reclama youtube lumeasatuluitv
update 17 Jun 2019

Felix, un nou hibrid semitardiv de porumb creat la INCDA-Fundulea

Anul acesta cercetătorii științifici de la Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare Agricolă au reușit să înregistreze un nou hibrid de porumb. Autorii acestei noi creații sunt Teodor Martura, Daniela Horhocea, Horia Lucian Iordan, Caterina Badut, Ion Ciocazanu. În rândurile următoare avem prezentarea caracteristicilor noului hibrid.

Caracteristici

Planta este viguroasă, cu înălțimea totală în medie de 260 cm, cu 17 frunze semierecte și cu înălțimea medie de inserție a știuletelui de 101 cm. Știuletele cilindric are în medie lungimea de 21 cm, cu 16 rânduri de boabe, randament boabe 84-85%, rahis de culoare roșie. Bobul este dentat, de culoare galbenă, cu o profunzime de 1.2 cm și MMB 300-320 g. Are un conținut mediu de proteină de 8.2-8.5%, conținut mediu de amidon de 72% (este recomandat pentru industria amidonului) și un conținut mediu de grăsimi de 3.7-3.9%.

Potențialul de producție: la neirigat, în condiții favorabile, în cele șapte stațiuni din rețeaua ASAS unde a fost experimentat în perioada de testare 2016-2018, a realizat o producție medie de 10 t boabe/ha, cu umiditatea medie la recoltare de 16.4%.

Felix hibrid porumb tabel 1

În rețeaua ISTIS a fost testat în 10 centre de testare în perioada 2017-2018, unde a realizat o producție medie de 11.9 t boabe/ha, cu umiditatea medie la recoltare de 15.6%. Producția medie maximă s-a realizat în centrul ISTIS de testare de la Dâlga, 14.6 t boabe/ha cu umiditatea medie de 16.1%.

Felix hibrid porumb tabel 2

Hibridul are ritm rapid de pierdere a apei din bob la recoltare și o bună stabilitate a producției în diferite condiții de stres hidric (grafic indice de selecție pentru adaptabilitate).

Felix hibrid porumb indice selectie

Hibridul Felix, încadrat în grupa FAO 460, este tolerant la secetă și arșiță, mediu rezistent la frângere și cădere, rezistent la fuzarioza plantelor și știuleților, mediu rezistent la Ostrinia nubilalis și Helicoverpa zeae.

Zona de cultură: Hibridul Felix este recomandat pentru zonele I, II și III de favorabilitate, la densitate de 60.000-65.000 pl/ha la neirigat și 75.000-80.000 pl/ha la irigat.

Concluziile cercetării

Hibridul Felix, FAO 460, este un hibrid cu potențial ridicat de producție, cu o bună stabilitate a producției în diverse condiții climatice, cu un ritm rapid de pierdere a apei din boabe la recoltare, cu conținut ridicat de amidon (recomandat pentru industria amidonului). Are însușiri agronomice favorabile și este recomandat pentru zonele I,II și III de favorabilitate. Procesul de producere de sămânță este eficient, linia mamă fiind foarte productivă. Hibridul Felix va fi introdus în cultură în anul 2020.

  • Hibridul Felix a fost experimentat în perioada 2016-2018 în rețeaua ASAS în 7 stațiuni.
  • În rețeaua ISTIS martori au fost hibrizii F423, Iezer, PR37Y12, PR37N01.
  • Producția medie de boabe a fost exprimată în t/ha cu 15.5% umiditate.
  • Umiditatea boabelor la recoltare, din experiențele efectuate la INCDA Fundulea, a fost determinată cu umidometru DICKEY JOHN GAC 2000 (Grain Analysis Computer).

Laura ZMARANDA

Importanţa fitoaditivilor în nutriţia animală

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – Balotești

În ultimii 50 de ani, antibioticele s-au folosit în hrana animalelor ca promotori de creştere, dar şi cu efect preventiv asupra unor boli. Utilizarea antibioticelor ca promotori de creştere a dus la creşterea rezistenţei patogenilor pentru om şi a avut drept consecinţă restricţionarea acestora încă din 1994. Din anul 2006, în Uniunea Europeană folosirea antibioticelor ca promotori de creştere a fost interzisă.

Alternativele antibioticelor ca promotori de creştere sunt foarte diversificate, în special amestecuri botanice, acizi organici, probiotice, prebiotice, simbiotice, extracte de plante, uleiuri esenţiale, enzime. Piaţa aditivilor furajeri este într-o continuă dezvoltare, substanţele cu gust intens provenite din plante fiind o alternativă reală pentru folosirea antibioticelor ca promotori de creştere. Fitocompușii din plante acţionează asupra sistemului digestiv, stimulând apetitul, modifică flora intestinală şi, de asemenea, îmbunătăţesc palatabilitatea furajului. În funcţie de cantitatea folosită, extractele de plante pot avea efect bacteriostatic sau bactericid.

Plantele medicinale și produsele pe bază de plante reprezintă o gamă largă de nutraceutice, termen definit ca fiind „orice componentă alimentară netoxică care are beneficii dovedite științific, inclusiv prevenirea sau tratamentul bolilor“. S-a demonstrat că multe clase de produse vegetale au activitate antimicrobiană, incluzând fenoli, chinone, flavone, tanini etc. Un avantaj al acestor produse vegetale este faptul că substanţele active vin în amestecuri complexe, nu doar compuşi unici cum sunt cele sintetice, din acest motiv creşterea rezistenţei microorganismelor este mai redusă.

În septembrie 2003, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene au adoptat Regulamentul nr. 1831/2003 privind aditivii utilizați în hrana animalelor. Scopul acestuia a fost de a stabili o procedură unitară de autorizare, introducere pe piaţă, utilizare, stabilire a normelor de supraveghere şi etichetare a aditivilor şi premixurilor utilizaţi în hrana animalelor. Asigurarea unui nivel ridicat de protecţie asupra sănătăţii omului şi animalelor şi, totodată, funcţionarea eficientă a pieţei interne ar fi motivele pentru care aceste norme trebuie implementate. În conformitate cu regulamentul actual, există ghiduri detaliate dedicate plantelor/extractelor din plante/plante medicinale și componente ale acestora.

În prezent, plantele și extractele acestora sunt din ce în ce mai utilizate, în special în scopul îmbunătăţirii conversiei furajului şi creşterii calităţii cărnii. Conform indicatorilor tehnici şi economici, utilizarea fitoaditivilor va creşte în continuare, aceştia având, printre altele, efect ca promotori de creştere, fiind utilizaţi ca înlocuitori ai antibioticelor.

În ultimele trei decenii s-a înregistrat o creștere importantă a utilizării plantelor și a extractelor provenite din acestea, nu numai ca medicamente și suplimente alimentare, ci și în domeniul nutriției animalelor. Utilizarea aditivilor alimentari pe bază de plante, care includ uleiuri esențiale și amestecuri (exotice) de plante, este promovată pe scară largă de către producători, însă fundamentul științific care stă la baza utilizării acestora este adesea limitat. În consecință, lipsesc adesea cunoștințele adecvate privind controlul calității (conținutul substanțelor active), eficacitatea și siguranța acestora. O condiţie necesară, îndeplinită de produsele vegetale, trebuie să cuprindă date privind compoziţia chimică, biodisponibilitatea nutrienţilor și funcționalitatea moleculară a acestora. În cele din urmă, managementul asigurării calității (metode analitice) este considerat o condiție absolută.

Provocarea cu care se confruntă furnizorii de alimente este de a face faţă cererilor consumatorilor şi de a investi în dezvoltarea ştiinţifică pentru a satisface aceste cereri. În acest context, agricultura durabilă trebuie să fie ghidată de următoarele principii:

  • Abordare „prietenoasă“ faţă de animale – este un aspect dovedit ştiinţific faptul că bunăstarea animalelor poate fi îmbunătăţită prin nutriţia acestora.
  • Abordare „prietenoasă“ faţă de consumator – alimente 100% naturale, cu trasabilitate dovedită, fără risc de contaminare cu agenţi patogeni, fără organisme modificate genetic, fără efecte dăunătoare asupra omului.
  • Abordare „prietenoasă“ faţă de mediul înconjurător – produse cu impact scăzut asupra mediului.

În general, plantele pot fi recoltate cu boli şi dăunători, acest lucru scăzând calitatea produselor. Problema apare în momentul în care acele boli sau dăunători pot produce substanţe toxice, acestea fiind dăunătoare pentru animale. Produsele de origine vegetală au nevoie de condiţii speciale de depozitare deoarece flora bacteriană prezentă în mod natural se poate dezvolta, pot apărea insecte sau chiar rozătoare. În vederea reducerii microflorei acestora se pot aplica tratamente de dezinfectare cu abur sau radiaţii ionizante. Scăzând numărul de germeni din produse, se poate reduce apariţia aflatoxinei sau ocratoxinei.

Teodor GAVRIŞ, Arabela UNTEA

INCDA Fundulea, în eșalonul fruntaș al geneticii în domeniul cerealelor și plantelor tehnice

În nivelul și calitatea recoltelor un rol esențial îl are valoarea genetică a seminței. Unitățile de cercetare din agricultură au ca principal obiectiv realizarea de „cultivare“ adaptate la condițiile pedoclimatice ale zonei, cu potențial de producție ridicat și tolerante sau rezistente la factorii care pot provoca diminuarea producției.

Pe piața românească există o multitudine de companii care produc și comercializează sămânță, printre care menționăm: Biocrop, Caussade Semences, Ciproma Sem, Donau Saat, Limagrain, Pioneer, Saaten Union, Syngenta, Kws semințe etc.

INCDA Fundulea se străduiește să se mențină în eșalonul din față al acestei acerbe competiții.

În cele ce urmează ne vom referi la principalele trei culturi care ocupă mai mult de jumătate din suprafața cultivată a României.

La grâul de toamnă soiurile cultivate până în 1957 aveau talia înaltă, erau slab rezistente la cădere, iar potențialul de producție era scăzut.

După 1959 au fost folosite soiuri din SUA, Italia, URSS care până în 1963 au ocupat peste 90% din suprafața cultivată cu grâu, dar care nu erau adaptate la condițiile pedoclimatice ale țării noastre.

Demn de remarcat este școala creată la Fundulea în domeniul ameliorării grâului care a început primele lucrări de hibridare pentru crearea de soiuri intensive, adaptate zonei noastre.

A fost începută de acad. N. Ceapoiu și continuată o jumătate de veac și în prezent de acad. N.N. Săulescu, secondat de dr. ing. Gh. Ittu. Din acest colectiv face parte și actualul director general, dr. ing. P. Mustățea.

Primele rezultate din încrucișarea soiului București 1 cu soiul Scorospelka 3 sunt soiurile Excelsior și Dacia omologate în 1971.

Din combinația dintre soiul rusesc Aurora și cel american Riley 67 a rezultat Fundulea 29 cu mare potențial de producție, rezistent la făinare, rugina brună și fuzarioza spicelor. Într-o confruntare internațională organizată în SUA în 1980/81 a ocupat locul I.

O etapă superioară o reprezintă crearea soiurilor semipitice.

Din combinația hibridă Ranniaia 12/Nadadores 63/Lovrin 12 a rezultat la Stațiunea Lovrin o descendență care combina talia scurtă cu rezistența la iernare și o bună umplere a boabelor datorită rezistenței la secetă și arșiță. Această descendență a devenit soiul Flamura 80 care a stat la baza progreselor ulterioare în ameliorarea grâului. Pe baza lui s-au creat Flamura 85, Fundulea 4 și Dropia, care după 1995 ocupau 50% din suprafața cultivată cu grâu în țara noastră.

Din acestea s-a putut trece la diversificarea bazei genetice a grânelor semipitice, rezultând Glosa, Boema 1, Izvor, Litera și în ultimii ani Otilia, Pajura și Pitar. Acestea, pe lângă un ridicat potențial de producție, au și calități superioare de panificație. S-a pornit de la producții de 1.500-2.000 kg/ha și s-a ajuns la 10.000 kg/ha. Datorită acestor calități au fost solicitate în Canada, Ungaria, Turcia, Argentina ș.a.

Un mare specialist din Câmpia de Vest a României, dr. ing. D. Muscă, cultivă pe mari suprafețe grâu de la Fundulea cu foarte bune rezultate.

Porumbul. Până în 1960 s-au cultivat soiuri românești care aveau potențial de producție limitat. Porumbul, fiind o cultură principală, s-a hotărât înființarea Institutului de Cercetări pentru Cultura Porumbului în 1957. În acea perioadă, în cadrul ICAR-ului, Vl. Moșneagă avea preocupări pentru crearea de linii consangvinizate în vederea obținerii seminței hibride de porumb. Din materialul său, în 1962 au fost omologați hibrizii HSL 196 și HSL 213, precum și HD 208 obținut de Institutul Fundulea și Stațiunea Turda, iar în 1963 HD 405. Și în domeniul ameliorării porumbului s-a creat o puternică școală de amelioratori coordonată de O. Cosmin și Tr. Sarca și a reușit ca până în 1970 să mai creeze HD 98, HD 220, HD 305, HT 310 și HS 330.

În România s-a reușit ca în numai 7 ani să se generalizeze cultura porumbului hibrid în toată țara.

Diversificarea materialului cu genotipuri din alte zone și infuzii de gene de la specii înrudite, precum și perfecționarea metodelor de ameliorare au dus la crearea de hibrizi noi bine adaptați, cu potențial de producție ridicat.

După 1990 s-au creat încă 50 de hibrizi, printre care demni de menționat sunt hibrizii Olt și F 376 care sunt și în prezent solicitați de fermieri. În ultima perioadă au fost omologați Crișana, Mostiștea, Iezer și F 423.

În prezent, ameliorarea porumbului beneficiază de prezența unui fost elev al lui Tr. Sarca, și anume dr. ing. I. Ciocăzanu care, așa cum este apreciat în lumea amelioratorilor de la alte companii, „este o somitate în domeniul ameliorării“. Există condiții ca în perspectivă să se obțină hibrizi cu potențial de 18-20 t/ha.

Floarea-soarelui a beneficiat de pre­zența unui specialist de înaltă clasă, un mare ameliorator care a fost dr. doc. Alex. Viorel Vrânceanu.

După populațiile locale de floarea-soarelui au început să se cultive, până în 1960, soiuri sovietice cu potențial de producție limitat. Preluând această sarcină, dr. Vrânceanu a omologat în 1965 soiul Precord care era superior celor cultivate până atunci.

Dar preocuparea principală a fost crearea de linii consangvinizate în vederea obținerii de hibrizi de floarea-soarelui și în 1971 au fost omologați hibrizii Romsun 52 și Romsun 53, reprezentând prioritate mondială în acest domeniu. În perioada 1971-1990 au fost omologați 14 hibrizi, iar până în 2000 încă 11 hibrizi. Activitatea dr. Vrânceanu este continuată în prezent de dr. ing. D. Stanciu, care după anul 2000 a omologat încă 6 hibrizi, fiind concentrat pe obținerea de hibrizi rezistenți la erbicide de tipul imidazolinone și sulfonilureice, precum și la rasele noi de lupoaie și mană.

Acești hibrizi sunt: FD 15 C 27, FD 15 C 44 și FD 16 C 50. Dacă la început se obțineau producții de 700-800 kg/ha, s-a ajuns la 4.000-4.500 kg/ha și mai mult. Datorită calităților deosebite a hibrizilor de floarea-soarelui sunt solicitați și se cultivă în Franța, Spania, Italia, Grecia, Turcia, Rusia, China ș.a.

Aceste rezultate mențin INCDA Fundulea în eșalonul fruntaș.

Prof. dr. ing. Vasile Popescu

Este timpul culturilor verzi

Ele au primit diferite denumiri, de culturi secundare, covor vegetal, culturi intermediare, ba chiar culturi strategice.

În țara noastră este o practică mai veche în acest domeniu. Încă din anii ’70-’80, când suprafețele irigate depășeau 3 mil. ha, prof. univ. dr. doc. Nicolae Hulpoi, care a înființat și condus primul sector de cercetare din România în domeniul culturilor irigate, la INCDA Fundulea, atrăgea atenția asupra necesității menținerii perimetrelor irigate „permanent verde“.

Aceasta constă în realizarea culturilor în miriște (culturi duble, cultura a II-a) de porumb, soia, fasole, floarea-soarelui, soiuri și hibrizi foarte timpurii, pentru boabe sau culturi de plante pentru siloz. Semănate la sfârșitul lui iunie – început de iulie, în miriștea de orz, grâu, rapiță, mazăre etc., acestea reușeau ca până toamna târziu să realizeze producții destul de bune.

Motivarea acestor culturi, în afară de aspectul economic că se obținea o a doua recoltă, fără mari cheltuieli, consta în aceea că se folosea o bună parte din energia solară în procesul de fotosinteză, pe perioada de vară-toamnă, și se crea masă vegetală, se valorifica restul de îngrășăminte neconsumate complet de cultura principală, se evita levigarea substanțelor nutritive ușor solubile și, foarte important, se prevenea sărăturarea secundară a solului.

Rolul culturilor verzi are multe similitudini cu culturile duble, la care se adaugă altele, după cum urmează:

- Reține apa din ploi și mai ales din zăpezi, asigurând o bună aprovizionare a solului cu apă și evitând eroziunea solului. Prezența acestor culturi peste iarnă asigură depunerea unui strat uniform de zăpadă pe teren. Se știe că fiecare strat de 10 cm de zăpadă asigură 300 m3/ha apă care se infiltrează în sol.

- Valorifică îngrășămintele rămase neconsumate de cultura principală, precum și nitrații formați, preve­nind astfel levigarea lor și redându-le solului odată cu încorporarea în sol a plantelor respective.

- Contribuie la reducerea îmburuienării prin ocuparea și acoperirea terenului, precum și a rezervei de agenți fitopatogeni și dăunători.

- Participă la creșterea biodiversității, la protejarea și înmulțirea agenților polenizatori.

- Protejează și ameliorează structura solului. Picăturile de ploaie lovesc agregatele structurale ale solului descoperit pe care le sparg deoarece apa pătrunde prin capilare în interiorul agregatelor și, eliminând aerul cu presiune, provoacă spargerea acestor agregate, rezultând prăfuirea solului cu repercusiuni în astuparea porilor și formarea crustei.

- Prezența covorului vegetal realizează o ușoară umbrire a solului în perioada arșițelor din timpul verii și temperatura la nivelul solului este cu 4-6°C mai mică, favorizând o activitate normală a microorganismelor din sol. Totodată, transpirația acestor plante participă la reducerea temperaturii deoarece, pentru transformarea a 1 g de apă în vapori, se consumă 536 de calorii.

- În caz de necesitate, plantele respective se pot folosi și ca furaj.

Culturile verzi se înființează imediat după recoltarea culturilor principale, în perioada de vară sau în toamnă până la 1 octombrie.

Terenul se pregătește corespunzător cerințelor culturilor care se vor înființa în primăvara anului viitor.

S-a realizat un utilaj special – APV – folosit la pregătirea solului și însămânțarea culturilor verzi.

În primăvară culturile respective se desființează până la 31 martie fie putrezind singure pe perioada de iarnă, fie prin erbicidare.

Cultura principală se va însămânța în cultura intermediară.

Sunt recomandate diferite specii de plante pentru înființarea culturilor verzi, însămânțate fie singure, fie câte două specii în amestec, ceea ce este indicat.

Diferite companii recomandă amestecuri astfel:

  • Muștar 58% plus rapiță de primăvară 42% = 15 kg/ha sămânță.
  • Secară 73% plus rapiță de primăvară 27% = 50 kg/ha sămânță.
  • Secară 91% plus măzăriche 9% = 50 kg/ha sămânță.
  • Muștar 71% plus facelia 29% = 15 kg/ha sămânță.

Asemenea culturi sunt cu atât mai indicate în zonele de interes ecologic.

Desigur că amestecurile cu secară se vor folosi în zonele mai nordice, cu climat mai rece și umed.

Avantajele culturilor verzi îi determină pe toți cultivatorii să treacă neîntârziat la înființarea acestora.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 11, 1-15 iunie 2017 – pag. 18-19

Soiurile de grâu, cele mai apreciate creații ale INCDA Fundulea

Chiar dacă se află în competiție permanentă cu multinaționalele care au posibilitatea de a pune la dispoziția fermierilor soiuri și hibrizi tot mai competitivi, Institutul de Cercetare și Dezvoltare Agricolă de la Fundulea se poziționează în topul alegerilor agricultorilor români atunci când vine vorba despre cultura grâului. Rezultatele cercetării, chiar și în condițiile dificile din ultimii ani, îi determină pe fermieri să aleagă soiuri omologate la Fundulea. Și pe bună dreptate, spun unii, dacă ar fi să analizăm producțiile. Am încercat să aflăm în ce stadiu se află cercetarea agricolă în acest moment, dar și care sunt soiurile de grâu cultivate și apreciate nu doar la nivel național, iar concluziile nu pot fi decât îmbucurătoare.

Valoare recunoscută în țară și peste hotare

Dacă la alte specii rezultatele cercetării agricole românești nu se ridică la nivelul cerințelor agricultorilor, în ceea ce privește soiurile de grâu lucrurile stau exact pe dos. În majoritatea fermelor mari, unde se investește în tehnologii de cultură, predomină însămânțările cu soiuri create de cercetătorii de la Fundulea. Ba mai mult, conform domnului dr. ing. Marian Verzea – director general INCDA Fundulea, două treimi din pâinea țării provin din sămânța omologată la Institut. Tot dumnealui punctează faptul că aceste rezultate nu sunt întâmplătoare, ci reprezintă ani de cercetare și testare: „An de an propunem noi creații și acest lucru este rezultatul cerințelor din ferme, dar și schimbărilor climatice. Deci trebuie să fim pregătiți să ieșim pe piață, una liberă de altfel, cu soiuri profitabile deoarece nu putem miza pe nimic altceva decât pe competitivitatea lor“, a punctat directorul general al INCDA.

Soiurile de grâu sunt apreciate și în țări precum Argentina sau Ungaria, iar în acest moment sunt mai multe creații în curs de testare și în Republica Moldova. Cele mai multe soiuri omologate se află pe lista Turciei, Flamura 85 și Dropia fiind cele care se cultivă de ceva vreme pe o suprafață semnificativă. Tot pe piața turcă a fost omologat anul trecut și soiul Glosa, iar în acest moment alte 4 soiuri sunt în curs de testare și înregistrare. Iar despre acest aspect domnul dr. ing. Verzea susține că „înseamnă nu doar o recunoaștere a muncii depuse de întreaga echipa de cercetare, ci și venituri pentru că exportăm sămânță în cantitate semnificativă și acest lucru ne ajută să continuăm activitatea.“

Regele soiurilor - Glosa

Cel mai apreciat și cultivat soi de grâu produs la Fundulea este soiul Glosa, care la ora actuală se cultivă pe aproximativ 35% din totalul suprafeței cultivate cu grâu la noi în țară. Tot Glosa se cultivă pe un număr impresionant de hectare în două mari ferme din țară, Agricost IMB și CAI Curtici. Am stat de vorbă cu directorii acestor ferme de referință pentru agricultura românească tocmai în ideea de a afla care sunt motivele pentru care mizează an de an pe grâul românesc.

Dr. ing. Lucian Buzdugan – președintele consiliului de administrație Agricost IMB: „La Fundulea se află elita cercetării românești. Aici noi, fermierii, luăm contact cu ceea ce este nou și ne dăm seama către ce soiuri ne putem îndrepta pe viitor. Avem o colaborare mai veche cu cei de la Institut, ne împărtășim din experiență și așa reușim să cultivăm în insulă tot ce este mai nou și valoros. Este cunoscut faptul că în Insula Mare a Brăilei cultivăm doar soiuri de grâu românesc. Pe primul loc este soiul Glosa, o mare realizarea a cercetării de la Fundulea, sigur urmează apoi și alte soiuri productive, cum ar fi Miranda, Izvor sau Otilia. La solicitarea noastră, poate mai devreme decât dânșii ar fi dorit, ne-au dat spre înmulțire un nou soi, este vorba despre Pitar, care are toate șansele să îmbunătățească rezultatele în ceea ce privește capacitatea proteică și, evident, cantitatea de gluten.“

Dr. ing. Dimitrie Muscă - director general CAI Curtici: „Am o colaborare excelentă cu creatorii de soiuri de la Fundulea care se bazează mai ales pe profitabilitatea economică care trebuie să existe într-o fermă. Cultiv mai ales soiuri de grâu ce provin de la INCDA Fundulea, însă vedeta este soiul Glosa care ocupă 4.300 de ha dintr-un total de 7.500 de ha cultivate cu grâu. An de an încerc mai multe soiuri, însă repet, soiul Glosa îmi place cel mai mult pentru că, de exemplu, cel care cumpără grâul de la mine nici măcar nu mai vine să îmi ceară indicii de calitate pentru că știe deja ce oferă soiul, iar mie îmi rămâne doar sarcina de a mă bate în prețuri pentru calitatea pe care o obțin.“

INCDA Fundulea

Soiul Glosa are tufa plantei semierectă, în fază de înfrăţire. Frunza steag are portul semiaplecat după faza de înflorit, iar limbul şi teaca au o cerozitate slabă în a doua parte a perioadei de umplere a boabelor. Înălţimea medie a plantei este de 85-95 cm, fiind asemănătoare sau uşor superioară celei a soiurilor Flamura 85 şi Fundulea 4. Boabele sunt de mărime mijlocie, de formă alungită, au culoarea roşie şi, în condiţii normale de cultură, au masa a 1.000 de boabe de 42-43 g şi masa hectolitrică de 76-79 kg/hl. Este un soi precoce, are rezistenţă bună la cădere, este rezistent la iernare, la secetă şi arşiţă şi are o rezistenţă bună la încolţirea în spic. Soiul Glosa are rezistenţă mijlocie la rugina brună şi este rezistent la făinare şi la actualele rase de rugină galbenă.

Pitar, soiul care promite

Soiul Pitar are tufa semierectă în faza de înfrăţire, iar frunzele au portul semierect după înflorit și sunt medii ca lungime şi lăţime, acoperite cu un strat ceros puţin intens. Talia plantei este medie, cuprinsă între 80-95 cm. Spicul este de culoare albă, cu densitate medie, aristat, de formă piramidală, de lungime medie şi cu poziţia semimutantă la maturitate. Boabele sunt de mărime medie, bine umplute, cu formă alungită și culoare roşie. În condiţii normale de cultură, masa a 1.000 de boabe este de 42-44 g, iar masa hectolitrică de 79-82 kg/hl. De asemenea, Pitar este un soi precoce, cu rezistenţă bună la cădere, la iernare, precum și la secetă şi arşiţă. Este rezistent la Rugina brună şi Făinare şi are nivel mijlociu de rezistență la Septorioză, Rugina galbenă și Fuzarioză.

Loredana Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 13, 1-15 iulie 2016 – pag. 18-19

Cel mai mare Institut Național de Cercetare Dezvoltare Agricolă din Romania aderă la Alianța Industriei Semințelor din Romania

Începând cu luna mai 2016, Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Agricolă Fundulea (INCDA Fundulea) va adera la Alianța Industriei Semințelor din România (AISR).

INCDA Fundulea a acceptat invitația AISR de a deveni membru onorific al Alianței, asociație ce reprezintă în acest moment aproximativ 70% din piața de semințe din țara noastră.

INCDA Fundulea va deveni cel de-al 13 membru al Alianței și singurul Institut de cercetare agricolă care să adere la AISR. INCDA Fundulea aduce o experiență și expertiză bogată în sectorul semințelor certificate din România. Având alături și INCDA Fundulea, AISR va continua să susțină și să promoveze și mai eficient interesele sectorului semințelor din România, prin diferitele proiecte al asociației, precum acțiuni de informare și conștientizare  la nivelul fermierilor și autorităților publice din domeniul agriculturii, mediului, sănătății și economiei, cu scopul de a populariza beneficiile utilizării semințelor certificate. Împreuna, Institutul Fundulea și AISR, își propun să apere drepturile privind proprietatea intelectuală specifică pe teritoriul României prin recunoașterea brevetelor și varietăților de semințe înregistrate conform legislației comunitare și totodată și să combată fenomenul contrafacerilor de sămânță.

Institutul National de Cercetare Dezvoltare Agricola Fundulea este cea mai importanta unitate de cercetare agricolă din România datorita rezultatelor foarte bune obținute în diferitele sectoare ale cercetării agricole privind cerealele, plantele tehnice și furajere, confirmate de popularitatea de care se bucură soiurile și hibrizii creați aici în rândul fermierilor din zona pedo-climatica specifică regiunii.

Prin activitatea susținută se continuă bogata tradiție a cercetărilor în domeniul agricol românesc, în scopul abordării științifice și rezolvării unor obiective prioritare și strategice pentru agricultura națională.

Alianța Industriei Semințelor din România (AISR) a fost fondată în anul 2012, cu obiectivul de a reprezenta vocea industriei de semințe din România și de a asigura un dialog deschis permanent cu toate asociațiile profesionale și patronale din agricultura românească, precum  și cu autoritățile în procesul de reglementare a semințelor certificate din țara noastră.

Soiuri noi de grâu şi orz de toamnă la INCDA Fundulea

Cu ocazia „Zilei grâului şi orzului“ care a avut loc pe 3 iunie 2015 la INCDA Fundulea, au fost evidenţiate noile creaţii de grâu şi orz ale cercetătorilor din acest institut, creaţii care au fost prezentate în câmpul de ameliorare şi în loturile demonstrative alături de alte soiuri proprii sau de altă provenienţă, dovedindu-se superioritatea acestora.

Sunt binecunoscute de cultivatori soiurile valoroase de grâu ca Flamura 85, Dropia, Glosa, Litera, Izvor ş.a. care s-au cultivat pe suprafeţe ce depăşesc 60% din suprafaţa cultivată cu grâu în ţara noastră şi care s-au dovedit rezistente la factorii nefavorabili de mediu şi la boli obţinând producţii ridicate şi cu calităţi de panificaţie corespunzătoare.

Faţă de aceste soiuri, care reprezintă o ştachetă foarte ridicată, şi-au propus cercetătorii de la INCDA Fundulea, în frunte cu acad. Nicolae N. Săulescu, ca, printr-o muncă minuţioasă, de mai mulţi ani, să obţină noi creaţii, superioare celor existente. Astfel, în ultimii 4 ani (2011-2014) au fost omologate 4 soiuri de grâu de toamnă care răspund celor mai ridicate exigenţe ale cultivatorilor.

F.D.L. MIRANDA este un soi semiprecoce omologat în anul 2011. Are talia ceva mai înaltă (100-110 cm), este rezistent la iernare şi cădere şi este cel mai rezistent soi în ceea ce priveşte încolţirea boabelor în spic. Realizează sporuri de producţie de 10-20% faţă de soiurile martor amintite mai sus. Este un soi bun pentru morărit şi panificaţie. Se recomandă a se cultiva în sudul şi vestul ţării, în Moldova şi Dobrogea.

OTILIA este un soi precoce omologat în 2013, cu talia mai mică (75-92 cm). Este rezistent la iernare şi cădere, dar şi la secetă şi arşiţă. Realizează sporuri de producţie de 5-6% faţă de soiul Glosa şi de 9-14% faţă de celelalte soiuri luate ca martore.

PAJURA – soi precoce omologat în 2014, cu caracteristici superioare privind rezistenţa la iernare, cădere, secetă şi arşiţă, dar şi la principalele boli ale grâului. Realizează sporuri de producţie de 5-8% faţă de Glosa şi este bun pentru morărit şi panificaţie.

PITAR – soi precoce omologat în 2014, are talia 80-95 cm, cu masa hectolitrică mai mare (79-82 kg/hl) şi este superior soiului Glosa în ceea ce priveşte calităţile pentru morărit şi panificaţie.

Soiuri de orz şi orzoaică de toamnă

AMETIST – soi semiprecoce de orz, cu 6 rânduri de boabe în spic, omologat în 2012. Are talia medie, cu spicul lax, rezistent la iernare, cădere şi boli, cu conţinutul în proteină de 9,9-12,3%. Realizează producţii de 6,5-8,7 t/ha. Se cultivă în toate zonele favorabile orzului.

SMARALD – soi omologat în 2013, are spic de lungime medie, este rezistent la factorii de mediu şi boli şi realizează producţii ridicate, până la 9,3 t/ha. Faţă de soiul martor Dana, înregistrează sporuri de 19%.

SIMBOL – soi omologat recent, în 2015. Are talia medie spre înaltă şi poate realiza producţii ridicate şi la densităţi mai reduse de plante (350-380 plante/m2). A înregistrat spor de producţii de 17% faţă de soiul Dana.

ARTEMIS – soi de orzoaică, cu două rânduri de boabe în spic. A fost omologat în 2012. Este un soi semiprecoce, cu talia medie spre înaltă, rezistent la iernare, cădere şi boli, în special la virusul îngălbenirii şi piticirii. Realizează producţii de 6,5-8,6 t/ha. Se poate cultiva în toate zonele pretabile culturii orzului.

Din cele de mai sus rezultă că, în viitor, cultivatorii îşi pot alege de la Institutul Fundulea cele mai valoroase soiuri de grâu şi orz, adaptate cel mai bine la condiţiile pedoclimatice din ţara noastră, cu potenţial de producţie ridicat şi calităţi superioare de panificaţie la grâu şi de furajare sau alte folosinţe la orz.

Reamintim că un mare fermier, dr. ing. D. Muscă de la Curtici – Arad, cultivă pe sute de hectare numai soiuri de la INCDA Fundulea şi obţine constant, an de an, producţii de 7-8 t/ha.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Noile creaţii ale INCDA Fundulea

Specialiştii Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (INCDA) Fundulea, judeţul Călăraşi, au prezentat recent noile creaţii de grâu, orz, porumb şi floarea-soarelui, în cadrul Sesiunii anuale de referate ştiinţifice.

Evenimentul, desfăşurat la Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice (ASAS) „Gheorghe Ionescu - Şişeşti“, a reunit câteva zeci de cercetători, academicieni şi fermieri. Acesta a reprezentat un bun prilej de dezbare a stadiului în care se găsesc cercetările în domeniul culturii plantelor de câmp şi de identificare a unor posibilităţi de a realiza noi proiecte, mai ales că, în această perioadă, se desfăşoară un concurs la care INCDA trebuie să participe.

Otilia, urmaşul promiţător al soiului Glosa

Cunoscutul cercetător Nicolae Săulescu a prezentat cu această ocazie grâul de toamnă Otilia, soi precoce, înregistrat de INCDA Fundulea în anul 2013. Potenţialul de producţie a noului soi este de peste 10 t/ha, puţin mai mare decât al soiului martor Glosa, iar productivitatea medie, în condiţii de fermă, a depăşit frecvent 5 t/ha (spor de 4-5%), fără irigare, având o stabilitate superioară a recoltelor.

Comparaţia a fost făcută cu Glosa, pentru că este cel mai cultivat soi din România, ocupând, conform datelor MADR, peste 30% din producţia de sămânţă certificată de grâu.

Soiul Otilia are portul la înfrăţire semierect, talie semipitică de 75-92 cm, spic alb, aristat, piramidal, cu densitate medie şi lungime medie-lungă. Bobul are culoare roşie. Acest soi este rezistent la iernare şi cădere, la secetă şi arşiţă. Faţă de Glosa, rezistă mai bine la bolile specifice, precum septorioză, rugină galbenă şi fuzarioză. De asemenea, prezintă rezistenţă mai bună la încolţirea boabelor în spic. Are calităţi deosebite pentru panificaţie, comparativ cu alte soiuri, pe lângă conţinutul mai mare de gluten şi proteine (12,47%) aluatul obţinut din grâul Otilia având o elasticitate superioară.

Un alt soi performant de grâu este Adelina, care a fost prezentat de Gabriela Păunescu, cercetătoare la SCDA Şimnic. Conform spuselor sale, introducerea şi extinderea în cultură a acestui soi prezintă mai multe avantaje. În primul rând, are un potenţial de producţie ridicat. La Râmnicu-Sărat s-au obţinut 10.956 kg/ha în anul 2008 şi 10.010 kg/ha în 2012, iar la Dâlga 10.013 kg/ha în 2012. Produc­ţia medie pe zona de testare a fost de 7.063 kg/ha, cu sporuri de 2% faţă de Boema, 1,3% faţă de Dropia şi 4% faţă de Flamura 85. Are o calitate de panificaţie bună spre foarte bună. Are rezistenţă bună la factorii limitativi ai producţiei: condiţii de iernare, cădere, secetă şi arşiţă.

Orzul de smarald

„Soiul Smarald, omologat în 2013, se caracterizează ca fiind adaptat la toate condiţiile de mediu şi se recomandă spre cultivare în toate zonele favorabile orzului de toamnă“ – a declarat Liliana Vasilescu, cercetătoare la INCDA.

Noul soi prezentat are conţinut mediu în proteine de 13,1%, tot mediu în amidon, de 62,7%, şi sortimentul de 88%, caracteristici care îl recomandă atât pentru producţia de bere, cât şi pentru furajare. Potenţialul de producţie este de peste 9 t/ha şi se obţin frecvent peste 5 t/ha.

Iezer, hibrid semitardiv de porumb

Teodor Martura (INCDA) a prezentat hibridul semitardiv de porumb - Iezer, înregistrat în anul 2012. Producţiile medii înregistrate în reţeaua ISTIS, în perioada 2009-2011, pe terenuri neirigate, au fost de la 8.179 kg/ha în Cogealac la 12.385 kg/ha la Dâlga, localitate în care s-a înregistrat şi cea mai mare productivitate, de 14.028 kg/ha, în anul 2011. În aceeaşi perioadă, dar în reţeaua ASAS, producţia medie a fost de 9,18 t/ha neirigat şi 11,8 t/ha irigat. Pe solele experimentale neirigate de la Fundulea s-au obţinut 11.176 kg/ha în 2011 şi 5.820 kg/ha în anul secetos 2012, valori mai mari decât ale unor martori cu renume internaţional.

„Hibridul Iezer este tolerant la secetă şi arşiţă, la frângere şi cădere, are stabilitate mare a producţiei în condiţii pedoclimatice şi tehnologice diferite“ – a precizat Martura.

În aceste condiţii, Cristian Hera, vicepreşedinte al Academiei Române, se arată totuşi optimist în ceea ce priveşte continuitatea activităţii de cercetare ştiinţifică a celui mai prestigios institut care are ca atribuţii ameliorarea speciilor de plante agricole în România.

„Cercetarea românească îşi face datoria, dar la nivelul potenţialului şi posibilităţilor pe care le are. Când spun potenţial, mă refer la finanţare, la baza materială, dar şi la resursele umane. Fără participarea efectivă a elitelor din domeniul agricol nu pot fi făcute progrese în cercetarea ştiinţifică“ – a menţionat Hera.

Alte lucrări prezentate

- Hibrizi de floarea-soarelui, recent creaţi la INCDA Fundulea (INCDA).

- Rolul progresului genetic în contracararea efectelor schimbărilor climatice asupra producţiilor de grâu (INCDA).

- Modele de apreciere a rezistenţei la încolţirea în spic la grâul de toamnă şi studiul eredităţii acestui fenomen, în cadrul programului de ameliorare (SCDA Turda).

- Comportamentul unor hibrizi de porumb la atacul sfredelitorului porumbului (INCDA).

- Cercetări privind evoluţia speciei Agriotis segetum Den et Schiff în condiţiile din centrul Moldovei (SCDA Săcuieni).

- Evaluarea potenţialului dăunătorilor culturilor de câmp din Câmpia Transilvaniei (SCDA Turda).

- Cinci decenii de cercetări în domeniul studiului şi combaterii buruienilor (SCDA Livada).

Subfinanţarea cronică, boala moştenită şi în noua formă de organizare

Marian Verzea, directorul general al INCDA, a afirmat, cu ocazia sesiunii ştiinţifice, că aceasta are loc în contextul în care, cel puţin pentru institut, unele lucruri s-au mai limpezit din punct de vedere organizatoric. Prin apariţia HG nr. 185/2013, INCDA aparţine de Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN). Conform hotărârii, finanţarea este asigurată din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat.

„La acest bilanţ al activităţii de cercetare, din nefericire, cei mai mulţi dintre invitaţi nu ne-au onorat cu prezenţa. Mă refer la MEN, MADR şi alte instituţii care au fost invitate, ca de fiecare dată“ – a declarat Verzea.

Preşedintele ASAS, Gheorghe Sin, a explicat, pe scurt, în ce constă noua organizare a cercetării. „Astfel, MEN ar vrea ca toate unităţile de cercetare din ţară să fie în coordonarea sa. Numai că Legea nr. 45/2009 prevede că institutele naţionale sunt subordonate ASAS. Deci e vorba de o serie întreagă de aberaţii“, afirmă domnul Sin. În plus, MADR consideră că este nevoie de numai trei institute naţionale, care să cuprindă toate sectoarele agricole, faţă de 18, câte există în acest moment, chestiune cu care ASAS nu este de acord.

Conform celor spuse de preşedintele instituţiei, pentru anul 2013 ASAS a solicitat suma de 250 milioane de lei pentru întreaga sa reţea de cercetare. Nu s-au aprobat, prin buget, decât 35 milioane de lei, cât a avut şi anul trecut, din care în final au mai rămas numai 27 milioane de lei. „În această situaţie, abia dacă vor putea fi acoperite sumele necesare planului sectorial“, mai spune Gheorghe Sin.

Traian DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.11, 1-15 IUNIE 2013

Abonează-te la acest feed RSS