Adama Sultan iulie 2020
update 18 Sep 2020

Lintea - o propunere pentru diversificarea asolamentului

Nevoia de a diversifica producția fermelor vegetale se vădește tot mai mult. Modificările climatice sunt deja evidente și fac ca, din ce în ce mai des, vremea să evolueze într-un mod imprevizibil. Perioade de secetă excesivă se instalează atunci când, de obicei, plouă și, dimpotrivă, atunci când tradiția vorbește despre perioade uscate, apar ploi în exces. Temperaturile evoluează și ele surprinzător, parcă invers decât ne-am obișnuit în ultimul secol. În această situație, una dintre soluțiile de a limita pierderile financiare produse de pagubele din culturi este de a diversifica paleta de plante prezente în asolamentul fermelor. Astfel, atunci când o cultură are condiții mai vitrege, alta poate avea exact ceea ce îi priește.

Pe lângă aspectul legat de managementul riscurilor, mai apare și acela legat de valorificarea unor nișe ale pieței. Împreună, cei doi factori pot conduce la o creștere frumoasă a rentabilității fermelor.

Un exemplu de cultură de nișă, care răspunde celor două comandamente enunțate mai sus, este lintea. Thierry Bourgoing, administratorul fermei Rominsem din județul Brăila, a experimentat această cultură și a împărtășit concluziile sale și colegilor săi din asociația AIDER.

Rentabilă și pe secetă

Ferma Rominsem exploatează o suprafață de aproximativ 2.500 ha, undeva la jumătatea distanței dintre Brăila și Buzău. În ultimii ani, asolamentul fermei a fost alcătuit din grâu, floarea-soarelui, rapiță, porumb, orz de toamnă, soia și linte.

„Lintea este o plantă frumoasă, care mie îmi place foarte mult. Crește înaltă de 25-30 cm, are o creștere nedeterminată și asta poate fi o mare problemă“, spune fermierul, cu mult umor. Discutând însă la modul serios, lintea este o plantă din familia leguminoaselor, care poate fi utilizată cu rezultate excelente în planurile de rotație a culturilor. În situația despre care vorbim, planta premergătoare a fost porumbul. După recoltare, s-a făcut o arătură de toamnă, la o adâncime de 30 cm. Semănatul s-a făcut în a doua jumătate a lunii martie. „Temperatura în sol trebuie să fie de cel puțin 6°C pentru a avea o răsărire optimă“, spune Thierry Bourgoing.

O altă chestiune la care fermierii trebuie să fie atenți atunci când aleg să cultive lintea ține de compactarea solului. „Este o plantă foarte sensibilă la compactare și la excesul de umiditate“, avertizează fermierul. Tocmai pentru a se asigura că lucrurile se vor desfășura în condiții optime, înainte de semănat s-au făcut două treceri cu combinatorul.

Semănatul s-a făcut cu un utilaj normal pentru păioase, aplicându-se o normă de cca 250 boabe/m², corespunzătoare unei cantități de 100 kg/ha. Adâncimea de semănat a fost reglată la 3-4 cm, cu un ecartament între rânduri de 16,5 cm. După semănat s-a făcut și o tăvălugire. S-au folosit semințe de linte roșie și Grimson

„Din păcate, încă nu s-a format o piață!“

„Deși este o leguminoasă care își captează azotul necesar din aer, am preferat, totuși, să aplicăm și o fertilizare cu complex 11-52, 100 kg/ha și 150 kg/ha de sulfat de amoniu. În acest fel am asigurat o dezvoltare rapidă imediat după răsărire“, a mai dezvăluit fermierul o parte dintre secretele sale.

Tot el ne-a povestit și despre cea mai mare problemă de care s-a lovit: „Nu există erbicide omologate pentru buruienile dicotiledonate, care să poată fi aplicate în timpul vegetației. Or, unul dintre riscurile cele mai mari ale culturii de linte este ca, în condiții de umiditate excesivă la începutul perioadei de vegetație, să apară o îmburuienare excesivă. Dacă se întâmplă așa ceva, recolta este pierdută!“.

Până la urmă, după semănat s-a făcut o erbicidare cu un amestec de 150 g pulsar și 500 g pendimetalin/ha. Împotriva gramineelor a fost folosit, în faza de vegetație, un erbicid pe bază de quizalofop metil tip Leopard, Targa cu doza de 1l/ha + adjuvant.

De asemenea, s-au făcut și două tratamente cu fungicide. Primul dintre ele la începutul înfloririi, cu un produs pe bază de: Cimoxonil + mancozebe + fos etil alumin, într-o doză de 1 kg/ha, combinat cu un insecticid pe bază de deltametrine, 0,3 l/ha.

Al doilea tratament s-a aplicat la ultima înflorire cu un produs pe bază de: Tebuconazol 0,5 l/ha, amestecat cu insecticid pe bază de lambda cyhalotrine cu doza de 100 gr/ha.

Un plus al acestei culturi este că nu necesită irigații.

În condițiile descrise, la sfârșitul lunii iulie, când s-a recoltat, s-a obținut o producție de două tone/ha.

„Problema cea mai mare legată de cultura de linte este desfacerea. În România nu s-a format încă o piață, la fel ca în alte țări din UE. Aici prețul este variabil, așa că nu se pot face predicții prea bune. În orice caz, este rentabilă, mai ales dacă luăm în calcul și celelalte avantaje legate de refacerea solului“, a conchis fermierul.

Alexandru GRIGORIEV

Lintea, o plantă ce se pretează culturii ecologice

Origine: a fost una dintre primele plante cultivate de om, în Orientul Apropiat, se pare că încă din Neolitic. În prezent, pe glob se cultivă pe 3,7 milioane de hectare, cele mai multe suprafețe fiind întâlnite în Asia. Cele mai mari cultivatoare sunt India (1,4 mil. ha) și Turcia (380.000 ha). În România suprafața de linte ecologică a trecut puțin peste 1.000 ha.

Utilizare: este un aliment apreciat pentru conținutul important în vitamine din grupul B (B1, B2, B3, B5, B6 și B9), vitaminele A, C, E, K, fosfor, fier, zinc, magneziu. Este recomandată ca aliment în regimul bolnavilor de diabet (reechilibrează glicemia), accelerează tranzitul intestinal, sporește nivelul de energie al organismului, combate anemia și crește rezistența fizică la efort, ajută la scăderea colesterolului, previne apariția afecțiunilor inimii, îmbunătățește memoria etc.

linte

Descriere: tulpina este scundă (30-60 cm), striată, ramificată și firavă, frunzele sunt paripenate, terminate în cârcei, având 3-7 perechi de foliole lungi de 1-2 cm. Florile sunt grupate câte 2-4 în raceme, sunt de culoare albă, cu stindardul albăstrui, cu o înflorire care începe la 50 de zile de la răsărire. Păstaia, rombică sau ovală, de 10-15 mm lungime și 5-10 mm lățime, conține de la 1 la 3 semințe, de culori diferite, în funcție de soi (verde, roșie, brună).

Cerințe față de factorii de mediu: planta nu este pretențioasă față de căldură, dar rămâne totuși sensibilă la secetă, mai ales la cea atmosferică. De partea cealaltă, excesul de umiditate dăunează, mai ales ca factor favorizant în apariția bolilor. În România, cele mai bune condiții de cultură sunt întrunite în centrul și nordul Moldovei, Depresiunea Bârsei (Brașov) și Câmpia Vinga din Banat.

Cultură: fiind o legumă cu valențe terapeutice, se recomandă ca lintea să fie cultivată ecologic. Terenul se pregătește, după recoltarea plantei premergătoare, printr-o lucrare de dezmiriștit, care are rolul de a toca mărunt buruienile și o arătură (plug cu grapă), la adâncimea de 25-30 cm. În general, prin toate lucrările solului, trebuie să se obțină un pat germinativ bine nivelat, care să permită semănatul uniform. Sămânța trebuie să provină din culturi certificate ecologic și să aibă o puritate de 97% și germinația de peste 85%. Semănatul se efectuează primăvara devreme, în primă urgență; întârzierea face ca răsărirea să fie neuniformă, să apară îmburuienarea, iar eventuala secetă de peste vară diminuează fecundarea și formarea păstăilor. O întârziere de 10 zile scade recolta cu până la 500 kg/ha. Densitatea ideală este de 180-220 boabe germinabile/mp, ceea ce corespunde unei cantități de 80 kg de sămânță/ha pentru lintea mare și 100 kg/ha, pentru lintea mică. Se seamănă la distanța de 12-15 cm între rânduri, adâncimea de semănat fiind de 3-5 cm. Ca lucrări de îngrijire enumerăm: tăvălugirea, distrugerea crustei și a buruienilor etc.

Recoltarea: păstăile ajung la maturitate progresiv, în ordinea în care a avut loc înfloritul, de la partea inferioară a plantei înspre vârf. Momentul propice de recoltare este atunci când păstăile situate la baza plantei capătă culoarea galben-brun, cele de la mijloc sunt galbene (pârgă), iar cele superioare rămân încă verzi. Întârzierea duce la plesnirea și căderea păstăilor, iar o recoltare timpurie crește procentul boabelor verzi, care depreciază calitatea produsului. Se recoltează, de preferat, pe timp frumos. Nivelul recoltei este de 1.000-1.500 kg/ha.

Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 20, 16-31 octombrie 2016 – pag. 23

Abonează-te la acest feed RSS