie să îl iei cu mâna şi să ai mare grijă de el. Așa este și la cartof, dacă un pic l-ai scăpat, anul acela e terminat. Dacă o mană ai scăpat-o într-o cultură de cartofi anul acesta, deja trebuie să te gândeşti anul viitor ce cultivi, pentru că anul acesta este deja compromis“, este de părere Traian Calniciuc.

Silviu BUCULEI

Crescătorii de animale din județul Suceava, speriați de atacul urşilor

Ursul brun este o specie protejată. Conform datelor Comisiei Europene, peste 35% din populația de urs brun se găsește în România. În condițiile în care de peste șase ani s-a interzis vânătoarea de urși, efectivele acestora au crescut exagerat de mult. În păduri rămân cei mai puternici, iar ceilalți coboară, până găsesc hrană, chiar și în zonele urbane. În județ sunt de trei ori mai mulți urși decât optimul stabilit de specialiști. Conform purtătorului de cuvânt al Direcției Silvice Suceava, George Celsie, înmulțirea urșilor a devenit deja o problemă pentru populație după ce, în ultima perioadă, sunt tot mai multe atacuri de urs în ocoale și în gospodăriile populației.

Un urs a făcut pagube la Pojorâta şi este „pieton“ pe drumul național care leagă Moldova de Ardeal

Un urs de aproximativ 400 kg a devenit o adevărată sperietoare pentru locuitorii comunei Pojorâta, dar și pentru cei care circulă pe Drumul National 17, care leagă Suceava de Ardeal, ursul traversând noaptea acest drum. Localnicii spun că nu este primul an când sălbăticiunea a coborât din pădure în sat pentru a căuta hrană și că s-au obișnuit cu atenționările prin serviciul Ro Alert cu privire la riscul de a se întâlni cu ursul pe ulițele satului.

Situația din comuna Pojorâta, unde un urs a făcut pagube însemnate în gospodăriile oamenilor, a ucis mai multe bovine, cinci viței care aparțineau unui crescător de animale din această localitate fiind uciși într-o singură noapte, a fost discutată de Comitetul Județean pentru Situații de Urgență. S-a hotărât realizarea demersului procedural pentru relocarea/recoltarea exemplarului care a provocat pagube şi care ar fi putut pune în pericol viața cetățenilor din zonă, precum și monitorizarea activă prin patrulare în zona de risc, cu efective formate din reprezentanți ai Jandarmeriei, Poliției și gestionarului fondului de vânătoare.

În același timp, o asociație de protecție a animalelor din Suceava, „Casa lui Patrocle“, a făcut apel la autorități să nu ucidă ursul care se plimbă nestingherit pe raza comunei Pojorâta, cerând relocarea animalului printr-o soluție propusă în acest sens.

„Am discutat acum cu reprezentanţii Sanctuarului de la Zărneşti, care şi-au oferit disponibilitatea să primească acest urs.  Facem un apel către toate autorităţile şi instituţiile publice din judeţul Suceava implicate în gestionarea acestui caz. Rugăm să se ia în considerare relocarea acestui urs, şi nu aplicarea măsurii extreme“, se arată în mesajul publicat pe pagina de Facebook a Asociaţiei „Casa lui Patrocle“.

Ursul, „turist“ în staţiunea Vatra Dornei

Primarul comunei Pojorâta, Ioan Bogdan Codreanu, a făcut apel la autorităţile judeţene şi centrale pentru a lua măsurile care se impun pentru ursul care face ravagii pe raza localităţii, mai ales că acesta este văzut tot mai des pe lângă casele oamenilor.

„Pericolul este foarte mare. Copiii aşteaptă autobuzul în staţie să meargă la şcoală, iar ursul umblă printre case. Zeci de bovine au fost fugărite de animalul sălbatic, fermierii sunt nemulţumiţi şi, pe bună dreptate, cer să se ia măsuri“, susţine primarul comunei Pojorâta.

La sfârşitul lunii mai, un urs a coborât noaptea din pădure și în stațiunea Vatra Dornei, unde a distrus mai multe garduri și a omorât un porc dintr-o gospodărie. După un apel la 112 au intervenit poliţiştii, jandarmii şi silvicultorii, Inspectoratul pentru Situații de Urgență Suceava transmițând mesaj RO-Alert pentru atenționarea populației din zona în care a fost semnalată prezența ursului. Jandarmii au rămas în zonă  pentru o perioadă mai lungă de timp pentru a se asigura că ursul nu se întoarce și că nimeni nu este în pericol. Ursul a revenit în Vatra Dornei după câteva zile, în locul unde lăsase leșul porcului de 150 kg, luat dintr-un adăpost închis pe care l-a distrus.

O ursoaică cu un pui a coborât şi la Dorna Arini, oamenii alertând autoritățile, iar jandarmii au procedat la îndepărtarea ursoaicei cu pui cu semnale acustice și luminoase.

Urşii tineri şi cei slabi sunt alungaţi de urşii bătrâni şi de cei puternici

Specialiştii au stabilit, cu ani în urmă, că în fiecare fond de vânătoare poate să vieţuiască un anumit număr de urşi, dar în momentul de faţă sunt mult mai multe ursoaice cu câte doi şi trei pui, față decât ar fi normal. Nu au cum să vieţuiască acolo. Urşii bătrâni şi puternici rămân în habitatul lor, îşi păstrează arealul, iar cei care sunt mai mici, mai slabi stau o perioadă, dar apoi merg să-şi caute de mâncare până ajung să iasă din fondul forestier, unde nu este un urs puternic şi devine el cel puternic. Cu ușurință ajung în sate unde găsesc ceva de mâncare.

„Direcţia Silvică Suceava se confruntă în momentul de faţă cu o serie de probleme legate de  efectivele foarte mari de carnivore.

Toate fondurile cinegetice din Suceava sunt suprapopulate, iar efectivele de urşi au început să creeze probleme în sate şi orașe. La Pojorâta avem un urs care a atacat trei gospodării și avem, în două săptămâni, opt bovine omorâte de acesta. Sunt făcute procese verbale de evaluare a pagubelor, este înaintată o adresă Ministerului Mediului, iar în momentul de faţă aşteptăm o decizie a ministerului.

Noi am propus recoltarea acestui urs, pentru că, din punctul nostru de vedere, un  asemenea exemplar, care în două săptămâni ucide opt bovine, nu mai este acel urs care ar trebui să fie. Orice ai face, relocat în altă parte, va face acelaşi lucru sau e posibil să ajungă într-o zonă unde nu sunt animale şi să atace omul. De aceea noi am propus recoltarea acestui urs, respectiv împuşcarea lui.

De ce se întâmplă aceste fenomene în zona noastră? Cauza este creşterea alarmantă a efectivelor de urs. Din cele peste 70 de fonduri de vânătoare din judeţ, Direcţia Silvică gestionează 24 de fonduri de vânătoare. Pe cele 24 de fonduri de vânătoare, faţă de un efectiv optim de 103 urşi, în momentul de faţă avem 300, deci de trei ori mai mult. Acest fapt duce la mai multe lucruri.

Primul şi cel mai important este că urşii mai tineri şi cei mai slabi sunt alungaţi de urşii bătrâni şi de cei puternici şi vor ajunge în aceste zone de la marginea pădurii, unde trebuie să se hrănească. Nefiind în mediul lor natural, unde sunt animale sălbatice, unde sunt fructe, ciuperci, atacă gospodăriile ţărăneşti, stânele. Urşii sunt un exemplu de animale care, din omnivore, deoarece mănâncă atât fructe de pădure cât şi carne, devin carnivore“, ne-a spus inginerul George Celsie, şeful Biroului Vânătoare din cadrul Direcţiei Silvice Suceava.

Pericol la întâlnirea între urs şi om

Pericolul vine din obişnuinţa urşilor de a căuta hrană la marginea localităţii sau la marginea pădurii, acolo unde sunt exploataţii agricole sau ferme de animale, stâni, locuinţe şi astfel riscul ca omul să se întâlnească faţă în faţă cu acest locatar al fondului forestier este mare. Silvicultorii spun că ursoaicele îşi învaţă puii să caute hrana prin ferme, prin curţile oamenilor, pentru că acolo au găsit şi ele de mâncare.

Mai există zone unde copacii au fost doborâți de vânt şi unde era ursărie, erau bârloguri ale urşilor. Aceștia au fost nevoiţi să se mute în pădurea rămasă în picioare şi unde nu au fost foarte bine primiţi.

Urşii revin după ce se reface vegetaţia forestieră şi zmeurişul este din belşug. Un exemplu în acest sens este comuna Broşteni, unde în 2016 a fost o suprafaţă de 700 de hectare afectate de vânt. Acolo a fost ursărie, iar în momentul când a avut loc furtuna toată populaţia de urşi s-a deplasat câţiva kilometri. Acum în zonă este zmeuriş şi în vara anului 2020 urşii au revenit în vechiul habitat, refăcându-şi din nou culcuşurile, bârloagele şi acolo vor sta.

Cel mai probabil în acest an va fi o producţie foarte mare de zmeură şi, păstrând tradiţia, în zona montană a judeţului vor veni culegătorii din Bistriţa şi Maramureş, astfel încât se anticipează probleme la întâlnirea dintre urşi şi om.

S-au înmulțit cazurile de pui de urs abandonaţi de mamă

Animalele nu îşi abandonează puii. Ba mai mult, îi apără de oricine încearcă să se apropie de ei. O ursoaică naște în mod obișnuit doi-trei pui, în lunile decembrie-ianuarie; de obicei sunt mămici dedicate, îşi îngrijesc singure ursuleţii, îi hrănesc şi îi învaţă toate tehnicile de supravieţuire până când sunt suficient de mari să se descurce singuri. De obicei, când o ursoaică îşi pierde un pui, revine de mai multe ori în zona în care a avut loc incidentul, căutându-şi puiul. Dacă este în apropiere de zone locuite, intră în gospodării, comportamentul ei fiind unul agresiv. Specialiştii spun că rareori ursoaica îşi abandonează puii, iar în ultimii ani aceste cazuri sunt tot mai dese.

Doar în ultima decadă a lunii mai trei pui de urşi abandonaţi de ursoaice au fost găsiţi în judeţul Suceava.

Un pui de urs de numai trei luni a fost abandonat de ursoaică şi a fost găsit în curtea unei pensiuni din Mălini. Proprietarii pensiunii au luat legătura cu angajaţii Ocolului Silvic Mălini cărora le-au predat puiul de urs. Silvicultorii din Mălini au cercetat zona în căutarea ursoaicei, dar cum nu existau semne că ar fi în zonă, au preluat puiul de urs şi l-au transportat la sediul ocolului. Au anunţat imediat specialiştii Gărzii Naţionale de Mediu şi ai Agenţiei pentru Protecţia Mediului, l-au hrănit şi au avut grijă de puiul de urs timp de două zile, până când a fost preluat de Centrul pentru Reabilitarea Urşilor Orfani din judeţul Harghita, singurul centru de acest fel din Europa, de unde va fi reintrodus în mediul său natural

Doi ursuleţi, sănătoşi şi jucăuşi, dar fără mamă, au fost găsiţi de un silvicultor pe raza Ocolului Silvic Crucea din judeţul Suceava, în zona unui drum forestier. Puii de urs au fost adăpostiţi în condiţii de siguranţă într-un ţarc împrejmuit, asigurat de angajaţii Direcţiei Silvice Suceava, până când au fost relocaţi, în condiţii de siguranţă, la Orfelinatul de urşi din Munţii Hăşmaş, judeţul Harghita.

Silviu Buculei

Comuna Mălini a devenit stațiune turistică de interes local

Până în anii 2000, turiștii știau despre Mălini că este comuna natală a poetului Nicolae Labiș și că există aici o casă memorială pe care o pot vizita. Eventual că pot merge pe Drumul Talienilor, pe urmele Vitoriei Lipan, și se pot recrea la marginea pădurii. De altfel, comuna face parte din două rute turistice, cea dedicată caselor memoriale, precum și cea Cultural Turistică a patrimoniului muzeal din România. Însă, de atunci și până în prezent, lucrurile au evoluat și comuna de la poalele Munților Stânișoara a devenit stațiune turistică de interes local, iar acest lucru înseamnă și că turiștii au diverse modalități de petrecere a timpului liber.

O nouă titulatură, multiple beneficii

Prin implicarea Consiliului local și a primăriei, zona a fost modernizată, drumurile refăcute, iar investitorii nu au întârziat să apară. Pe raza comunei există în acest moment în jur de 50 de case de vacanță și pensiuni și aproximativ 300 de locuri de cazare, restaurante, pârtie de bullkart și schi, piscină cu apă sărată, parc de agrement, dar și una dintre cele mai rapide tiroliene din țară. Din acest motiv, la final de săptămână, în vacanțe și mai ales în preajma marilor sărbători, locurile de cazare devin insuficiente.

În data de 19 martie, Guvernul României a adoptat o hotărâre de guvern care atestă aprobarea statutului de stațiune turistică de interes local pentru cinci localități din țară, printre care și comuna Mălini. Demersurile nu au fost deloc ușoare, întreaga procedură durând în jur de 9 luni.

„Noul statut vine și cu beneficii pentru locuitorii comunei. Unul dintre ele, și poate cel mai important, este dat de faptul că atunci când se vor depune dosare pentru accesarea de fonduri nerambursabile, punctajul pe care o stațiune turistică de interes local îl poate obține este mai mare față de cel obținut de o localitate obișnuită. Pe termen lung, avantajele se vor observa și în domenii conexe turismului, cum ar fi comerțul, transporturile și chiar agricultura. Suntem convinși că această titulatură ne va ajuta și în promovarea zonei, astfel încât tot mai mulți turiști să viziteze comuna“, a declarat Mirela Roșca, reprezentant Centru de Informare turistică Mălini.

Dezvoltarea continuă atrage tot mai mulți investitori în zonă, iar turiștii nu întârzie să apară. Uimiți de frumusețile și autenticitatea locurilor, de ospitalitatea localnicilor, de gastronomia locală și multiplele activități pe care le pot desfășura, turiștii revin cu drag la Mălini.

Larissa DINU

  • Publicat în Turism

Alertă sanitar-veterinară în judeţul Suceava. Vânătoare de mistreţi, după confirmarea a trei cazuri de pestă porcină africană

Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA) Suceava a intrat  în alertă la mijlocul lunii ianuarie, după ce s-au confirmat cazuri de pestă porcină africană (PPA) la porci mistreţi de pe raza Fondului de Vânătoare Pătrăuţi. La mijlocul lunii ianuarie, pe teritoriul judeţului Suceava existau două focare de pestă porcină africană la mistreţ, respectiv unul în zona Vatra Dornei, iar cel mai recent la Pătrăuţi.

„La ora actuală avem un număr de 10 focare de pestă porcină active. Au fost 12 focare, două sunt deja închise (la Strâmtura-Vama şi la Călineşti-Dărmăneşti), iar cele rămase evoluează favorabil, în sensul că nu au mai apărut alte cazuri noi de boală, nu au mai fost înregistrate mortalităţi sau semne de boală în focarele de la Corocăieşti-Vereşti, Hreaţca-Vultureşti, Mihăieşti-Horodniceni şi de la Păltinoasa. Sperăm ca, în prima parte a lunii februarie, să putem închide șapte focare, ele fiind legate unul de altul“, a precizat medicul veterinar Sorin Mihai Voloşeniuc, directorul executiv al DSVSA Suceava,

Mistreţii vor fi vânaţi integral de pe 10 fonduri de vânătoare

De la medicul Mihai Voloşeniuc am aflat că primul caz de PPA la Fondul de Vânătoare de la Pătrăuţi a fost depistat la un mistreţ care a fost vânat, iar probele au confirmat prezenţa virusului. A doua zi, pe acelaşi fond de vânătoare au mai fost găsiţi alţi doi mistreţi morţi, de la care s-au recoltat probe, iar testele de laborator au fost pozitive, confirmând prezenţa pestei porcine africane.

Situaţia a fost prezentată Comitetului Local de Combatere a Bolilor care a avut pe ordinea de zi adoptarea Hotărârii privind aprobarea Planului de măsuri referitoare la combaterea Pestei Porcine Africane din Fondul de Vânătoare Pătrăuţi.

Conform directorului DSVSA, medicul veterinar Mihai Voloşeniuc, pesta porcină africană este o boală infecţioasǎ devastatoare, de obicei mortală, a porcilor şi  mistreţilor, iar în cazul animalelor sălbatice, care circulă foarte mult, riscul de transmitere a virusului este mult mai ridicat, Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Suceava a transmis în regim de urgenţă administratorilor de fonduri de vânătoare obligativitatea de a fi vânaţi integral mistreţii prin metode care nu dislocă vânatul, respectiv prin pândă şi dibuire. Zona infectată pe care trebuie realizată vânătoarea este de opt kilometri.

S-a stabilit zona afectată pe o rază de 13 kilometri, compusă din zona infectată cu o rază de 8 kilometri, formată din localităţile Dragomirna, Călugăreni, Mitocu Dragomirnei, Adâncata, Lipoveni, Pătrăuţi, Călineşti, Călineşti Enache şi o zonă tampon de încă 5 kilometri, care cuprinde 34 de localităţi din judeţul Suceava şi două din judeţul Botoşani (Vârfu Câmpului şi Ionăşeni).

Mistreţii care vor fi vânaţi din zona infectată vor fi incineraţi şi îngropaţi imediat, conform procedurilor. Vânătorii trebuie să acţioneze cu echipament special şi să fie foarte atenţi la dezinfecţie atât faţă de uniforme, cât şi în privinţa mijlocului de transport folosit pentru mistreţi, dacă este cazul.

Măsuri aplicate sub supravegherea DSVSA

„Aceste măsuri sunt puse în aplicare sub supravegherea şi coordonarea Direcției Sanitar – Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. DSVSA a transmis în regim de urgenţă administratorilor fondurilor de vânătoare obligativitatea de a fi vânaţi integral mistreţii prin metode care nu dislocă vânatul, respectiv prin pândă şi dibuire, dar am avut şi o şedinţă tehnică cu gestionarii fondurilor de vânătoare. O parte din fondurile de vânătoare aparţin Regiei Naţionale a Pădurilor, o parte AJVPS-ului, iar o parte aparţin Universităţii «Ştefan cel Mare» din Suceava. Am discutat cu gestionarii care au participat la şedinţa Comitetului Local de Combatere a Bolilor din cadrul Prefecturii; toţi ştiu exact ce au de făcut, fiecare membru ştie ce măsuri trebuie să ia“, ne-a asigurat directorul Mihai Voloşeniuc.

Peste 100 de mistreţi recoltaţi în regim de urgenţă

Despre acţiunile Direcţiei Silvice Suceava pentru combaterea pestei porcine africane la porcii mistreţi de pe raza Fondului de vânătoare Pătrăuţi, purtătorul de cuvânt al instituţiei, ing. George Celsie, ne-a spus: „S-au făcut toate procedurile împreună cu Direcţia Sanitar Veterinară şi s-au stabilit o serie de măsuri, printre care cea mai drastică este cea legată de recoltarea integrală a tuturor mistreţilor din trei fonduri de vânătoare aparținând Direcției Silvice. Pe lângă fondul de vânătoare de la Pătrăuți mai intră şi două fonduri de la Adâncata. Mai întâi am pregătit gropile în care vor fi îngropaţi mistreții, gropi făcute după anumite standarde şi autorizate de Agenţia de Protecţia Mediului, Direcţia Sanitar Veterinară, Agenţia Naţională de Arii Protejate, Apele Române etc. Am primit toate autorizaţiile pentru gropi, iar din data de 20 ianuarie a început recoltarea. Sunt în jur de 55 de mistreţi pe care îi avem evaluaţi la Ocolul Silvic Pătrăuţi şi aproape 60 la Ocolul Silvic Adâncata.

Pe lângă acţiunea de recoltare, am securizat zona, tot ce intră şi iese din pădure trece printr-un filtru de dezinfectare. Avem la fiecare barieră personal îmbrăcat corespunzător, cu echipamente de dezinfecţie, cu substanţe.

Cât o să dureze nu putem estima, depinde de timp, de migraţia mistreţilor. Noi suntem pregătiţi să punem în aplicare toate măsurile impuse de Comitetul Local de Combatere a Bolilor“, a precizat inginerul George Celsie.

Crescătorii de porci trebuiesă evite deplasările în pădure

Autorităţile responsabile din Uniunea Europeană, cele naţionale din ţările afectate, dar şi cele locale adoptă o gamă largă de măsuri pentru combaterea şi eradicarea PPA, cooperarea cu vânătorii, administratorii fondurilor de vânătoare şi cu fermierii fiind vitală. Pe fondurile de vânătoare şi în păduri, în această perioadă vânătorii şi lucrătorii forestieri sunt primii care pot observa un comportament neobișnuit al mistreților sau găsi un animal mort. Ei trebuie să ia în considerare posibilitatea ca acesta să fi fost infectat cu pesta porcinǎ africanǎ (mai ales în zonele infectate sau zonele cu risc).

Pentru a eradica focarele de PPA este necesară colaborarea între instituţii, dar şi cu crescătorii de porci, fie că este vorba de ferme mari sau gospodării ale populaţiei. În caz contrar, există riscul ca virusul pestei porcine să fie scăpat în totalitate de sub control.

„Oamenii care deţin porci în gospodării trebuie să evite deplasările în pădure sau, dacă este nevoie urgentă, să se dezinfecteze pentru a nu aduce virusul acasă. Şi muncitorii forestieri trebuie să urmeze măsurile de dezinfecţie la terminarea lucrului pentru a preveni infectarea gospodăriei cu acest virus“, a declarat directorul executiv al DSVSA Suceava.

Porcii domestici nu se sacrifică

Medicii veterinari au ca misiune efectuarea recensământului populaţiei de porcine din zona de focar. În cazul porcilor domestici nu se pune problema de sacrificare decât dacă porcul are simptome de boală, caz în care, dacă proprietarul anunţă la timp, va fi despăgubit.

„Facem apel la toți crescătorii de porci de a ne anunţa despre orice modificare suspectă a animalelor pentru a putea interveni la timp. Dacă se identifică un animal bolnav într-o gospodărie sau exploatație se ucid celelalte animale, dacă există, fermierul fiind despăgubit la preţul pieţei, iar cadavrele animalelor se distrug sau se îngroapă conform manualului operaţional. Noi am procedat la îngroparea la o adâncime de doi metri pe raza fiecărei localităţi. Este foarte important să putem acţiona şi izola virusul la timp“, este apelul doctorului Sorin Voloşeniuc.

Simptomele bolii care face ravagii printre porci

Medicii veterinari suceveni, care s-au confruntat deja cu câteva cazuri de porci bolnavi de pestă porcină africană, spun că primul simptom important este că animalul nu mai are poftă de mâncare şi nici de băut apă. Atunci, când porcul devine dezinteresat total de hrană, deja este foarte probabil să aibă pestă porcină africană.

Semnele mai severe apar în scurt timp: urechi învineţite, pete roşiatic-violete pe corp, secreţii nazale şi oculare de culoare roşie şi uneori se instalează diaree hemoragică. Decesul survine de regulă în 7 zile de la primele simptome. Din păcate, nu există tratament, iar cel puţin la porcii domestici rata de mortalitate este de 100%.

Fermierii care cresc porci sunt sfătuiţi să-şi ţină animalele în spaţii împrejmuite, în adăposturi închise şi să nu aducă porci străini în coteţ,

Virusul nu se transmite la om, dar face ravagii în populaţiile de porcine.

Recent, o fermă de porci din Focşani a pierdut 30.000 de animale, în timp de una din Iaşi a rămas fără o mie de porci după ce virusul a ajuns în exploataţii.

Silviu Buculei

În județul Suceava, producții record la porumb cu hibrizii Pioneer®

Anul 2020 a fost un an problematic pentru multe zone din țară și mulți fermieri au avut de suferit din pricina vremii capricioase și nu au reușit să obțină la cultura porumbului producții la fel de ridicate ca în anii trecuți. Nu este și cazul agricultorilor din județul Suceava, care au avut parte de precipitații suficiente și în momentele cheie din an. Potențialul hibrizilor Pioneer® a confirmat în această zonă, iar la proba cântarului producțiile au fost cu mult peste așteptările fermierilor, aceștia declarând 2020 ca fiind  anul record pentru porumb.

Pentilescu Catalin

De departe, cea mai bună producție din județul Suceava a obținut-o fermierul Petrică Suruba, care a semănat pe 30 ha hibridul P9903, iar pe o parcelă de 7 ha a obținut o producție medie de 18.722 kg/ha. “Pentru zona noastră a fost un a foarte bun la cultura porumbului. Am semănat porumbul după rapiță, astfel că terenul a fost discuit, dezmiriștit și scarificat la 35-40 cm. În primăvară, la pregătirea patului germinativ, am fertilizat cu îngrășământ triplu 15, 250-270 kg/ha. Am semănat 64.000 b.g/ha în prima parte a lunii aprilie și am recoltat în jur de 60.000 plante. Cultura a primit două erbicide, iar în vegetație, atunci când porumbul avea în jur de 80 cm, am mai fertilizat cu 140-160 kg/ha de azot. Eu fertilizez atunci când plouă, chiar și noaptea, ca să nu ard plantele. Am fost norocoși pentru că am avut parte de precipitații, de la semănat până la recoltat chiar mai mult de 500 l/mp. Nu am mai aplicat nici foliar, nimic altceva. A fost primul an când am semănat P9903 și am fost foarte mulțumit. Am ales și pentru acest an hibrizi Pioneer®, printre care P9889, dar și P8834. Voi avea exclusiv hibrizii Pioneer® și erbicide din portofoliul Corteva și chiar vreau să mă ocup mult mai bine de tehnologie să vedem unde pot ajunge cu acești hibrizi”, a precizat fermierul campion. Acesta a mai declarat faptul că a semănat și hibrizi de rapiță din portofoliul companiei, iar în acest moment cultura arată impecabil.  În cultura de grâu a administrat Pixxaro™ și rezultatele sunt pe măsura așteptărilor.

Robert Havrisciuc

Un alt fermier campion la porumb din județul Suceava este domnul Robert Havrisciuc, care lucrează 210 ha, iar porumb a semănat anul trecut pe 88 ha. A ales hibridul P9610 și a obținut o producție de 14.150 kg/ha. “Această producție a fost media obținută pe 25.4 ha, iar planta premergătoare a fost grâul. Terenul a fost arat în toamnă, apoi am discuit primăvară și am împrăștiat complex 16.16.16 – 200 kg/ha și am semănat în jurul datei de 20 aprilie și în aceeași săptămână am mai administrat 100 kg/ha de triplu 16. Am mers pe densitatea de 74.000 b.g/ha, am erbicidat cu Principal® Plus și am mai fertilizat, până în stadiul de 8 frunze, am mai aplicat 150 kg/ha de nitrocalcar. Am mai avut și foliar achiziționat însă efectiv nu am mai putut să îl administrez din cauza vremii, porumbul a crescut foarte bine. Acest hibrid a fost recoltat la finalul lunii noiembrie, cu umiditate de 17-18%. În această primăvară voi semăna în jur de 60 ha cu acest hibrid, dar am ales și alți hibrizi Pioneer®, în total voi avea în jur de 120 ha cu porumb”, a punctat Robert Havrisciuc.

Pentilescu Catalin

Fermierul Cătălin Pentilescu din localitatea Frumoasa, județul Suceava a devenit și el fermier campion la cultura porumbului deoarece în campania 2020 a obținut 13.090 kg/ha cu hibridul P8834. Acesta lucrează 120 ha, pe 58 ha a semănat porumb, iar hibridul P8834 a fost semănat după cereale. “Am avut și monocultură, însă acest hibrid a fost semănat după cereale. Astfel, terenul a fost arat, apoi pregătit cu combinatorul într-o trecere și am semănat în cea de a doua jumătate a lunii aprilie. La semănat am administrat îngrășământ complex 20.20.0, 280 kg/ha, dar și 18-20 kg/ha de îngrășământ starter, iar în vegetație, atunci când plantele aveau 10-12 frunze, pot spune că la limită am intrat, am aplicat uree – 180 kg/ha. Am erbicidat o singură dată în stadiul de 4-6 frunze, am recoltat la mijlocul lunii octombrie și pot spune că a fost un an foarte bun! Am fost și ajutați de vreme și am avut o producții foarte bune”, a punctat fermierul campion.

Alertă sanitar-veterinară în judeţul Suceava

În ultima perioadă, pe raza judeţului Suceava au fost depistate în gospodăriile populaţiei patru focare principale de pestă porcină africană. Primul focar a apărut la sfârşitul lunii octombrie în satul Strâmtura, comuna Vama, apoi la începutul lunii noiembrie au apărut alte două focare la Corocăieşti, comuna Vereşti, şi în satul Hreaţca, comuna Vultureşti, iar la diferenţă mică de timp probele de laborator au mai confirmat un alt caz de boală în satul Călineşti Enache, comuna Dărmăneşti, iar în satul Corocăieşti a mai fost descoperit un focar secundar.

Conform conducerii Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Suceava, se fac toate eforturile pentru ca virusul să nu se extindă. Au fost constituite zone de supraveghere şi zone de siguranţă, iar echipe mixte de control au început inventarierea tuturor efectivelor de porcine.

„Este foarte important ca oamenii să colaboreze şi să nu ascundă porcii, chiar şi dacă nu erau anterior înregistraţi sanitar-veterinar. Mesajul cel mai important care trebuie să ajungă la crescători este că porcii nu vor fi sacrificaţi dacă nu prezintă semne de boală. Animalele trebuie izolate, iar contactul cu acestea trebuie să îl aibă doar o persoană, cea care le aduce hrana“, a precizat doctorul Sorin Mihai Voloşeniuc, directorul executiv al Direcţiei Sanitar Veterinare Suceava.

Pesta porcină africană (PPA) este o boală periculoasă, fără tratament sau vaccin, care afectează speciile domestice şi sălbatice de porcine Porcii care contractează virusul refuză hrana, pe corp apar pete roşiatic-violete, au secreţii nazale şi oculare de culoare roşie şi uneori se instalează diaree hemoragică. Decesul survine în 2-3 zile, boala fiind extrem de contagioasă şi virulentă. Din fericire, nu există risc de transmitere a virusului pestei porcine africane la om.

Cea mai mare piaţă din Moldova, închisă din cauza focarelor de pestă porcină africană

Din cauza evoluţiei pestei porcine africane, Centrul Local de Combatere a Bolilor Suceava a decis interzicerea desfăşurării activităţii pieţei din localitatea Vereşti, cea mai mare piaţă din Moldova, întinsă pe aproximativ şapte hectare de teren şi în care se face comerţ cu animale şi produse agricole. Decizia a fost luată în condiţiile în care piaţa se află în zona de supraveghere a focarului, fiind considerată un factor major de risc pentru răspândirea virusului, iar schimburile de animale în această locaţie se fac intens şi cu crescătorii din judeţul vecin – Botoşani.

Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Suceava, cu sprijinul poliţiştilor şi jandarmilor, a început şi controale, inclusiv în trafic, pentru prevenirea răspândirii pestei porcine africane prin depistarea transporturilor de porcine.

La numai câteva zile de la declanşarea alertei sanitar-veterinare au fost depistate trei transporturi de porcine, două la Vereşti şi unul la Vicovu de Sus. Directorul executiv al Direcţiei Sanitar Veterinare Suceava, doctorul Sorin Mihai Voloşeniuc, a declarat că, în cele trei cazuri, cei care făceau transporturile au fost amendaţi cu câte 3.000 de lei, fiind escortaţi totodată înapoi spre locurile de unde au venit cu animalele.

Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Suceava face apel la crescătorii de porci să înţeleagă perioada dificilă, să colaboreze pentru ca animalele să fie inventariate şi supravegheate şi, foarte important, să nu scoată din gospodării porci sau carnea provenită de le porcii sacrificaţi.

„Cu măsuri stricte, virusul ar putea fi ţinut sub control, iar cele cinci focare de acum ar putea fi închise“, precizează oficialii DSVSA.

Silviu BUCULEI