ipso august 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 17 Sep 2021

Productiv, performant, românesc, authentic. Alegeți portofoliul de semințe de porumb Atlas

Productivitate, toleranță, profitabilitate sunt câteva cuvinte cheie de care ținem cont atunci când adăugăm în portofoliul nostru hibrizi/soiuri cu care să venim în fermele din România. Pe lângă aceste aspecte, am mai adăugat un criteriu, și anume, să avem și sămânță românească, ce poate să ofere un nivel de producție ridicat. Asta pentru că ne dorim să sprijinim cercetarea agricolă românească, un domeniu de elită pentru agricultura autohtonă. Mai mult decât atât, ne-am aliniat și principiilor de sustenabilitate la care a aderat grupul Origin Enterprises PLC, urmărind să aducem în portofoliu varietăți autohtone, adaptate condițiilor pedoclimatice care să asigure producții stabile.

Așa că, pentru acest sezon, unul dintre hibrizii adăugați în portofoliul nostru de semințe Atlas este hibridul de porumb cu genetică românească – Turda 332.

„Suportă bine perioadele de secetă“...

„Hibridul Turda 332 face parte din noua gamă de hibrizi creați la Turda (...); este un hibrid simplu, semitimpuriu (grupa FAO 380), durata perioadei de vegetație de la semănat la maturitatea tehnică (30% umiditate) fiind în medie de 135 de zile. De asemenea, are o rezistență foarte bună la temperaturile scăzute din prima parte a perioadei de vegetație, însușire importantă pentru zonele de cultură din Podișul Transilvaniei, unde frecvența acestor temperaturi este destul de ridicată. Plantele sunt viguroase, cu talie mijlocie spre înaltă (235-260 cm), știuletele este de formă cilindrică, având lungimea medie. Suportă bine perioadele de secetă și are o rezistență mijlocie la frângerea tulpinilor la recoltare, precum și la atacul de Ostrinia nubilalis. Pentru obținerea unor producții de boabe ridicate se recomandă utilizarea unor desimi de semănat care să asigure la recoltare 70.000 plante/ha, densitate care trebuie neapărat corelată cu posibilitățile fermierului de a asigura o fertilizare corespunzătoare și cu starea de fertilitate a solului. Turda 332 este un hibrid intensiv care valorifică bine dozele ridicate de îngrășăminte minerale, potențialul de producție fiind de 16.000 kg/ha. Pentru obținerea unor producții constante de porumb trebuie să aveți în vedere hibridul Turda 332“, spune directorul SCDA Turda, dr. ing. Nicolae Tritean.

Precizăm că Stațiunea Turda a fost înființată la 1 februarie 1957, fiind o stațiune de cercetare cu tradiție pentru agricultura românească. Încă de la început activitatea de cercetare şi de producţie a staţiunii a fost îndreptată spre promovarea culturii porumbului hibrid şi ridicarea producţiei la hectar a acestei culturi. În anii următori sfera preocupărilor stațiunii s-a extins la crearea de hibrizi de porumb şi soiuri la cerealele păioase şi leguminoase pentru boabe, genotipuri de înaltă productivitate şi adaptabilitate, cu rezistenţă sporită la boli, dăunători, dar şi la condiţiile nefavorabile ale mediului.

Gamă completă de semințe, pentru cele mai bune alegeri!

Despre soiurile/hibrizii pe care Agrii îi deține în portofoliul de semințe Atlas, Roxana Jercan, Category Manager Seeds – Agrii România, afirmă: „Datorită implicării și expertizei noastre suntem unul dintre pilonii de dezvoltare în peste 10% din totalul de ferme din România. Cu ajutorul colegilor din vânzări punem la dispoziția fermierilor o ofertă completă de semințe pentru aproape toate culturile din România astfel încât fermierii să poată face cea mai bună alegere. Avem o paletă largă de hibrizi de porumb de la companii de renume, însă, pentru că ne dorim să sprijinim și să promovăm cercetarea agricolă românească, anul acesta am introdus în portofoliu și hibridul de porumb românesc Turda 332, un hibrid cu foarte multe calități agronomice, pe care vă recomandăm să-l cultivați în această primăvară pentru a vedea potențialul său productiv. De asemenea, vă recomandăm să dialogați cu specialiștii noștri de vânzări din zona dumneavoastră agricolă pentru a vă oferi suportul în alegerea celor mai buni hibrizi pentru culturile pe care doriți să le înființați, acum în primăvară.“ 

Referitor la relația de colaborare SCDA Turda – Agrii România, există o colaborare îndelungată în ceea ce privește utilizarea produselor de protecția plantelor, dar și comercializarea și producerea semințelor de cea mai înaltă calitate. „Mulțumim pe această cale companiei Agrii pentru comercializarea semințelor produse la SCDA Turda“, a conchis directorul SCDA Turda, dr. ing. Nicolae Tritean.

Așadar, alegeți pentru această primăvară hibridul de porumb Turda 332! Alegeți portofoliul de semințe Atlas pentru a vă asigura un spor de producție!

Atlas seminte porumb Agrii

Directorul SCDA Turda: „Moartea genetică este irecuperabilă“

Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare Agricolă Turda a luat naştere la 1 februarie 1957, odată cu actul de înfiinţare a Institutului de Cercetări pentru Cultura Porumbului Fundulea, având ca obiect iniţial de activitate promovarea porumbului hibrid. Ulterior, acesta a cuprins şi ameliorarea hibrizilor de înaltă productivitate şi adaptabilitate, pretabili pentru zona de centru şi de vest a ţării, şi a soiurilor de leguminoase pentru boabe. Pe lângă cercetarea fundamentală şi aplicativă în domeniul vegetal, SCDA Turda deţine şi stocul genetic al raselor de suine Mangaliţa şi Bazna, precum şi al rasei de oi Ţigaia ruginie. În prezent, staţiunea, aflată în reţeaua INCDA Fundulea, este subordonată Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice. Despre activitatea unităţii am vorbit cu al cincilea director din istoria SCDA Turda, prof. dr. ing. Ioan Haş.

Pământul staţiunii, tentaţie pentru fermierii din zonă

– Domnule director, să ne întoarcem puţin în timp, în 1990. Ce suprafaţă avea atunci SCDA Turda şi cât mai deţine acum?

– În urmă cu 23 de ani, unitatea noastră deţinea 1.993 ha de teren agricol, din care puţin peste 1.400 ha arabil. Pentru activitatea de cercetare aveam la dispoziţie 180 ha pentru parcelele experimentale şi 550 ha pentru parcele de uniformizare.

La ora la care vorbim, dispunem de 560 ha, din care arabilul este undeva sub 400 ha. Dacă diminuarea suprafeţelor va continua, vom ajunge în situaţia să nu mai avem unde să producem verigile iniţiale din soiurile de grâu ori liniile consangvinizate de porumb, care reprezintă baza ori, cum îmi place mie să spun, cărămizile din care sunt constituiţi hibrizii. Dacă aţi văzut teren mai mult este pentru că am arendat pământurile de la foştii proprietari. Dar şi cu acesta suntem într-o mare presiune, fiindcă unii fermieri locali râvnesc la aceste suprafeţe lucrate ca la carte vreme de peste o jumătate de secol. Dar cea mai mare tentaţie o reprezintă amenajarea antierozională a solului.

Între anii 1981 şi 1984, statul, prin noi, a investit bani serioşi într-un vast şi complex program de combatere a eroziunii solului, cu sistem de colectare a apei provenită din drenurile instalate pentru captarea izvoarelor de coastă din arabil, păşuni şi fâneţe etc. De atunci, nu s-au mai alocat resurse financiare, dar noi am reuşit să întreţinem întreaga amenajare.

Bătălia pentru sămânţă

– De ce a ajuns România în această situaţie?

– Decapitalizarea ar fi motivul esenţial. Până prin anii 2000 existau alocări bugetare pentru cercetarea agricolă. De atunci încoace am fost lăsaţi în seama competiţiei proiectelor. Foarte bine, sunt extraordinar de bune şi acestea, ne-au provocat la un soi de excelenţă în competenţă, dar în toată lumea ameliorarea iniţială este sprijinită se stat. De ce? Pentru că ameliorarea, păstrarea şi menţinerea patrimoniului genetic nu se pot face din proiecte a căror finanţare este de 3 ani, fiindcă un program de selecţie recurent – reciprocă la porumb, de pildă, durează cât viaţa unui cercetător şi predai rezultatul altei generaţii. Când acesta este întrerupt, este moarte genetică, iar moartea genetică este irecuperabilă.

Dacă patrimoniul se va micşora în continuare, nu vom mai avea unde să producem sămânţa de bază, iar din acea clipă vom fi în totalitate dependenţi de importul de sămânţă.

– Între cercetarea fundamentală şi aplicativă, la care staţi mai bine?

– SCDA Turda a fost şi încă este o unitate eminamente de ameliorare a plantelor. Ameliorăm grâu, orz de primăvară, soia, porumb. Înainte de 1990 am stat grozav şi cu cercetarea fundamentală. Aveam un laborator de gene destul de bine pus la punct, un laborator de fiziologie, de asemenea bine utilat. Când a fost întreruptă finanţarea, numai noi ştim cum ne-am descurcat. Avem un stoc genetic important: 900 de genotipuri de grâu, 1.400 de linii consangvinizate la porumb, din care 460 create la Turda. Ca să se menţină un astfel de stoc e nevoie de bani mulţi. Numai hârtia pentru pungile folosite la izolări costă un miliard de lei vechi pe an. Dacă n-am fi avut cercetarea aplicativă, am fi închis şi noi porţile de mult. Anul trecut am înregistrat un soi de grâu, Andrada, un hibrid de porumb, Marius TD, şi un soi de soia, Carla. În clipa de faţă este o bătălie uriaşă pentru sămânţa de porumb. Din păcate, noi n-am mai putut produce decât 240 tone de sămânţă comercială, din cauză că suprafaţa pe care o avem la dispoziţie este redusă. Primesc, zilnic, zeci de telefoane de la fermieri, care mă întreabă de sămânţa de porumb, fiindcă şi ei au început să remarce sănătatea soiurilor româneşti. Pe seceta din 2012, cei care au cultivat hibrizi străini, cel puţin în zona noastră, au fost foarte afectaţi, pe când cei care au semănat hibridul nostru au avut producţie mulţumitoare. Observ, aşadar, o tendinţă de întoarcere la soiurile româneşti, fiindcă fermierii, şi cei mici, şi cei mari, au văzut că acestea sunt adaptate la condiţiile de climă şi sol de la noi. Într-un fel răspunde un soi străin la condiţiile de pe malul Atlanticului, în alt fel la climatul din România.

Şi totuşi, declinul poate fi curmat

– Vorbeaţi despre închiderea porţilor. Ce aţi făcut totuşi să salvaţi unitatea?

– Cred că ne-a ajutat entuziasmul, faptul că am răbdat să nu luăm salariile cu lunile ori să cumpărăm motorina cu bidonul de la staţiile de carburanţi. Când am preluat conducerea SCDA Turda, în 1999, aveam datorii uriaşe la bugetul de stat. Am făcut un împrumut de 8 miliarde de lei vechi, am achitat o parte din debitele la buget, am beneficiat şi de o ştergere a datoriilor, apoi am cumpărat maşini şi utilaje de mare putere şi de ultimă generaţie. Dacă acest lucru ar fi fost făcut mai din timp, poate situaţia ar fi fost mai bună. Cu timpul, a început să ne meargă bine, iar din 2007 cred că am intrat pe acumulări. Am depus şi un proiect cu finanţare europeană în valoare de 5,5 milioane de euro, pe care-i vom folosi pentru un laborator de genetică, inclusiv de genetică moleculară, iar un altul pentru detectarea micotoxinelor. În total, vom înfiinţa 16 laboratoare noi şi vom moderniza altele 10 existente, vom reabilita trei clădiri din întregul nostru patrimoniu, vom lărgi baza de utilaje pentru câmp etc. Ne-am ajutat, de asemenea, şi de ferma zootehnică...

– Chiar doream să vă întreb, ce caută zootehnia într-o staţiune de cercetare agricolă?

– Ferma exista şi înainte şi nu este una oarecare. Staţiunea deţine stocul genetic din rasele de suine Mangaliţa şi Bazna şi, la ovine, rasa Ţigaie ruginie. Dacă ne luam mâna de pe aceste rase, ele ar fi dispărut cu totul din România. Or, în clipa de faţă, noi nu avem tineret porcin cât ni se cere. Ni se solicită enorm de mult material biologic, iar cererea este în continuă creştere, fiindcă lumea se întoarce la rasele tradiţionale. După succesul enorm cu Mangaliţa, cred că am luat decizia cea mai înţeleaptă atunci când am hotărât să menţinem acest stoc genetic la Turda.

– Aşadar, aţi creat bazele pentru a merge mai departe.

– Cu condiţia să nu mai fie micşorată suprafaţa staţiunilor, să fie finanţată cercetarea fundamentală şi tinerii să fie motivaţi să vină în cercetare. Iar acest din urmă aspect trebuie urgentat, fiindcă în 2-3 ani pleacă şi generaţia mea şi nu vom mai avea cui să predăm ştafeta şi n-ar trebui să ajungem în faza în care să depindem de cercetarea altor ţări ori să nu avem specialişti care să înţeleagă ce scrie în lucrările internaţionale. Şi aşa am rămas extrem de puţini cercetători. În echipele de ameliorare, la Turda mai sunt trei specialişti cu experienţă, printre care mă număr şi eu, şi trei tineri cercetători. Iar când vorbim despre ameliorarea porumbului, o mână de oameni nu poate face mare lucru.

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.11, 1-15 IUNIE 2013

Abonează-te la acest feed RSS