Dragoș Mihai Ababei îngrijește în localitatea Vad, comuna Dragomirești, județul Neamț, un efectiv de câteva zeci de bovine. Zilnic livrează unui mare procesator din regiune o cantitate satisfăcătoare de lapte. Cu toate că tânărul în vârstă de 20 de ani a absolvit un colegiu cu profil mecanic, studiile superioare nu au fost o prioritate, pentru că a ales să rămână acasă ca să dezvolte ferma familiei.

„Am 20 de ani, am absolvit Colegiul Tehnic de Transporturi Piatra Neamț, cu profil mecanic, iar pentru mine facultatea nu a fost o prioritate, deoarece am ales să rămân acasă ca să îmi ajut familia la fermă. Părinții au avut câteva vaci o bună perioadă de timp, din 2000 până în 2007. Ulterior au decis să mărească efectivul în 2007 și de atunci tot în creștere este efectivul.

În prezent, avem în fermă 28 de vaci adulte și 11 juninci, rasele Bălțată Românească, Bălțată cu Negru Românească, Holstein, Brună și Angus. Distribuția laptelui are loc în fiecare zi, în afară de ziua de duminică; laptele îl depozităm în tancul de răcire și de acolo îl ia procesatorul cu mașina și îl duce la fabrică“, adaugă Dragoș Mihai.

O fermă care se vrea automatizată

Productivitatea vacilor de lapte este influențată de mai mulți factori, iar dintre aceștia furajarea are un rol esențial, după cum adaugă tânărul.

„În ceea ce privește furajarea vacilor, acestea primesc trei mese pe zi; una la prima oră a dimineții: balot de lucernă uscată; a doua la ora prânzului: tain de porumb + ovăz + grâu + secară (5-7 kg pe cap de vacă), borhot de sfeclă de zahăr (10 kg pe cap de vacă), siloz din porumb (15 kg pe cap de vacă), plus un balot de lucernă verde, iar pe la ora 17:00 primesc ultimul prânz, balot de fân/paie.“

O astfel de investiție se ridică la o sumă destul de mare, ținând cont de utilajele necesare fermei, specifică fermierul din județul Neamț.

„Recent am achiziționat un tractor nou, cu încărcător frontal, să ne ușureze munca fizică. Nu lucrăm mult teren, doar câteva hectare, și tot ce producem utilizăm în furajarea animalelor.“

Cei care doresc să se apuce de o astfel de investiție, deși sunt puțini la număr, în primul le trebuie multă, multă răbdare, dar și să le placă animalele și ceea ce fac, mai adaugă nemțeanul.

„Am crescut printre animale de mic și de aceea am și drag de ele. Nu mi-e rușine cu ceea ce fac. Să crești animale nu este o rușine, este o satisfacție unică. În următorii ani vreau să modernizez adăpostul, ferma să fie mai mult automatizată și să ajung la un efectiv de 70 de vaci adulte. Pe viitor chiar mai urmează câteva achiziții“, a încheiat Dragoș Mihai Ababei.

Noua subvenție pentru bovine

Crescătorii de bovine beneficiază, începând de anul acesta, de două noi scheme de plată referitoare la condițiile pentru bunăstarea animalelor. Este vorba despre cele două eco-scheme dedicate sectorului zootehnic pentru vacile de lapte, respectiv pentru tineretul bovin la îngrășat.

În cadrul expo-conferinței Meat Milk, directorul general adjunct al APIA, Paul Eduard Kmen, a prezentat pe scurt aceste două scheme de plată pe care fermierii crescători de bovine le pot accesa începând din 2023.

„Eco-schema 4 se referă la creșterea nivelului de bunăstare a vacilor de lapte. Alocarea financiară pentru anul 2023 este de 28,5 milioane de euro. Cuantumul unitar va fi stabilit în momentul în care se știu exact efectivele de animale, dar în momentul de față este estimat la 100,18 euro/UVM. Sunt trei componente: 50,26 euro/UVM pentru evitarea mulsului traumatic și bunăstarea ugerului, 29,09 euro/UVM pentru sănătatea ongloanelor și 20,83 euro/UVM pentru îmbunătățirea zonei de odihnă.“

„Eco-schema 5, bunăstarea tineretului bovin la îngrășat, este destinată să acopere pierderile de venit, precum și costurile suplimentare pe care le generează aplicarea unor măsuri superioare de bunăstare a animalelor. Alocarea financiară pentru anul 2023 este de 21 de milioane de euro, se estimează un cuantum unitar de 109,52 euro/UVM, împărțit în două componente: 98,71 euro/UVM pentru creșterea cu cel puțin 15% a spațiului alocat fiecărui animal și 10,81 euro/UVM pentru asigurarea condițiilor de confort sporite în zona de odihnă a animalelor. Aceste două condiții se vor solicita împreună. Beneficiarii sunt fermierii activi care dețin animale înregistrate în Registrul Național al Exploatațiilor“, a precizat oficialul APIA.

Beatrice Alexandra MODIGA

În orașul Dragomirești din județul Maramureș și-a păstrat locul printre noile locuințe o casă veche de 300 de ani. O casă prin porii căreia răzbat reminiscențele traiului lipsit de pretenții și plin de dumnezeire al omului simplu de la țară. Cel care își îmbogățea casa prin lucrurile minunate țesute de femeile familiei, care aprindea opaițul și spunea copiilor legende despre cum își deschid cerurile porțile în zilele de sărbătoare. Așa cum spuneam, la marginea acestui oraș din Maramureș, o gospodărie țărănească autentică își spune povestea prin graiul ghidului de aici, o femei strașnică, erudită, care îți vorbește pe limba maramureșenilor, cu drag și multă voie bună. Maria Zubașcu este portretul viu al acelui om despre vă vorbeam mai sus. Alături de care nu te simți stânjenit, chiar dacă înțelepciunea sa este de multe ori peste a ta, acel om care reprezintă satul românesc în adevăratul sens al cuvântului. Gospodăria-muzeu, aflată chiar pe drumul principal al orașului, este ușor de recunoscut  datorită porților mari de lemn. Pășești pe sub alura lor ca pe sub o boltă care te poartă spre veșnicie. Lemnul lor vibrează a istorie și tradiție prin micile ravene încrustate în lemn, simboluri în care țăranul și-a pus toată știința. Căsuța mică și dichisită, încununată cu ghivece de flori în anotimpurile calde, își trăiește rostul fără să ia seama la faptul că a trecut peste ea câteva secole sau că femeia care a „guvernat“ acest mic univers a plecat demult din această lume. Maria, ghidul muzeului, ne spune că în „casă a locuit până la moarte, 74 de ani, gazda. Ileana Chișului, deși era femeie faină, se zice că a rămas nemăritată pentru că bărbatul ei nu s-a născut, așa că oala roșie stă și azi în curte în vârful pomului cu oale.“ În Maramureș exista acest obicei de a pune în fața caselor unde trăiau fete nemăritate un par înalt de lemn în vârful căruia se atârna o oală roșie. „Avem fată de măritat când este oala roșie sus. Cu cât sunt mai multe oale, cu atât fata este mai bogată și are zestre mai multă. După nuntă se dă oala roșie jos, iar oalele se foloseau la mâncare.“

În intimitatea căsuței de lemn, construită între 1720-1721 și locuită până după Revoluție, se păstrează un adevărat tezaur popular, o incomensurabilă comoară de elemente decorative şi de îmbrăcăminte, obiecte specifice obţinerii ţesăturii din cânepă, in şi lână, precum şi alte obiecte casnice şi unelte tradiţionale. Poarta aceasta către cultura populară a țăranului și, mai cu seamă, a țărăncii române, închipuită prin muzeul de aici, a fost deschisă în anul 2001, după renovarea ei. Cel care și-a dorit ca gospodăria să devină muzeu a fost culegătorul de folclor și scriitorul Nicoară Timiș. „El s-a împotrivit tuturor ca această casă să fie dărâmată, salvând astfel în centrul Dragomireștiului cea mai reprezentativă casă tradițională românească în care femeia a fost o adevărată găzdoaie, generație după generație“, spune Maria.

Chiar dacă șezătorile din vremuri trecute nu mai sunt, ascultând poveștile dnei Maria pare că ești chiar în inima satului și că toți cei de lângă tine trăiesc aceeași bucurie a întâlnirii. De parcă într-adevăr ar fi o șezătoare la care ne-am adunat toți oamenii satului. „Aici sunt toate obiceiurile noastre de peste an. Când intrați în muzeul de aici, să știți că intrați într-o casă de oameni de gazdă pentru că această casă avea cămară. Aici se puneau bunătățile casei, slănină cârnați, lapte brânză și se păstrau în vas apa sărată adusă de la ocnă. Casa are praguri înalte ca să nu intre frigul și să nu iasă copiii afară. Până la trei ani nu puteau trece pragul. Cine avea vreme de ei toată ziua, îi lăsai pe jos și îți vedeai de trebi și de animale. Copiii dormeau pe cuptor și de jur-împrejurul lui se dormea pe lăițe. Lăițele s-au făcut odată cu casa, nu au picioare de sprijin. Era mai problemă cu dormitul iarna, vara nu aveai probleme, dormeai în podu´grajdului, în șopru. Iarna cine nimerea la cuptor era fericit că era cald.“ Și poveștile continuă... cu umor și înțelepciune. Ascultând-o pe Maria pare-se că fuiorul istorisirilor despre viața țăranului este nesfârșit. La fel ca veșnicia care a cuprins căsuța din Dragomirești și pe Maria odată cu ea.


  • „O casă ţărănească cu cerdac...
  • E lemnul ca pădurea, răcoros,
  • În piatră cântă râul unduios,
  • Fântâna pentru apă stă de scos,
  • Pe-aicea Dumnezeu a mers pe jos.
  • O casă cu cerdac – capăt de drum,
  • La ea ne-ntoarcem, vrând-nevrând, oricum,
  • Apă ne-ntoarcem ori ne-ntoarcem scrum,
  • Sau poate-n câte-o seară, simplu fum.“

„Casă cu cerdac“ de Dragoș Niculescu din Săniile adâncului (1999)


  • Acest muzeu nu are pereche în țară, este singurul loc dedicat exclusiv țărăncii române, centrul unui univers în care femeia își cinstea casa prin decența de care dădea dovadă, prin grija pe care o purta căminului și familiei sale.

Laura Zmaranda

GALERIE FOTO

Mădălina Ilie din satul Vad, localitatea Dragomirești, județul Neamț, cultivă cartofi ajutată de părinți și bunici începând cu anul 2013, iar an de an a mărit treptat suprafața cultivată până a ajuns la 3.000 mp. Soiul folosit de aceasta se numește Cleopatra, iar capacitatea biologică de producere a acestuia este de 55 t/ha.

Soiul Cleopatra, destinat consumului de toamnă-iarnă

Familia Ilie cultivă cartofi de mult timp, dar la început semănau cât pentru a trece peste iarnă și pentru animale. Cartoful este destul de ușor de întreținut, nu este chiar nevoie sa fii zilnic lângă el, ne spune Mădălina. „Eu, lucrând în același timp, nu aș fi reușit dacă ar fi trebuit să fiu 24 de ore din 24 lângă cultură. Ajutor de preț sunt părinții și bunicii de la care am moștenit pământul și care ne ajută cu treburile de mentenanță atunci când lipsim. O suprafață mai mare am început să plantăm în anul 2013. Momentan cultivăm pe o suprafață de 3.000 mp, iar capacitatea biologică de producție a soiului Cleopatra cultivat de noi (recolta de toamnă) este de 55 t/ha. Acest soi are tuberculii de formă rotund-ovali, coaja roșie și pulpă galben deschis, dar și calitate culinară bună și gust deosebit. Este destinat consumului de toamnă-iarnă, mai ales că rezistă foarte bine peste iarnă, în condiții bune de depozitare, dar sunt foarte gustoși și timpurii (înainte de coacere)“, menționează tânăra.

„Cartofi de sămânță“ se obțin de la an la an

Mădălina împreună cu familia sa a început să cultive cartofi cu fonduri proprii pe o suprafață mică, dar ulterior, văzând că lumea caută gustul cartofilor din copilărie, a mărit treptat suprafața cultivată. „Am început ca un hobby, după care am tot început să ne luăm unelte, iar acum tata pregătește singur pământul și cele necesare plantației. Întâi de toate opresc de la an la an „cartofi de sămânță“, nici mici, dar nici mari, sănătoși. În primăvară îi scoatem la lumină și îi mai sortăm în caz că au colții prea mari. Apoi, arăm pământul și îl dăm cu freza și cu discul pentru a fi mărunțit cum trebuie, apoi împrăștii gunoiul de grajd putrezit și las așa până în primăvară. Zăpada de peste iarnă ajută gunoiul să se infiltreze bine în pământ pentru a-și lua plantele cele necesare. În primăvară, în luna aprilie, mai dau odată cu freza să amestec și să răscolesc pământul, apoi formăm straturile cu ajutorul unui bilonator, după care punem cartofii. În luna iunie începem să scoatem cartofii noi foarte căutați și apreciați. În luna septembrie recoltăm cartofii la stadiul maxim de dezvoltare și de coacere în zi cu soare, iar apoi îi sortăm și îi depozităm în beci. Îmi doresc ca în viitorul apropiat să pun la punct două solarii pentru a produce cartofi noi și timpurii pentru a ne bucura clienții cu același gust deosebit și mai devreme decât se poate începe recoltarea din câmp“, adaugă Madălina Ilie.

Beatrice Alexandra MODIGA

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti