reclama youtube lumeasatuluitv
update 22 Apr 2019

Vite îngrijite după standarde europene - ferma de 5 stele a familiei Luca din Ștefănești

Lapte proaspăt, direct de la „sursă“! În localitatea Ileana, satul Ștefănești, județul Călărași, Cristina Luca a avut curajul să își facă o fermă de vaci care a luat naștere din dragostea acesteia pentru animale. Fermă de familie, înființată în anul 2012, produce lapte conform standardelor europene, totul fiind automatizat.

Stabulație liberă & pășune închisă cu gard electric

În urmă cu șapte ani, Cristina a considerat că o fermă de vaci este o afacere bună pentru creșterea veniturilor familiei și pentru un trai decent. Astfel, cu pași mici dar siguri s-a hotărât să investească în jur de 15.000 de euro într-o astfel de fermă, mai ales în achiziționarea utilajelor necesare producerii hranei pentru animale. La această sumă s-au adunat și alte investiții pentru a-și ușura munca și a crește productivitatea, ne spune aceasta. „Am pornit de la 15 văcuțe și am ajuns la un efectiv de 60 de capete, iar ca rase avem în prezent Bălțată cu Negru Românească și Holstein. Furajarea este unică, făcându-se cu ajutorul unei remorci tehnologice, iar mulsul se face la conductă. Totul este automatizat deoarece avem o remorcă tehnologică unde punem lucerna și siloz (porumb tocat și borhot din bere). Văcuțele noastre stau la stabulație liberă, însă merg și la o pășune închisă cu gard electric, aceasta fiind lângă ferma noastră, într-o zonă plină de iarbă. Pot spune că investiția inițială (clădirea, instalația de muls, terenul, apa curentă ș.a.m.d.) a fost de 15.000 euro. Mai apoi, bineînțeles, au urmat alte investiții pentru a ne ușura munca și a crește productivitatea: aici mă refer la utilajele agricole, terenul pentru cultivarea hranei și un sistem de supraveghere video“, a precizat Cristina Luca.

Orice muncă cere sacrificii și dedicare, mai ales când este vorba de animale. De altfel, pentru a porni cu dreptul într-o astfel de investiție trebuie să ai răbdare și să iei în calcul și anumite riscuri, adaugă Cristina. „Dacă există un plan bine stabilit și dorință, se pot face multe! Putem spune că nu este deloc ușor deoarece în continuare muncim foarte mult să întreținem această afacere, având în vedere că mâncarea animalelor este scumpă, iar prețul laptelui este mic. Am ajuns să vindem cu 3.5 lei/litru la dozatorul propriu și cu 1 leu/litru la procesatorul din zonă. Așadar, recomandăm celor care doresc să investească într-o astfel de fermă să se gândească de două ori și să țină seamă și de riscuri. Ne dorim să ne dezvoltăm mai mult și să meargă lucrurile cel puțin ca până acum. Sperăm ca în 10 ani să avem o fermă complet automatizată, care să ne ușureze și mai mult munca. De asemenea, ne dorim să ne mărim producția și să ne lărgim gama de produse“, a încheiat Cristina.

Beatrice Alexandra MODIGA

Idei noi, combinații noi - cultura de mazăre intercalată cu camelină

În ultimii ani tot mai mulți fermieri descoperă avantajele includerii unor leguminoase în schemele de rotație a culturilor. Și, odată făcut acest pas, caută și tehnologii noi, care să permită obținerea unor randamente cât mai ridicate, cu scopul final de a mări profiturile. Și în cadrul întâlnirilor asociației Agricultură Integrată Durabilă Economic Rentabilă (AIDER), unii dintre acești fermieri vin cu drag să își împărtășească experiențele. În cele ce urmează vom povesti despre experiența de anul trecut a lui Aurel Petruș, de la ferma Eco Fruct, din județul Călărași.

„Am încercat și năut, și fasole, și linte...“

Aurel Petruș lucrează 1.300 ha de pământ în județul Călărași. Toate culturile pe care le practică sunt bio. Fie că este vorba despre rapiță, mazăre, grâu, porumb sau in pentru ulei, toate sunt lucrate cu tehnologii bio, fără utilizarea pesticidelor sau a îngrășămintelor de sinteză. „Uneori, când trebuie să vorbesc despre experiențele mele după ce înaintea mea au povestit fermieri care folosesc tehnologii clasice, mi se pare delicat. Eu am uitat ce sunt pesticidele și erbicidele. Nu mai folosesc așa ceva de 18 ani. Nu zic că e bine sau e rău, dar iată că trăim!“, își începe, hâtru, povestea. La ora actuală deține un parc de utilaje despre care spune că este mândru, iar în 2019 va beneficia și de irigații pe suprafețe mari din fermă. „Toate acestea mă vor ajuta să fac lucruri noi“, consideră el.

„Cel mai mare insucces din viața mea l-am avut în 2018, când am semănat, pentru prima dată, 120 ha cu năut. Totul a fost compromis din cauza îmburuienării excesive. Nu am avut acea unealtă care să ne permită să intervenim într-o astfel de situație.  Însă, pe viitor, vom putea rezolva și aceste situații“, își povestește Aurel Petruș necazul. „Am încercat și linte în 2017. Mai am încă pe stoc 80 de tone. Eu sunt optimist, sunt convins că o s-o vindem. Întrebarea este când. Am încercat și fasole. Doi ani la rând nu am reușit-o deloc, iar anul acesta (2018 – n.red.) a răsărit atât de rară încât am întors-o și am semănat soia“, ne mai istorisește fermierul despre câteva dintre căutările sale.

„Fără suport, mazărea s-a scuturat înainte de recoltare!“

De trei ani încoace, Aurel Petruș a experimentat și o variantă combinată: mazăre cu camelină. Secretul său, după cum consideră, este că semănatul se face în toamnă. „Acum trei ani am folosit soiul Baltag, simplu, fără niciun fel de suport. În primăvară producția a fost bună, de aproximativ 3.500 kg/ha, dar s-a scuturat cu câteva zile înainte de recoltare. Asta ne-a dat ideea de a introduce în cultură și o plantă-suport. Așa am ajuns la camelină. Deja noi jonglăm cu camelina de ceva vreme și am folosit-o ca suport la mazărea de primăvară. Dar în toamna lui 2017 am semănat-o împreună cu mazărea“, ne mai spune.

Semănătura a fost făcută între 25 octombrie și 5 noiembrie, astfel încât la intrarea în iarnă coarda de mazăre să ajungă la o lungime de circa 10 cm. „Camelina nu are nicio problemă peste iarnă. Poate să aibă și doi-trei centimetri la venirea iernii, rezistă și trece sezonul rece fără nicio problemă“, explică fermierul.

Pregătirea terenului a fost aceeași ca pentru grâu, fără nicio diferență. Preferabil este ca premergătoare să fi fost floarea-soarelui. Concret, s-a arat în toamnă, apoi s-a trecut cu un disc. Înainte de semănat s-a trecut și cu un combinator. Norma de semănat aplicată a fost de 2,5 kg/ha pentru camelină și de 250 kg pentru mazăre. Aceasta înseamnă o densitate de peste 150 plante/mp la mazăre și 40 de plante la camelină. „Toată arta este să știi cum să jonglezi cu distanța între rândurile de camelină!“, apreciază agricultorul. „Am început de la 12 cm, apoi am trecut la 25, la 37, iar în toamna lui 2018 am semănat la 50 cm. Dacă este prea deasă, camelina tinde să sufoce cultura de mazăre.“ În toamna lui 2017, când a fost înființată cultura despre ale cărei rezultate a povestit, distanța între rândurile de camelină a fost de 37,5 cm, iar cea dintre rândurile de mazăre de 12,5 cm.

Un succes economic cu eforturi reduse

Pe lângă faptul că este un suport excelent, reușind să susțină foarte bine plantele de mazăre, camelina mai are și alte proprietăți. După cum a constatat Aurel Petruș, acționează și ca repelent pentru gărgărița de mazăre. Ca fertilizant a fost utilizat gunoiul de pasăre. După o compostare de aproximativ șase luni, a fost aplicată o doză de 15 tone/ha, în toamnă, înainte de trecerea cu combinatorul.

Unul dintre avantajele unei astfel de culturi este că din toamnă până la recoltare nu mai necesită niciun fel de intervenție. Un alt avantaj este că mazărea și camelina ajung concomitent la maturitate. Ca utilaj se folosește combina, reglată pentru mazăre. O „șmecherie“ pe care fermierul o recomandă este ca, în cazul în care nu se dorește mazăre pentru sămânță, combina să fie astfel reglată încât să spargă recolta. Astfel gărgărițele vor dispărea și nu vor mai da bătăi de cap în timpul depozitării. Separarea nu pune probleme, căci semințele de camelină sunt de dimensiunile celor de lucernă, în timp ce mazărea este mult mai mare. Din punctul de vedere al productivității, în 2018 s-au obținut 2.500 kg de mazăre/ha și 700 kg/ha la camelină. Prețul de vânzare pentru mazăre, având în vedere că provine dintr-o cultură bio, a fost de 440 euro/tonă. Camelina, deși clienții sunt ceva mai greu de găsit, se vinde cu 500 – 700 euro/tonă.

Un alt avantaj al acestei culturi, consideră Aurel Petruș, este că după recoltare terenul este numai bun pentru semănatul cu porumb sau cu floarea-soarelui. O altă variantă pe care domnia sa a mai testat-o a fost și aceea a înființării unei culturi de mei. „Oricare dintre aceste variante e aplicată, rezultatele sunt foarte bune. În ceea ce mă privește, voi continua să cultiv mazăre. Regret doar că toamna lui 2018 s-a dovedit foarte secetoasă. Din acest motiv, deși îmi propusesem să semăn în jur de 330 ha cu mazăre, nu am semănat decât 100 ha, cu mazăre furajeră. Pentru primăvară îmi propun să pun pe restul de 230 ha mazăre legumicolă uscată și mazăre alimentară, bineînțeles în aceeași combinație cu camelina“, a încheiat administratorul Eco Fruct.

Alexandru GRIGORIEV

Pesta Porcină Africană confirmată în două gospodării din comuna Borcea, județul Călărași

În data de 15 august a fost confirmată prezența virusului Pestei Porcine Africane la porcii din două gospodării din comuna Borcea, județul Călărași, situată la limita teritorială cu județul Ialomița.

În urma confirmării diagnosticului, de către Institutul de Diagnostic si Sănătate Animală București (I.D.S.A.) – Laboratorul Național de Referință pentru Diagnostic și Sănătate Animală, serviciile veterinare au intervenit de urgență.

Gospodăriile respective au fost plasate sub supraveghere oficială și au fost aplicate măsuri de restricție pentru circulația persoanelor, animalelor, a produselor, subproduselor și a mijloacelor de transport si a fost dispusa  uciderea porcinelor din cele două gopodării și ecarisarea carcaselor.

Centrul Local de Combatere a Bolilor Ialomita reunit astăzi, a dispus, conform planului de măsuri adoptate, pentru a preveni răspândirea bolii, uciderea preventivă a porcinelor din cele două gopodării și ecarisarea carcaselor.

Totodată, au fost recoltate probe pentru examene de laborator, de la animalele moarte și cele sacrificate.

Proprietarii animalelor vor beneficia de despăgubiri conform prevederilor HG 1214/2009, modificată și completată prin HG 484/2018.

Ancheta epidemiologică este în desfășurare.

Facem precizarea că pesta porcină africană nu afectează oamenii, neexistând nici cel mai mic risc de îmbolnăvire pentru oameni, acest virus având, însă, impact la nivel social din punct de vedere economic.

Sursa: ANSVSA

Mitreni, comuna care vrea să bată palma cu investitori

De când s-a dat liber la accesarea fondurilor europene toată lumea a mizat pe faptul că aceasta trebuie să fie pârghia de care satul românesc trebuie să se prindă pentru a ieși din mocirlă. Nu s-a întâmplat în toate comunele așa. Mai mult, uneori lipsa experienței în acest proces alambicat de absorbție a fondurilor europene a creat probleme. Și atunci, care este șansa de dezvoltare a comunelor unde, din diferite motive, nu mai ajung banii europeni? Cine din mediul privat, cu putere financiară, se mai gândește să își mute afacerile la sat? Să pună în valoare resursele lui? La mai puțin de 60 km de București există un lac care ar putea transforma comuna căreia îi aparține, Mitreni, într-un fel de Amara sau Techirghiol. Este doar o idee de afacere ce poate fi dezvoltată aici, spune primarul comunei Tudorică Minciună. Dacă se găsesc investitori interesați, comuna este gata să bată palma cu ei.

În implementarea proiectelor europene orice greșeală costă

Istoria comunei Mitreni începe în anul 1815, când ciobanii s-au așezat pe malul Argeșului. Din cauza apelor repezi care ieșeau din matca râului aceștia au fost nevoiți să se mute pe colinele din împrejurimi și așa au apărut satele comunei: Clătești, Mitreni și Valea Roșie. Astăzi comuna se întinde pe 5.800 de hectare și are 4.150 de locuitori. Și iată că am revenit în contemporaneitate.

„Comuna noastră a beneficiat în 2004 de un proiect european, cu o valoare de cca 900.000 de euro, pentru realizarea alimentării cu apă. Proiectul a fost bine implementat, doar că, la vremea aceea, din cauza neînțelegerilor dintre oamenii care se aflau la conducerea primăriei s-au făcut niște sesizări și s-a deschis un proces care s-a încheiat în decembrie 2017. Acest proces a îngreunat foarte mult situația economică a comunei pentru că instanța a hotărât ca primăria să plătească cca 1 milion de euro. Am preluat mandatul la primărie cu această povară și constant am căutat soluții să rezolv această problemă. Am putut amâna achitarea acestei sume până la 1 mai anul acesta, când a devenit alierat. Dacă suma nu era plătită în 90 de zile se proceda la blocarea conturilor și astfel primăria nu ar mai fi putut funcționa. Am prevăzut acest lucru și am dimensionat salariile din primărie astfel încât și angajații să fie mulțumiți, dar și să ne permitem să achităm această datorie. Printr-o economie pe care am făcut-o în ultimii cinci ani am reușit să strângem peste șapte miliarde, am pus încă cinci miliarde din bugetul local și am achitat această datorie istorică. Fondurile europene sunt o mană cerească pentru toți cei care știu să le folosească. Eu recomand tuturor să implementeze proiecte europene, dar să fie foarte atenți la fiecare amănunt, pentru că altfel pot ajunge în situația primăriei Mitreni. Tot ce scrie în proiect trebuie pus în practică literă cu literă. Orice greșeală costă. Pe noi ne-a costat bugetul pe aproape un an și jumătate. Ne-am salvat în ultima clipă, pe tampoanele din spate, ca să spun așa. În contextul prezentat am fost nevoiți să accesăm doar proiecte naționale, dar de acum ne vom orienta și pe proiecte europene.“

Mitreni primar

Pe avarie, dar comuna s-a dezvoltat totuși

În pofida presiunii uriașe create de această „datorie istorică“, primarul Minciună spune că a făcut eforturi pentru a dezvolta comuna. A folosit ca drept resursă veniturile proprii ale primăriei, „destul de mici, ce-i drept, dar bine gândite și repartizate“. Cea mai evidentă metodă de a schimba imaginea unei comunități este prin a îmbunătății infrastructura. Comuna are în total 54 km de drum, din care doar 10% mai sunt drumuri de pământ. O altă realizare menționată de primarul din Mitreni este iluminarea comunei. Aproape fiecare stâlp de curent are o lampă de iluminat, iar din cele 700 de lămpi 300 au fost schimbate pe leduri. „Dacă nu am fi avut această datorie puteam anul acesta să rezolvăm integral prin forțe proprii tot ce înseamnă iluminat public.“ În satele Valea Roșie și Mitreni există școală și dispensar. Tudorică Minciună spune că renovarea școlilor și construirea unei noi grădinițe în Valea Roșie au fost prioritățile sale încă de la începutul mandatului pentru că educația copiilor înseamnă un viitor mai bun. Primarul încurajează și sportul, motiv pentru care a construit un stadion modern și vestiare pentru echipa de fotbal a comunei. Pentru activitățile de gospodărire a comunei primarul a găsit ca soluție înființarea unui SRL al cărui administrator este primăria. „De ce am ales să facem asta? Pentru că putem rezolva problemele prompt, atunci când este nevoie, iar prețurile nu sunt mari. Dacă este nevoie, spre exemplu, să schimbi o lampă din circuitul iluminatului public poți face asta foarte rapid, trimițând un om atunci, imediat. Întreținerea spațiilor verzi, de asemenea, se face prin intermediul acestui SRL. Păstrarea curățeniei în comună este prioritatea zero a primăriei. Oamenii nu au încă o educație în acest sens și mai aruncă gunoaie. Ca să controlăm fenomenul și să putem lua măsuri am fost nevoiți să instalăm camere pe drumul comunal. Am montat până acum 15 camere. Colaborăm acum și cu o firmă specializată în salubrizare cu ajutorul căreia sper să păstrăm comuna curată.“

Ce afaceri se pot dezvolta aici

„Comuna Mitreni poate fi un bazin legumicol foarte bun. Avem soluri foarte bune, iar confirmarea acestui lucru este că pe vremea comunismului aici era baza de producție care alimenta și fabrica de conserve închisă în anul 1995. Aș vrea să găsim un investitor care să facă o fabrică de conserve. Cum spuneam, legumele se dezvoltă foarte bine în acest loc, plus că avem și oameni foarte pricepuți care pot realiza conservele. Așadar, cei care ar vrea să dezvolte o astfel de fabrică ar găsi și forță de muncă. Comuna noastră are și o altă resursă naturală neexploatată foarte importantă. Este vorba despre lacul Mitreni, care se întinde pe 20 de hectare. Această apă are o cantitate imensă de nămol terapeutic. Pe lângă mărturiile celor care au folosit nămolul, avem și buletinele de analize eliberate de Laboratorul de Balneologie Fizică din București care confirmă proprietățile terapeutice ale acestui nămol. Ca urmare, s-ar putea face investiții în tratamentul balnear. Eu am încercat să fac acolo o bază de tratament. Am construit până la etajul 1 și, după o perioadă în care am abandonat proiectul, mă gândesc să accesez fonduri europene pentru a-l duce la bun sfârșit. Sperăm că, odată cu crearea facilităților de drum, apă și gaze, să atragem și investitori.“

În comuna Mitreni cele mai multe terenurilor agricole au fost date în arendă către societățile agricole din comunele vecine. Nu există palmă de pământ nemuncit. Terenurile care nu sunt lucrate prin asociație sunt îngrijite de micii producători pe care primarul încearcă să îi convingă să se asocieze. Nu doar pentru a-și eficientiza munca, ci și pentru o miză mult mai mare.

„Pe raza comunei sunt două stații de irigat, ambele sunt dezmembrate și este necesar să fie puse în funcțiune. Suma de bani aferentă pentru fiecare stație este de 1 milion de euro, iar pentru partea de rețele încă 1 milion de euro. Dacă se vor pune în funcțiune, apa va veni din lacul Mostiștea prin vechile canale și probabil că și aici vor trebui făcute niște lucrări. Din informațiile mele, suma de bani pentru acest proiect există, dar acordarea ei este condiționată de înființarea unor asociații ale producătorilor pe raza comunei. Acum acestea nu există. Am discutat cu micii producători pe care îi avem în comună, toți sunt conștienți că este necesar să punem în funcțiune stațiile de irigații, dar până acum nu am reușit să îi mobilizez.“

Laura ZMARANDA

  • Publicat în Sate

Liceul Tehnologic Nr. 1 Fundulea, județul Călărași - sursă de tehnicieni agricoli pentru Câmpia Bărăganului

Înființat în anul 1963, imediat după încheierea procesului de cooperativizare a agriculturii din România, Centrul Școlar Agricol Fundulea a avut menirea de a pregăti necesarul de tehnicieni agricoli pentru unitățile agricole nou înființate în Câmpia Bărăganului.

Amplasat în aceeași curte cu cel mai mare institut de cercetări agricole din țara noastră – ICCPT Fundulea – elevii, pe tot parcursul școlarizării și în special în perioadele de practică, veneau în contact direct cu cele mai noi probleme privind dezvoltarea și modernizarea agriculturii.

Este suficient să arătăm că săptămânile de practică se efectuau numai în laboratoarele din cadrul institutului, venind în contact direct cu oamenii care reprezentau vârfurile științei și cercetării agricole din România.

  • Astfel, la laboratorul de ameliorarea porumbului i-am cunoscut pe N. Giosan, T. Murașan, O. Cosmin, T. Sarca, I. Ciocâzan ș.a.
  • La ameliorarea grâului – N. Ceaproiu, N.N. Săulescu, Gh. Ittu.
  • La ameliorarea orzului – L. Drăghici, Al. Bude
  • La ameliorarea florii-soarelui – A.V. Vrânceanu, I. Vulpe.
  • La laboratorul de agrofitotehnie – I. Picu, Gh. Sin, N. Hulpoi.
  • La laboratorul de îngrășăminte – Cristian Hera, I. Toncea.
  • La laboratorul de erbicide – Nicolae Șarpe.

În acest fel, miile de elevi pregătiți de-a lungul timpului la Fundulea erau înarmați la absolvire cu tot ce era mai nou în agricultura românească, putând participa direct la îmbunătățirea activității în unitățile agricole în care erau repartizați.

Așa se explică și faptul că, ani de-a rândul, la concursurile pe meserii, la nivel județean și național, elevii de la Fundulea au obținut mereu locul I, cu o singură excepție, când au obținut locul II, locul I fiind ocupat de elevii Liceului Agricol Podul Iloaiei.

Nivelul de pregătire a absolvenților poate fi confirmat și de faptul că, la Facultatea de Agricultură din București, deși participau candidați din toată țara, în rândul celor admiși, în anumiți ani, aproape jumătate proveneau de la Fundulea.

De curând s-a sărbătorit Semicentenarul liceului, la care au participat fostele cadre didactice și sute de absolvenți care în prezent desfășoară activități importante în agricultura din Bărăgan.

Cu acest prilej a fost organizată și o vitrină cu aspecte din activitatea foștilor profesori în care sunt expuse manuale și cărți de specialitate care au contribuit la instruirea foștilor elevi și a fermierilor din țară.

Pe parcursul timpului, în cadrul liceului agricol Fundulea s-au pregătit tehnicieni în domeniile: agronom, horticultor, protecția plantelor, culturi irigate, zootehnie și veterinară.

În ultima perioadă, la conducerea liceului a venit un director tânăr și sufletist, Carmen Poliana Maxim, care cunoaște foarte bine zona întrucât s-a născut și a crescut în colonia de locuințe din curtea Institutului de cercetări, tatăl său fiind tehnician agronom la acest institut.

Dânsa a reușit accesarea a peste 22 de milioane lei fonduri europene cu care a modernizat clădirile existente – școală, cămin, cantină – și a construit noi obiective: sală modernă de sport, două ateliere de agricultură și mecanizare, garsoniere pentru cadrele didactice și centrală termică proprie. Toate acestea se pot urmări în fotografiile alăturate.

Cât privește profilul liceului în prezent, s-a repliat foarte bine pentru a răspunde cerințelor actuale. Alături de tehnicieni în agricultură, pregătește tehnicieni economici, tehnicieni ecologiști și pentru protecția calității mediului, dar și specializați în matematică – informatică.

Astăzi Liceul Tehnologic Nr. 1 Fundulea se pre­zintă ca un complex școlar modern cu peste 800 elevi, de la preșcolari la liceu, putând satisface toate cerințele populației din zonă în problema școlarizării copiilor. Dispune de o bibliotecă cu peste 17.000 de volume, este dotat cu peste 60 de calculatoare, are o revistă școlară – „Noi“, are echipe artistice și sportive etc.

Și, bineînțeles, liceul este încadrat cu cadre didactice calificate și dornice să contribuie la ridicarea nivelului de instruire și educare a elevilor.

Semnatarul acestor rânduri se mândrește cu faptul că a funcționat 15 ani ca profesor la acest liceu.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Campionii marilor recolte la porumb din județele Ialomița și Călărași

Anul 2017 a fost anul producțiilor record, mai ales la porumb unde la nivel național rezultatele obținute au depășit așteptările multor agricultori. Hibrizii de porumb Pioneer au oferit producții record în toate zonele țării, motiv pentru care dăm startul prezentărilor fermierilor campioni. Începem cu sudul țării, județele Ialomița și Călărași, unde hibrizii P0023, P0937, P9903, P9537, P0412, și P9911 au oferit producții de peste 11 tone/ha.

Primul fermier campion din județul Călărași este domnul George Alexandru din localitatea Ulmu. Acesta a obținut 15.800 kg/ha cu hibridul P0023. “Lucrez 550 ha, iar porumb am semănat 150 ha, doar cu hibrizi Pioneer. Pot spune că am respectat cantitatea de azot, fosfor și potasiu ce trebuia aplicată, deci chiar o tehnologie ca la carte. La semănat, pe 26 martie, am aplicat 220 kg/ha complexe, iar la prășit, în luna mai, am mai aplicat 200 kg/ha. Cultura a fost în neirigat și a beneficiat doar de un singur erbicid. Am semănat porumbul după rapiță și nu am întâmpinat niciun fel de problemă, am fost foarte mulțumit și de cum s-a comportat cultura și de producție. De aceea, pentru anul viitor am achiziționat deja sămânța pentru 230 ha, și am ales hibrizii P0023, P9903, P9911 și P0023”, a punctat fermierul campion.

George Aleaxandru

Tot în județul Călărași, localitatea Vâlcelele, fermier campion a devenit și Florin Moldoveanu. Acesta lucrează 410 ha, cu porumb a avut 160 ha, iar cu hibridul P0023 a obținut 14.800 kg/ha în neirigat. “Păioasele au fost culturi premergătoare, am arat și tăvălugit în toamnă, în primăvară am efectuat o trecere cu combinatorul și am aplicat azotat, 250 kg/ha. Am semnat la începutul lunii aprilie, densitatea de 70.000 boabe germinabile/ha, și am mai dat 200 kg/ha complexe 18.46.0. Cultura a mai beneficiat de îngrășământe microgranulate starter, erbicide, unde am aplicat în funcție de solă, preemergent și postemergent, și am mai aplicat un insecticid și un îngrășământ foliar. Am început recoltatul la jumătatea lunii septembrie și am terminat la 1 octombrie”, a declarat Florin Moldoveanu. Anul viitor va semăna 180 cu porumb, iar hibrizii pe care i-a ales sunt P0023, P9911 și P9903.

Moldoveanu Florin

Adrian Georgescu a devenit fermier campion în județul Ialomița, deoarece a obținut 14.600 kg/ha cu hibridul P0937 și 13.200 kg/ha cu hibridul P9903. “Lucrez 2.500 ha, iar cu porumb am semănat anul acesta 550 ha. Am semănat după cultură de porumb, dar și după soia și nu am avut nici un fel de probleme pe parcursul procesului de vegetație. Am început pregătirea patului germinativ încă din toamnă, atunci când pe jumătate din suprafață am aplicat TSP -200 kg/ha  și primăvară am aplicat azot substanță brută 200 kg/ha. Am erbicidat, și am aplicat 3-4 tratamente în funcție de solă. Din toată suprafața, doar 85 ha nu au beneficiat de irigații, dar și acolo am obținut 13.200 kg/ha cu P9903. Anul viitor voi semăna tot 550 ha cu porumb și voi merge pe aceeași hibrizi,” a specificat fermierul campion.

Adiflora Adrian Georgescu

Cristian Ionuț Constandache a devenit fermier campion datorită producției de 14.390 kg/ha obținută cu hibridul P9911. Acesta își desfășoară activitatea în judeșul Ialomița, iar anul acesta a semănat 1.000 ha cu porumb. “În toamnă am arat sau scarificat, în funcție de solă, și am discuit, iar în primăvară am fertilizat, am aplicat 2 tipuri de complexe, 20.20.0 cu sulf în cantitatea de 200 kg/ha, apoi am efectuat o lucrare cu combinatorul și am semănat, 70.000 boabe germinabile/ha la sfârșitul lunii martie, începutul lunii aprilie. Am mai aplicat culturii 2 erbicide, în unele sole și preemergent și postemergent, un tratament foliar cu zinc în faza de 6-8 frunze, dar și 2 fertilizări cu azotat de amoniu, prima aplicare în stadiul de 6-8 frunze, respectiv 6-8 frunze. Am obținut această producție în neirigat și am recoltat pe parcursul lunii septembrie, campania de recoltare a durat 3 săptămâni”, a declarat agricultorul.

Costandache Cristian

Un alt agricultor din județul Ialomița care a devenit fermier campion la porumb este domnul Nicolae Stoica, care a obținut 12.400 kg/ha cu hibridul P9903 și 10.700 kg/ha cu hibridul P9537. “Lucrez 640 ha, cu porumb am avut 180 ha, semănate după culturi de porumb, păioase sau rapiță. Am arat în toamnă, iar în primăvară am intrat cu combinatorul, apoi am fertilizat 180 kg/ha nitrocalcar și am discuit. La semănat, în perioada 28 martie -15 martie, am mai aplicat 180 kg/ha complexe 20.20.0 și un îngrășământ starter. După semănat am aplicat un erbicid și a urmat o nouă aplicare în postemergență. După care la stadiul de 10-12 frunze am mai aplicat un îngrășământ foliat pe bază de zinc, 3 l/ha. Am avut un recoltat sănătos cum îmi place să spun, nu am întâmpinat probleme cu cultura. Campania de recoltat am început-o pe 20 septembrie și a durat până pe 10 octombrie. Anul viitor voi semăna 200 ha cu porumb”, a declarat fermierul campion.

Stoica Nicolae

Lista fermierilor campioni din această zonă a țării continuă cu domnul Barbu Oprea din Rovine, județul Ialomița, care a obținut 12.100 kg/ha cu hibridul P0023. “Lucrez 270 ha, porumb am avut pe 50 ha. Am semănat tot după cultură de porumb, deci am arat în toamnă, în primăvară am discuit și am efectuat o trecere cu combinatorul. Înainte de semănat am fertilizat cu 250 kg/ha complexe 18.46.0 și am semănat la început de aprilie. Pe parcursul procesului de dezvoltare am aplicat 2 erbicidări și 3 tratamente, iar la prășit, în faza de 10-12 frunze, am mai aplicat azot, 300 kg/ha. Cultura a fost în neirigat, am recoltat după jumătatea lunii septembrie. Campania viitoare voi semăna 90 ha cu porumb și am ales hibrizii Pioneer P9911 și P0023. Am fost foarte mulțumit de cum s-a comportat cultura, de producții și de aceea am ales și la rapiță hibrizii Pioneer. În acest moment cultura se prezintă impecabil”, a punctat domnul Oprea.

Barbu Oprea

În localitatea Valea Măcrișului, județul Ialomița, își desfășoară activitatea și fermierul campion Sorin Buriceanu. Acesta lucrează 450 ha, dintre care 100 au fost semănate cu porumb. “Am obținut 11.800 kg/ha cu hibridul P0412, în neirigat. Am semănat după culturi de porumb și grâu și am arat în toamnă. În primăvară am efectuat lucrări cu discul și combinatorul și am fertilizat cu 250 kg/ha complexe. Am semănat la începutul lunii aprilie, când am mai aplicat azotat de amoniu, 180 kg/ha, și îngrășăminte microgranulate 25 kg/ha. Am erbicidat și preemergent și postemergent, am mai aplicat un foliar cu zinc și un erbicid, la faza de 6-8 frunze, iar la prășit am mai aplicat azot, 170 kg/ha. Am obținut această producție în neirigat și am recoltat la început de octombrie”, a declarat fermierul campion. Acesta a specificat faptul că a fost mulțumit de hibrizii Pioneer și a mai adăugat că în următoarea campanie ca semăna 200 ha cu porumb.

Buriceanu Sorin

Fermă mică, potențial mare. Un nou eveniment de agribusiness

În data de 08 septembrie 2017, la orele 11.00, în localitatea Chiselet, județul Călărași, la Ferma de Familie Dumitru, va avea loc evenimentul “Fermă mică, potențial mare”. Cu această ocazie, veți putea afla chiar la fața locului informații legate de metodele aplicate într-o fermă de familie pentru a-i crește cât mai mult eficiența și productivitatea, prin utilizarea seminței certificate și a altor verigi tehnologice.

Mesajul pe care dorim să îl transmitem este acela că viitorul satului românesc își poate afla resorturile si în fermele de familie, mai ales dacă sunt încurajate politicile dedicate. Cu veniturile corespunzătoare, și o astfel de fermă poate deveni competitivă. Agricultura europeană de astăzi se bazează pe produse inovative și tehnologii moderne, dar și pe acordarea de subvenții care să crească gradul de competitivitate al fermierului european.” declară Emil Dumitru, Președinte al Federației Naționale ProAgro și unul dintre fondatorii Fermei de Familie Dumitru.

Suntem alături de fermierii din România și susținem demersurile asociațiilor din domeniul agricol și ale entităților conexe, pentru a găsi împreună soluțiile optime pentru creșterea randamentelor din fermă. Când în agricultura de astăzi se pune accentul pe inovație, iar cifrele vorbesc, nouă nu ne rămâne decât să fim alături de fermieri și să îi încurajăm să facă performanță cu DEKALB.” afirmă Daniel Stanciu Director de Marketing si Strategie al Monsanto România.  

Asociația Producătorilor de Porumb din România – APPR, organizație cu profil tehnic, susține creșterea productivității culturii de porumb, indiferent de dimensiunea fermei, atâta vreme cât fermierii sunt conștienți de rolul aplicării tehnologiilor noi, performante și mai ales, adaptate condițiilor pedo-climatice din țara noastră.”, spune Alina Crețu, Director Executiv al APPR.

În cadrul evenimentului vor fi prezentați hibrizi semitardivi de porumb convențional marca DEKALB si tehnologiile aplicate, informații referitoare la situația reală din teren și exemple din provocările pe care le-a depășit Ferma de Familie Dumitru.

Evenimentul este susținut de Federația Naționala PRO AGRO, Monsanto România și Asociația Producătorilor de Porumb din România – APPR, având partener media Agrointeligența. 

În Câmpia Bărăganului miroase a pâine scumpă. Cultivatorii de grâu cu un ochi râd și cu celălalt plâng

Secerișul grâului în Câmpia Bărăganului s-a încheiat. În județele Brăila, Călărași și Ialomița, unde suprafețele cultivate sunt din cele mai importante, producătorii, în loc să se bucure de recoltele obținute, își manifestă nemulțumirea față de prețurile practicate de marii achizitori de cereale.

Sunt nemulțumiți și cultivatorii de mari suprafețe de ordinul sutelor de hectare, precum şi micii fermieri asociați, care declară fățiș că în anii cu recolte slabe prețurile la tona de grâu erau mult mai atrăgătoare pentru producător.

De altfel, prețurile stabilite de marii achizitori, printr-o înțelegere tacită, sunt mult mai mici decât se așteptau fermierii.

Fără să fie constituiți într-un cartel, cei patru mari achizitori de cereale au fixat un preț astfel încât beneficiile cultivatorilor, celor care au muncit să obțină recolte bune, să le revină mai puțin decât comercianților. Ei pleacă de la premisa: recolte bune, oferte mari. Prețurile sunt la mâna lor, acolo unde sunt banii. Ei dictează, au ultimul cuvânt în orice tranzacție.

În documentările făcute în județele Brăila, Călărași și Ialomița și din discuțiile purtate cu fermieri și administratori de mari societăți agricole și producători asociați, cu suprafețe cu grâu între 50 și 100 de hectare, am reținut: agricultura a fost tratată ca un copil vitreg al economiei naționale, subvențiile destinate culturilor ajungând cu mari întârzieri, generând mari pierderi agricultorilor. În 2016 ministrul Agriculturii din acea perioadă nu a întreprins nimic pentru ca subvențiile primite de la Uniunea Europeană să ajungă la timp, nu cu întârzieri de trei până la cinci luni.

Majoritatea producătorilor agricoli au fost obligați de perioadele în care se fac lucrări specifice fiecărei culturi să se împrumute la băncile care în majoritatea lor de mult nu mai sunt românești și ca atare practică dobânzi deloc prietenoase.

Pentru recolta din acest an, ca să se înființeze culturile în perioada optimă, toată suflarea agricultorilor s-a împrumutat.

Pentru 2017 noul guvern s-a zbătut ca să dea subvențiile la timp. Eforturile specialiștilor din cadrul APIA din Ministerul Agriculturii și cele din județe au înseninat cât de cât cerul agricultorilor.

De când grâul era „iarbă verde‟, marii achizitori de cereale și plante tehnice, prin „purtătorii lor de vorbe‟ din toată media, au luat busuiocul într-o mână și cădelnița în alta și „dă-i, nene, vrăjeli‟ din cele mai păguboase: că grâul este grozav, că se anunță producții de excepție și tot așa și în iunie.

La recoltat au luat câteva societăți agricole cu producții la nivelul Europei Occidentale, care într-adevăr au realizat 7.500-8.000 kg/ha, și dă-i cu goarna că România a redevenit grânarul Europei și gata! Cu articolele publicitare achizitorii au băgat prețul grâului la apă și pe țăran în faliment.

Cei care practică asemenea jocuri o fac pe niznaiul, că adică nu știu că la un hectar cultivat cu grâu, pentru a produce peste 7.000 kg/ha, cheltuielile sunt duble: începând cu pregătirea terenului, administrarea îngrășămintelor, sămânța elită, să ai 800-900 de boabe la metrul pătrat, iar în primăvară să-i asiguri fertilizările, combaterea dăunătorilor și până îl vezi în spațiile de depozitare, dacă le ai, stai cu ochii pe cer să nu vină grindina, vreo furtună să-l culce la pământ sau alte calamități.

Așa că, domnilor achizitori, mai lăsați și pe alții să trăiască. Nu din „surse‟ de presă, ci din discuții concrete, vă aduc la cunoștință că, prin politica prețurilor pe care ați bătut-o în cuie, nu faceți altceva decât să micșorați suprafața cultivată cu grâu din anul viitor.

În acest an, dar și în anii trecuți, majoritatea producătorilor importanți de grâu și-au făcut propriile silozuri, magazii cu sisteme de aerare și își vor vinde recolta în primăvara următoare, când prețul va fi cu 30-40% mai mare.

Pe spinarea agricultorilor realizează mari beneficii nu numai achizitorii, ci și procesatorii (brutarii, patiserii, producătorii de paste făinoase), ale căror produse se apropie ca preţ de cel al pâinii.

Și cum noi, românii, mâncăm multă pâine, am să mai dau un exemplu: dintr-un kg de grâu, după măcinare, rezultă 620 g de făină și 380 de tărâțe. Din 620 g de făină se produc patru franzeluțe de 250 g care se vând cu un leu bucata.

Dar și mai direct: ca să cumpere un covrig de 120 g pentru un nepot, țăranul trebuie să vândă două kg de grâu.

Mihai VIȘOIU

Revista Lumea Satului nr. 16, 16-31 august 2017 – pag. 24-26

La Modelu - Călărași, „Ziua tehnologiilor moderne“, un eveniment Probstdorfer și Alcedo

Luna iunie este dedicată evenimentelor în câmp organizate pentru fermierii interesați de noutățile care le sunt oferite de companiile distribuitoare de inputuri. De altfel, mai toată vara au prilejul de a participa la astfel de evenimente, pentru că doar așa pot observa pe rând culturile. În prima jumătate a lunii, în localitatea Modelu din județul Călărași, companiile Probstdorfer și Alcedo au organizat Ziua tehnologiilor moderne, un eveniment la care au participat fermieri din sudul țării și care au putut să observe o paletă vastă de soiuri de grâu, orz, orzoiacă și mazăre.

„A fost un eveniment în cadrul căruia Probstdorfer a prezentat o serie de soiuri, în special cele de grâu Premium și Durum, dar și soiuri de orz și orzoaică. Fiind niște soiuri care aduc un plus de productivitate, fermierii trebuie să fie atenți la tehnologia pe care o aplică. Știm că alegerea unei tehnologii de calitate este esențială, de aceea toți agricultorii trebuie să fie atenți la fertilizare, la aplicarea regulatorilor de creștere, la ierbicide sau fungicide. Noi în câmpul demonstrativ de aici am conceput alături de specialiștii Probsdorfer un pachet tehnologic ce a cuprins îngrășăminte complexe, îngrășăminte pe bază de azotat de amoniu ce au fost aplicate în două faze, apoi regulatorii de creștere, până în prezent au fost aplicate și 3 fungicide, insecticide și fertilizanți foliari. Fermierii trebuie să participe la un altfel de eveniment în câmp, pentru a vedea modul în care se dezvoltă aceste soiuri atunci când este aplicată o tehnologie completă“, a declarat Vicențiu Cremeneanu, președinte Alcedo.

Una dintre gazdele evenimentului a fost directorul executiv Doru Epure, care le-a prezentat fermierilor prezenți fiecare soi și tehnologia aplicată.

„În cadrul acestui câmp demonstrativ am prezentat 36 de soiuri din diverse specii, în special grânele Premium, apoi grâul Durum, unde suntem lider de piață, asigurăm 60% din necesarul de sămânță pe piața din țara noastră, orz și orzoaică, dar și două soiuri de mazăre. Pentru toate soiurile a fost aplicată aceeași tehnologie: în toamnă 150 kg de diamoniu fosfat, în primăvară am aplicat 150 kg de azotat de amoniu, iar în stadiul de burduf am aplicat cca 80 kg azotat de amoniu. În cazul tratamentelor, atunci când plantele sunt crescute până la al doilea nod, am aplicat ierbicidul Mustang și un fungicid tebu­conazol și ca insecticid Biscaya, în faza de burduf am aplicat fungicidul Duett Ultra și al doilea tratament cu Biscaya“, a specificat Doru Epure.

Tot de la reprezentantul companiei Probstdorfer am aflat că printre cele 36 de soiuri pe care le-am văzut în câmp, două dintre ele sunt soiuri noi, proaspăt omologate în luna aprilie la Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor – ISTIS. Este vorba de soiurile de grâu Getic și Topkapi.

Getic este un soi cu maturizare semitimpurie și este recomandat pentru cultivare în Podișul Getic și Câmpia Română. Are talia medie, bună rezistență la iernare, până la -28 °C, iar densitatea recomandată este de 300 b.g/mp. Producțiile obținute în anul 2016, în rețeaua ISTIS, au atins 7.814 kg/ha.

Topkapi este cel mai timpuriu soi din portofoliul Probsdorfer, prezintă rezistență la iernare până la -25 de grade, dar și la arșița și seceta din Bărăgan și Dobrogea. Densitatea recomandată este de 300 b.g/mp. În cazul acestui soi, producțiile obținute în rețeaua ISTIS au ajuns la 7.905 kg/ha. Ambele soiuri sunt din gama Premium și conțin 15% proteină.

Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 12, 16-30 iunie 2017 – pag. 10

În Călărași se irigă la 4,17% din capacitatea sistemului de dinainte de 1989

84% (426.600 ha) din suprafața județului Călărași o reprezintă terenurile agricole, acestea având următoarea structură: 97,5% teren arabil, 1,3 % pășuni și fânețe și 1,2% vii și livezi. Arabilul este concentrat în Câmpiile Bărăganului, Mostiștea, Lunca Dunării și Balta Borcea. Înainte de 1989 existau lucrări de irigații pentru 360.584 ha (84,52% din totalul terenului agricol) și desecări pentru 171.671 ha. În prezent, din întreaga suprafață amenajată pentru irigații, de utilitate publică mai sunt doar 130. 974 ha (36,32% din total amenajări). În 2016 au fost încheiate contracte sezoniere pentru 21.143 ha (16,14% din totalul irigațiilor de utilitate publică), dar s-au udat efectiv, potrivit ANIF Călărași, 15.057 ha (11,49% din totalul irigațiilor de utilitate publică). Dacă e să ne raportăm la ceea ce era dinainte de 1989 și ceea ce avem astăzi, fermierii folosesc doar 4,17% din vechiul sistem de irigații!

Unitatea de Administrare Călărași din cadrul Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare are în administrare 15 sisteme hidroameliorative amenajate cu lucrări de irigații deservite de 17 stații de pompare de bază, 32 de stații de repompare, 151 de stații de punere sub presiune, 1.865 km de conductă principală, secundară și de distribuție. UA Călărași asigură apă și pentru județele Ialomița (amenajarea Pietroiu - Ștefan cel Mare) și Giurgiu (amenajarea Gostinu - Greaca Argeș).

39 de OAUI înființate, 10 proiecte europene aprobate

În județ s-au înființat 39 de organizații ale utilizatorilor de apă; 10 dintre ele au accesat fonduri euro­pene pentru reabilitarea irigațiilor din ferme. Ce a făcut statul român, prin instituțiile sale? Anul trecut, din fonduri proprii, UA Călărași a continuat lucrările la impermeabilizarea canalului și la stațiile de bază Pietroiu din amenajarea Pietroiu - Ștefan cel Mare și la stațiile din amenajarea Gostinu - Greaca Argeș. De asemenea, s-au depus documentațiile pentru intervenții la amenajările Gălățui - Călărași și Borcea de Sus și s-au întocmit note de fundamentare pentru promovarea altor investiții. Ultimele fac parte din Programul național de reabilitare a infrastructurii principale pentru irigații care prevede, pentru Călărași, intervenții în trei etape:

Plan de reabilitare pentru infrastructura principală de irigații

Etapa I-a

- amenajarea Gostinu Greaca Argeș (Călărași - Giurgiu): 3 OUAI înființate, 2 în Călărași + 1 Giurgiu, un proiect european aplicat de OUAI Prundu Ghirnogi, suprafața amenajată - 25.718 ha, intervenții la stația de pompare de bază și 5,6 km de canale de aducțiune;

- amenajarea Borcea de Sus: 5 OUAI înființate, un proiect european aplicat de OUAI Agrozootehnica Pietroiu, suprafață amenajată - 11.404 ha, reabilitare - stația de bază, 23,4 km canale de aducțiune, 23 de construcții hidrotehnice;

- amenajarea Pietroiu - Ștefan cel Mare (Călărași - Ialomița): 12 OUAI înființare, 6 în Călărași + 6 în Ialomița, trei proiecte europene implementate, suprafață amenajată - 52.428 ha, reabilitare - stație de pompare, stații de repompare, 31,8 km de canale de aducțiune, 13,8 km canale de distribuție, 50 de construcții hidrotehnice;

- amenajarea Boianu - Sticleanu: 7 OUAI înființate, 3 proiecte europene aplicate (OUAI Grădiștea SPP5 + 6 Boianu, OUAI Rasa SPP2 Boianu 1, OUAI Bogata SPP1 Boianu), suprafața amenajată - 19.296 ha, reabilitare - stație de pompare de bază;

- amenajarea Gălățui Călărași: 11 OUAI înființate, 2 proiecte europene aplicate (OUAI Vâlcele și OUAI Dragoș Vodă), suprafața amenajată - 75.197 ha, reabilitare - stație de pompare de bază, stații de repompare, 82 km de canale de aducțiune, 121,3 km canale de distribuție, 62 de construcții hidrotehnice.

Etapa a II-a

- amenajarea Călărași - Râul: 1 OUAI înființat, suprafața amenajată - 6.845 ha, reabilitare - stație de pompare de bază, 19,3 km canale de aducțiune, 15 construcții hidrotehnice;

- amenajarea Mostiștea: 2 OUAI înființate, suprafață amenajată - 20.000 ha, reabilitare - stație de pompare de bază, 7,6 km canale de aucțiune, 12,7 m canale de distribuție, 9 construcții hidrotehnice;

- amenajare sistem Jegălia: 5 OUAI înființate, suprafața amenajată - 22.268 ha, reabilitare stație de pompare de bază, stații de repompare, 34 km canale de aducțiune, 13 km canale de distribuție, 30 de lucrări hidrotehnice.

Etapa a III-a

- amenajare sistem irigații Oltenița – Surlari - Dorobanțu: suprafața amenajată - 9.788 ha, reabilitare - 3 stații de pompare de bază, 13 km canale de aducțiune, 10 construcții hidrotehnice.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 10, 16-31 mai 2017 – pag. 24-25

Vlad Țepeș, comuna cu ambiții mici și planuri mari

Comuna Vlad Țepeș se află în județul Călărași, undeva pe un drum județean ce taie Bărăganul nesfârșit. Iarna crivățul suflă în voie peste localitate, vara soarele topește casele cu arșița sa, iar oamenii trăiesc și ei cum pot. Mai ales din agricultură, ca aproape toți cei pe care Dumnezeu i-a hărăzit să locuiască în Câmpia Bărăganului. Dar, de la an la an, locuitorii comunei sunt tot mai puțini, în ciuda eforturilor autorităților locale de a îmbunătăți condițiile existente. Cam așa s-ar putea sintetiza în trei fraze discuția pe care am avut-o cu dl Mihalache Constantin, primarul comunei.

Patru secole de istorie în inima Bărăganului

„Comuna Vlad Țepeș este alcătuită din două sate, ambele botezate după numele unor mari domnitori: Vlad Țepeș și Mihai Viteazul“, spune primarul. Cel mai vechi este satul Mihai Viteazul, a cărui atestare docu­mentară datează de pe la 1600. Doar că pe atunci se numea Bărăganu și se afla pe alt ampla­sament decât astăzi, pe Valea Berzei. În timpul unei epidemii de ciumă, locuitorii și-au părăsit casele și au reîntemeiat satul. Și așa s-a mai întâmplat încă de două ori. Abia a treia oară a fost cu noroc și localnicii au rămas așezați definitiv.

VladTepes IMG 1513

Cu Vlad Țepeș, povestea e mai scurtă. Prin 1893 a apărut ca un sat micuț, aproape de Mihai Viteazul. În mare parte era locuit de tineri care și-au întemeiat acolo gospodării. Inițial s-a numit Bărăganul Nou, după satul Bărăgan, de unde veneau și locuitorii săi. Apoi, în anul 1920, după ce ambelor sate li s-a schimbat numele, a devenit sediul comunei. Era mai mare și mai modern.

„Că Mihai Viteazul este un sat mai vechi se vede în primul rând după structura sa urbanistică. Străzile sunt înguste, strâmbe, orientate cumva haotic. Asta ne creează foarte mari probleme atunci când facem lucrări de modernizare“, constată edilul-șef al comunei.

Tinerii au plecat în străinătate

La ora actuală, în cele două sate mai trăiesc, oficial cam 2.400 de oameni. „În realitate, eu estimez că nu mai sunt decât 2.100. Cel puțin 200 sunt plecați la muncă în străinătate. Restul, tot la muncă, care pe unde a găsit. Necazul meu cel mai mare este că oamenii aceștia despre care vorbesc au vârsta cuprinsă între 25 și 40 de ani. Adică sunt exact oamenii tineri, în putere, care dau viață unei localități“, își mărturisește oful dl Constantin. „Jumătate dintre locuitori sunt oameni în vârstă, de peste 60 de ani. Unii dintre ei au trăit aici toată viața și acum au câte o pensie de la CAP, iar alții au trăit la oraș, la Călărași, Giurgiu sau chiar București, unde au lucrat în fabrici. După pensionare s-au întors în casele bătrânești și și-au lăsat copiii în apartamentele de la oraș“, își continuă domnia sa ideea. Copiii din comună sunt în număr de 250 – 260. „Există câțiva copii ale căror familii s-au destrămat. Ei stau când la noi, la unul dintre părinți, când în alte localități. De aici vine această aproximație“, explică primarul.

VladTepes IMG 1514

Pentru copii, autoritățile locale s-au străduit destul de mult și cu rezultate frumoase. Școala gimnazială din comună a fost reabilitată în urmă cu doi ani. Acum este o clădire elegantă, căreia tencuiala și zugrăveala modernă nu reușesc să-i îndepărteze un anume iz patriarhal. Reabilitarea nu a cuprins doar modernizarea clădirii. Școala a fost dotată cu tot ceea ce îi trebuie unei instituții de învățământ moderne, fie că vorbim despre mobilier sau despre zestrea laboratoarelor școlare.

Acum, pe listă urmează grădinița și școala primară. Deja licitația pentru unul dintre proiecte s-a încheiat, dar deocamdată nu a demarat pentru că au apărut două contestații, care trebuie soluționate. Este o investiție de 1,3 milioane de euro, la care se mai adaugă încă 260.000, cofinanțarea locală. Scopul este modernizarea grădiniței din Mihai Viteazul. Studiul de fezabilitate pentru modernizarea școlii primare a fost și el depus la Ministerul Dezvoltării, în cadrul PNDR.

VladTepes IMG 1528

Facilități ca la oraș

Dar nu numai școlile au constituit obiective de investiții pentru primăria locală. O altă direcție importantă pe care s-a mers a fost modernizarea comunei. Prin Agenția Fondului de Mediu se derulează două programe care au ca obiect extinderea alimentării cu apă a locuitorilor din Mihai Viteazul și a canalizării în Vlad Țepeș. „În Vlad Țepeș alimentarea cu apă era deja încheiată, așa că, în mod firesc, era necesară și canalizarea“, consideră edilul. „În Mihai Viteazul nu era făcută alimentarea cu apă, așa că o facem. Încă două proiecte mai sunt depuse la Ministerul Dezvoltării. Unul este legat de asfaltare, căci după lucrările de construire a cana­lizării și a alimentării cu apă, este necesară oricum refacerea drumurilor. Așa că dacă tot o facem, atunci să o facem odată și bine. Alt proiect urmărește construirea rețelei de canalizare și în Mihai Viteazul. Așa vom ajunge să avem, din acest punct de vedere, o comună modernă.“

„Soluția constă în activități nonagricole“

Mai are și alte planuri primarul Constantin. Numai că „nu prea mai sunt bani la PNDR“, spune el. Ar vrea să facă și un after-school în comună, pentru a veni în ajutorul celor care nu au cu cine lăsa copiii. Un alt proiect este cel intitulat „Școala pentru toți“, care a trecut de evaluarea tehnică și financiară. E vorba de un buget de aproximativ patru milioane de euro. În cadrul programelor din acest proiect se vor organiza diverse cursuri pentru locuitorii comunei, indiferent de vârstă. Ba, mai mult decât atât, circa un milion de euro sunt alocați pentru sprijinirea celor care, după absolvirea unor cursuri de antreprenoriat, își vor începe afaceri proprii. „E foarte important acest aspect, în condițiile în care aici în localitate se trăiește la limita subzistenței. Există doar două activități principale: agricultura și comerțul. Comerțul înseamnă cele câteva magazine. În aceste condiții, oamenii trebuie să se implice și în alte activități, neagricole, aș zice eu. Dezvoltarea unor ateliere meșteșugărești, de exemplu, ar fi o soluție. Cred că în dezvoltare trebuie să se pună mai mult accent pe școală. Niște oameni mai bine pregătiți pot face mai multe. Acum, cei care locuiesc în sate se ocupă de vii și de grădinile de legume pentru propria lor subzistență. Nu în felul acesta se rezolvă problemele. Cred că e nevoie de o descentralizare mai accentuată, astfel încât autoritățile locale, care cunosc cel mai bine problemele, să se poată implica mai eficient. Spre exemplu, programul „Cornul și laptele“ să fie transferat la nivel local. Astfel elevii ar primi niște produse proaspete, produse de comunitatea locală. Și acesta e doar un exemplu...“, își expune părerile edilul.

VladTepes IMG 1521

Dar până la Dumnezeu te mănâncă sfinții. De vreo trei ani se chinuie să rezolve o problemă simplă și absurdă. Pentru că prin comună trece un sistem de irigații care nu a mai funcționat de prin 2004, agricultorii primesc o subvenție mai mică decât cei din alte zone. Primarul a bătut pe la toate ușile, demonstrând că acel sistem de irigații nu mai poate funcționa de cel puțin 13 ani și, ca atare, neacordarea integrală a subvenției nu are nicio bază. Degeaba a fost și la ministrul Daniel Constantin, și la ministrul Achim Irimescu. Degeaba a scris și în revista noastră, în urmă cu un an, despre această situație. Nu s-a schimbat nimic. Așa că primarul i-a adunat la un loc pe fermierii din comună ca, împreună, să dea Statul în judecată. Deocamdată au reușit să adune banii pentru taxa de timbru...

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 9, 1-15 mai 2017 – pag. 48-49

  • Publicat în Sate

În satele călărăşene, tradiţiile Crăciunului au fost bucuria copiilor

În zilele premergătoare Crăciunului, în Câmpia Bărăganului, din care face parte şi judeţul Călăraşi, deşi foarte scurte, locuitorii devin niște adevărate albine, încât de la ţâncii de la grupa mică şi până la cei vârstnici, fiecare are toate gândurile îndreptate spre ce au de făcut în întâmpinarea Crăciunului şi a Anului Nou. Am trecut prin acele aşezări care au date de naştere strâns legate de vitejia românilor care au luptat în războaiele pentru cucerirea Independenţei – 1877, făurirea României Mari – 1916-1818 şi întregirea patriei cu teritoriile samavolnic ocupate de Tratatul criminal semnat de Ribbentrop şi Molotov, miniştrii de externe ai Germaniei fasciste şi Uniunii Sovietice staliniste (1941-1945). Anii încrustaţi cu sângele vărsat pe câmpurile de luptă de la Griviţa (1977), la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz (1917), la Oarba de Mureş şi Carei (1944), luptând şi pentru eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei, sunt pietre de hotar în registrele noilor primării, în care sunt consemnate vetrele aşezărilor întemeiate prin aplicarea reformei agrare din 1924.

Când spun Independenţa din judeţul Călăraşi, am în faţă, în afara acestei „bătrâne“ aşezări, a cărei vatră este consemnată în 1893, spiritul gospodăresc al acestor locuitori harnici, care au ştiut să-şi facă prieten din ogorul Bărăganului şi din vatra satului. Străzile, largi asemenea unor bulevarde, asfaltate şi cu rigole betonate pentru scurgerea apelor provenite din ploi şi topirea zăpezilor, împreună cu casele luminate de varul alb, dar şi de soliditatea construcţiilor, sunt garanţia muncii, căci sunt făcute din trudă şi nu ca ale ciocoilor de acum, din furat, şi care sfidează bunul simţ. La Independenţa, bătăturile gospodăriilor sunt pline cu păsări din toate speciile, adăposturi pentru oi şi vaci, şi nelipsitul coteţ al porcului. Totul dovedeşte hărnicia.

Realizările ultimelor decenii, pentru că la Independenţa oamenii, prin faptele lor, contrazic marile distrugeri ce s-au petrecut în România şi în special în agricultură, sunt strâns legate de numele omului Constantin Anghel, pe care evenimentele din decembrie 1989 l-au prins preşedinte de CAP. Ca şi în celelalte sate din România, şi la Independenţa s-au găsit câţiva, din cei certaţi cu munca şi prieteni cu bărdaca, să ceară desfacerea CAP-ului. Oamenii, foştii cooperatori, au decis însă ca CAP-ul lor să rămână aşa cum este, iar Constantin Anghel să fie în continuare preşedinte. Să gospodărească unitatea aşa cum el ştie şi să pună în aplicare ce le-a spus că au de făcut în toamna lui 1989. Mai mult, l-au ales şi primar şi preşedinte al noii societăţi agricole Agrozootehnica Independenţa, unde să lucreze toţi cei care vor să contribuie la buna exploatare a celor 2.100 de hectare. Pentru cei care şi-au lăsat pământul în societate, având servicii la oraş, a dat produse şi bani în funcţie de recoltele obţinute. Cu o bază mecanizată modernă, ce le-a permis efectuarea lucrărilor în perioadele optime şi conform cerinţelor agrotehnicii de ultimă oră, producţiile au crescut, dublându-se şi chiar triplându-se faţă de cele realizate înainte de 1989. Cu toate acestea, anul agricol 2015-2016, când în lunile iunie şi iulie, perioadă când majoritatea culturilor au mare nevoie de apă, Câmpia Bărăganului s-a confruntat cu o secetă comparabilă cu cea din 1946, a fost unul profitabil. Deşi nu a avut posibilitatea să irige, unitatea a obţinut, prin sacrificiile oamenilor, 6.000 kg de grâu la hectar, pe 700 de ha, rapiţă – 4.200 kg/ha (250 ha), floarea-soarelui – 3.500 kg/ha (300 ha), porumb – 6.500 kg/ha, pe 400 ha. În zootehnie, producţia anuală de la fiecare vacă furajată a fost de peste 9 mii de litri de lapte. Angajaţii societăţii sunt salariaţi cu cărţi de muncă, cu toate taxele plătite la zi, fiecare dintre ei bucurându-se de absolut toate drepturile prevăzute în contractul de muncă. De altfel, în sat se spune că Agrozootehnica este fabrica comunei.

Întrebând cât câştigă un salariat, am fost îndemnat să-i întreb pe ei. Ce am aflat? „Câştigăm după muncă şi rezultate, adică bine. Leafa e confidenţială“, ne-a răspuns un mecanizator, râzând. De ce râdea el am aflat când mi s-a spus că fiecare salariat, în campanie, se bucură de bonusuri, la sfârşitul anului de al 13-lea salariu, iar pentru fiecare copil a primit de Crăciun suma de 200 de lei (2 milioane de lei vechi) pentru daruri. „Pentru copiii celor care au pământul în societate, am asigurat daruri de 300 de mii de lei vechi“. În aceste condiţii, bradul de Crăciun din acest an, destul de măricel şi cu ramurile vânjoase, a fost încărcat cu foarte multe şi diferite daruri. La plecare, pe înserat, am întâlnit grupuri de copii, organizaţi pe vârste şi prietenii, mergând cu Steaua sau repetând Bună-dimineaţa, Pluguşorul şi alte colinde. Zumzetul lor, care nu a contenit pe timpul zilei, a fost acompaniat de guiţatul strident, dar deosebit de plăcut în această perioadă, al porcilor sacrificaţi, spre bucuria celor mici, care abia aşteptau şoriciul şi băşica porcului ca s-o umfle. În mare, cam acelaşi spectacol l-am întâlnit la Dragalina, Drajna şi Perişoru, unde străzile, luminate la lăsarea întunericului ca ziua, şi întreaga ornamentaţie păreau a spune „Bine ai venit, Moş Crăciun, şi tu, An Nou, pe care te vrem mai bun!“. Despre cum arată aşezarea Perişoru, a cărei topografie – ne referim la configuraţia străzilor – este un soare pământean, din mijlocul căruia străzile, asfaltate şi aliniate, ţin loc de raze, vorbesc imaginile surprinse chiar în ziua alegerilor.

GALERIE FOTO


Mihai VIŞOIU

Foto: Elena SLUJITORU

Revista Lumea Satului nr. 1, 1-15 ianuarie 2017 – pag. 44-45

  • Publicat în Social
Abonează-te la acest feed RSS