reclama youtube lumeasatuluitv
update 23 Aug 2019

O legumă românească bizară, dar productivă: dovlecelul șarpe

Imită forma şarpelui, emană un miros de pâine proaspătă şi reprezintă o sursă excelentă de licopen şi betacaroten. Aşa putem descrie în câteva cuvinte dovlecelul şarpe – Trichosanthes cucumerina –, o plantă aclimatizată la staţiunea de cercetare şi dezvoltare pentru legumicultură din Buzău de cercetătorul Costel Vînătoru.

Este cultivat ca legumă în multe țări din Asia tropicală, în gospodăriile proprii din Africa. În insulele Mauritius se produc aproximativ 700 t din acest fruct, din care se exportă aproximativ 2-3 t. În Europa a pătruns în anul 1720, semințele fiind trimise din China. În Catalogul Oficial al Plantelor Legumicole Europene nu este înregistrat niciun soi la această specie. În România a fost luat prima dată în studiu la SCDL Buzău încă din 1996. În urma lucrărilor de aclimatizare și ameliorare s-a obținut un soi cu expresivitate fenotipică distinct ce se află în curs de omologare. „Este o plantă nou aclimatizată în România, la SCDL Buzău. M-am ocupat de ea de 10 ani de zile. O cucurbitacee valoroasă, care poate fi cultivată în spaţii protejate şi în câmp, dar în sistem palisat. De asemenea, are un potenţial mare de producţie. Prezintă fructe mari, de peste 2 m lungime. Dovlecelul şarpe poate fi consumat ca dovleceul pe care cu toţii îl cunoaştem, cu menţiunea că acesta este mult mai gustos şi deţine proprietăţi medicinale valoroase. Este un bun antioxidant şi reprezintă o adevărată sursă de imunitate. De asemenea, la maturitate fructul mai poartă denumirea şi de dovlecelul tomată. De ce? Deoarece acesta se transformă în culoare roşie şi seamănă cu tomata, bogată în licopen şi betacaroten, substanţe benefice sănătăţii noastre. Sperăm ca în curând şi la noi în ţară dovlecelul şapre să fie folosit şi cultivat pe scară largă“, spune Costel Vînătoru, şeful Laboratorului ameliorare şi genetică al Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău.

Panaceu natural

dovleac forma sarpe

Planta este bogată, constituită dintr-o serie de componente chimice cum ar fi flavonoide, carotenoide, acizi fenolici care fac planta activă din punct de vedere farmacologic și terapeutic. Tricosanthes cucumerina este o sursă bogată de nutrienți. Conține proteine, grăsimi, fibre, carbohidrați, vitamina A și E. Conținutul de fenoli și flavonoizi este de 46,8% și 78,0%. De asemenea, fructul este bogat în vitamina A, C și E,  îmbunătățește apetitul și acționează ca tonic. Fiecare parte a acestei plante este folosită pentru a trata diverse boli. Se utilizează în tratamentul durerilor de cap, alopecie, febră, tumori abdominale, bilios, fiere, colică acută, hematurie și psoriazis.T. cucumerina este folosit ca vermifug, purgativ, laxativ, hidragog, hemaglutinant, antivomitiv, cathartic și în tratarea diabetului de tip 2. Totodată, dovlecelul șarpe poate fi utilizat și ca plantă ornamentală pentru acoperirea zidurilor, gardurilor înalte, a bolților și diverse aranjamente peisagistice. Atât planta cât și fructele au aspect ornamental plăcut, iar punctul forte este dat de frumusețea florilor și mireasma plăcută degajată de acestea, mai ales în timpul dimineții. Fructul este subțire, delicat, lung, cilindric, deseori răsucit, de culoare verde, deschis în stadiu imatur, apoi virează spre culoarea roșu închis. Datorită formelor spiralate și neregulate a primit diverse denumiri populare, dintre care cea mai folosită este cea de dovlecelul șarpe.

Potențial mare de producție

dovleacul sarpe vanatoru

Pentru a obține fructe drepte, specialiștii ne sfătuiesc să se practice legarea de vârful fructelor greutăți pentru a se asigura o creștere dreaptă, verticală a fructului. Varietățile produc 6-10 fructe pe plantă, în timp ce soiurile îmbunătățite pot produce până la 50 de fructe/plantă. Producția la hectar de fructe tinere este în jur de 8-10 tone, iar dacă se culeg fructele la o greutate de 1 kg producția crește, ajungând până la 30 t/ha. Grosimea pericarpului este de 6-7 mm, iar greutatea fructului variază între 200-1.500 g. Dovleacul șarpe se adaptează foarte bine în zonele cu climat umed. Temperatura optimă pentru creșterea sa este de 20-35°C. Planta nu tolerează solurile uscate, necesitând soluri cu o bună umiditate, însă este sensibilă la fenomenul de băltire. Soiul poate fi cultivat pe tot teritoriul țării noastre, în spații protejate, iar în câmp, în zonele mai calde. Se poate înființa cultura și prin răsaduri, însă din cauza structurii delicate a plantelor se preferă semănatul direct. Înființarea culturii prin semănat direct în spații protejate reci se poate face în jurul datei de 1 aprilie și pe toată perioada anului, în spații protejate încălzite. În câmp, înființarea culturii se face prin răsad, după 10-15 mai, iar prin semănat direct, după 20 aprilie, în zonele mai calde, iar în zonele mai reci, după 1 mai.

Producerea răsadului se face ca și la celelalte Cucurbitaceae. Lucrările de întreținere a culturii sunt cele uzuale, ce constau în prașile mecanice și manual în funcție de gradul de îmburuienare a solului; aprovizionarea cu apă se face la nevoie, cu precizarea că specia este iubitoare de apă. Pentru toate mediile de cultură se recomandă palisatul lucrării și dirijarea plantelor. Se recomandă montarea de sârme în spații protejate la distanța de 20-30 cm pentru a ajuta planta să boltească. Planta este mai tardivă, iar primele fructe își fac apariția după aproximativ două luni de la plantare și își continuă fructificarea până la venirea înghețului.

dovleacul sarpe 1

Recoltare la stadiu imatur

Fructele se recoltează în stadiu imatur, la aproximativ 2 săptămâni după ce a început procesul de fructificare, când prezintă o lungime de 30-60 cm, sau, în funcție de cultivar, 1 m, putând cântări până la 1 kg. Dacă se urmărește extragerea pulpei, recoltarea fructelor se realizează la maturitatea deplină. Fructele tinere se păstrează foarte bine timp de 10-14 zile la o temperatură de 15°C și o umiditate mare. Pentru 1 ha de cultură este necesară o normă de sămânță de 4-6 kg. 60-75 cm între plante pe rând în spații protejate, în câmp 50-60 cm între plante/rând și 150-200 m între rânduri în spații protejate și 1-1,5 m în câmp. În ceea ce privește schema de înființare a culturii, specia suportă diverse variante tehnologice, însă o atenție deosebită trebuie acordată asigurării spațiului necesar de nutriție și de creștere și dezvoltare armonioasă a plantei. În general, în condițiile țării noastre specia a demonstrat rezistența la atacul agenților patogeni, motiv pentru care poate fi cultivată în sistem ecologic. Principalele boli și dăunători întâlniți în cultură sunt Pseudoperonospora cubensis și Colletotrichum lagenarium care atacă fructele mature și imature. Controlul atacului se realizează prin îndepărtarea fructelor atacate și prin aplicarea fungicidelor. Dovlecelul șarpe este sensibil la atacul nematozilor de rădăcină. Totodată, este atacat de diferite insecte precum Bactrocera, musculița fructelor, omida Diaphania, Lasioptera și musculița albă Bemsia.

Ruxandra HĂBEANU

Ministerul Apelor și Pădurilor continuă seria de reuniuni zonale la Buzău: „Gunoiul de grajd- bunăstare pentru fermieri!“

În data de 17 aprilie, la Buzău, a avut loc cea de-a doua dintre reuniunile de lucru zonale organizate de Ministerul Apelor și Pădurilor, prin Unitatea de Management a Proiectului „Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți“ (UMP - CIPN). La eveniment au participat Adriana Petcu, secretar de stat și Petre Emanoil Neagu, președintele Consiliului Județean Buzău.

Evenimentul s-a desfășurat la sediul Consiliului Județean Buzău și a reunit reprezentanți ai primăriilor din zona rurală a județelor Buzău și Vrancea, alături de specialiști din cadrul Agenției pentru Plăți și Intervenții în Agricultură (APIA), Agenția de Protecția Mediului, Garda de Mediu, Sistemul de gospodărire a Apelor, precum și alte instituții de resort județene.

Help-desk: transfer rapid, comod și eficient de cunoștințe

Specialiștii UMP – CIPN au prezentat un set de reguli simple care, odată aplicate, ajută fermierii să respecte regulile în vigoare, astfel încât să se conformeze normelor de eco-condiționalitate și să își poată păstra integral subvențiile APIA de care beneficiază. O atenție specială a fost acordată modului de transmitere a exemplelor de bune practici în domeniu și a colaborării dintre fermieri și specialiști. Unul dintre noile instrumente puse la îndemână este help-desk-ul creat în cadrul programului, care permite un transfer rapid, comod și eficient de cunoștințe către cei interesați, ne precizează Ion Mețiu. „Proiectul cu titlul “Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți“ este parte a demersurilor Guvernului României de asigurare a implementării Directivei Nitrați, prin care se urmărește reducerea poluării cu nutrienți din surse agricole. Managementul gunoiului de grajd la nivel de comună este o preocupare principală a proiectului, având în vedere că, la ora actuală, în România sunt peste 3 milioane de ferme mici, de subzistență, care nu au capacitatea de a implementa individual măsurile necesare prevenirii poluării solului și a apei freatice. Proiectul inițial a demarat în 2008 și s-a încheiat în 2017, și a finanțat un număr de 86 de platforme de management de gunoi de grajd. Finanțarea adițională a proiectului a fost alocată pentru cinci ani, până în martie 2022, iar în această fază a proiectului vor fi finanțate peste 90 de comunități locale“, a precizat Ion Mețiu, coordonator Instituțional UMP.

Reuniunea a făcut parte dintr-o amplă serie de dezbateri organizate în cadrul campaniei naționale de conștientizare „Apăr apa!“ în perioada 2019 - 2021 și are ca scop facilitarea schimbului de informații dintre autoritățile de la nivel național și local, specialiști, reprezentanți ai diferitelor instituții implicate în implementarea, monitorizarea și controlul aplicării Directivei Nitrați. Seria întâlnirilor va continua în luna iunie în zona de centru-vest a țării.

Beatrice Alexandra MODIGA

Investiții considerabile în semințe certificate la Puiești, județul Buzău

Costela Toma și soțul său italian s-au reîntors în țară, în localitatea Puiești, județul Buzău… De 5 ani investesc mii de euro în semințe certificate… Și, ca buni gospodari, cu suflet mare, nu stau pe gânduri și oferă din suflet și altor pasionați rodul muncii lor.

Costela, de mic copil, iubește neîncetat florile, iar acest lucru a determinat-o să investească în propria pasiune, povestește aceasta. „Iubesc florile! Am și o grădină, în care cultiv legume de la Buzău. Împreună cu soțul am adunat nalbe de colecție, hibiscus de grădină, știr ornamental comestibil, moțul curcanului, floarea-soarelui neagră etc. Practic, am acasă o grădină de vis! Cu toate că am stat 13 ani în Italia, de 5 ani am revenit în țară, alături de soțul meu italian, care este și el pasionat de flori“, ne spune Costela.

Aceasta este colecționară de maci, nalbe și trandafiri, pasiune pe care a dobândit-o de la mama sa. „Mama mea era o mare iubitoare de flori. Aveam de toate, de la leandri, mixandre, până la crini românești care parfumau micuța grădină din fața casei. Îmi aduc și acum aminte cum lângă fântâna din curte creșteau impunătoare și mărețe nalbe albe și roz. Dorința mea dintotdeauna a fost să am o grădină mare plină cu toate florile pământului, iar acest vis a prins contur în cele din urmă“, adaugă aceasta.

Paradisul florilor există... în grădina Costelei

În tot acest timp, aceștia se bucură de trei grădini pline de flori, de pe o suprafață de 2.400 mp în jurul casei, mărturisește aceasta. „Anul acesta vor fi pe rod 30 de pomi fructiferi și am cca 100 mp unde plantez diferite soiuri de legume. Eu iubesc cu patimă, pot spune, tot ceea ce se numește floare, de la primii ghiocei până la crizantemele târzii de toamnă. Am încercat să țin o evidență a tuturor speciilor, dar în timpul verii am pierdut numărul. Oricum, mă apropii de 200 de soiuri: flori anuale, perene, arbuști de ornament, suculente și cactuși. Totodată, mă mândresc cu colecțiile de maci de ornament, nalbe, hibiscuși de grădină, dalii, crini românești și imperiali, gladiole și tuberoze.“

Mii de euro în semințe

Multe semințe și bulbi au fost aduse din Italia, dar și din Olanda, Spania și Anglia. „Pe lângă munca asiduă, de zi-lumină, am investit mulți bani, chiar mii de euro, iar fiecare comandă a mea adusă de curier depășește 500 ron. Chiar și zilele acestea aștept o comandă de 13 crini Amaryllis. Fiind iubitoare de flori, particip la diferite piețe împreună cu grupul «Semințe cu suflet» pentru a oferi din tot ceea ce am tuturor persoanelor. Menționez că trimit semințe în toată țara din frumoasele mele flori. Dorința mea este ca în fiecare curte să fie un paradis de flori. Aș vrea să participăm la toate expozițiile, dar nu ne permite timpul“, conchide Costela Toma.

Pe lângă prețioasele semințe, cei interesați sunt sfătuiți de Costela cum să le cultive pentru a avea recolte cât mai bogate și să se bucure de darurile oferite de natură. Aceasta susține practicarea unei agriculturi la scară mică și, totodată, încurajează schimbul de informații despre tehnicile agricole ecologice, dar pledează și pentru revenirea la soiurile de legume autohtone, de altă dată.

Beatrice Alexandra MODIGA

O buzoiancă este mama semințelor tradiționale din România

În localitatea Săhăteni, județul Buzău, Rodica Meiroșu este numită „mama semințelor cu suflet din România“… Și este numită așa pe bună dreptate deoarece este coordonatoarea unui grup extrem de unit, numit „Semințe cu suflet“, care are peste 1.800 de membrii ce au la bază o singură credință: dăruirea propriei pasiuni! În cadrul grupului au loc deja piețe de semințe în toată țara. Acești membri cultivă soiuri autohtone, iar semințele le păstrează pentru a le dărui celor care doresc să le dețină în propria grădină, cu condiția să le dăruiască la rândul lor.

Dar din dar se face rai!

Rodica Meiroșu dăruiește o sumedenie de semințe tradiționale, nemodificate genetic, gratis, cu mesajul „Cultivați, înmulțiți, iar din ce vă prisosește, dați mai departe!“. „De mic copil am fost atrasă de plante, de tot ce este verde în jurul meu. Părinții meu au fost oameni gospodari cu dragoste de pământ. Am locuit la oraș 30 de ani, dar mi-am dat seama că locul meu este acolo unde m-am născut, în comuna natală, să îmi plimb pașii în grădina de legume sau în grădina de flori, să aud foșnetul frunzelor și să simt parfumul florilor. Am început să strâng semințe de legume, soiuri vechi, întâi de la bătrânii din sat, apoi din toate colțurile țării deoarece consider că este o comoară care trebuie păstrată. Administrez un grup de pasionați de grădinărit, „Semințe cu suflet“, ce are în jur de 1.800 de membri, iar împreună cu ei organizăm piețe de semințe gratuite (semințe de legume, plante aromatice și medicinale, flori) în multe orașe ale țării. Suntem la al patrulea sezon, iar de patru ani umblăm prin țară cu sacoșele pline cu semințe“, adaugă Rodica Meiroșu.

La evenimentele inițiate de grupul „Semințe cu suflet“ se distribuie gratuit semințe țărănești, soiuri vechi, reproductibile, nemodificate genetic, dar și butași, bulbi, rizomi, plante cu rădăcină, toate cultivate în grădinile proprii ale participanților, în scopul perpetuării plantelor curate și sănătoase, a soiurilor de calitate și pentru apărarea biodiversității. Grupul organizează asemenea acțiuni de mai bine de trei ani, atât în țară (București, Buzău, Ploiești, Pitești, Iași, Slatina, Deva, Brașov, Galați, Timișoara, Baia Mare, Brăila, Constanța), cât și în Republica Moldova. Oricine este liber să solicite și să ofere, fără condiții de schimb sau cu un preț, adaugă coordonatoarea. „Până acum am organizat 23 de piețe în țară! De asemenea, am participat la trei festivaluri: Festivalul Tomatelor, care a avut loc la Buzău (unde am luat premiul de Excelență), Festivalul Biodiversității de la București, dar și Festivalul Biodiversității de la Chișinău, din Republica Moldova“.

Grădina mondială a biodiversității de la Săhăteni

Aceasta cultivă o suprafață de 1.500 mp cu legume, plante aromatice și medicinale, flori, pomi și arbuști fructiferi și consideră că semințele tradiționale au șansa să supraviețuiască dacă sunt păstrate, cultivate, înmulțite și dăruite altor grădinari, adaugă omul care muncește și dăruiește în același timp. „Căutăm să le împrăștiem în toată țara. Unele soiuri au dispărut, din păcate, și sunt regăsite în alte zone, cu totul îndepărtate și căutăm să le înmulțim. Sunt căutate în special soiurile de roșii vechi cu gustul de altădată. Îmi place să fac colecție de roșii din toate zonele României, dar și din străinătate, de aceea în grădina mea am peste 80 de soiuri de tomate, adunate și din Grecia și America. Totodată, am roșii cherry Yellow 80 de la Stațiunea Legumicolă Bacău. Caut să păstrez semințele românești. Spre exemplu, soiul rotund de roșii, numite Tigănești, adus din America, sau un soi de porumb de floricele, popcornul alb, care nu se mai găsește. Am și dovlecel șarpe, cu două culori, este gustos și trece de un metru lungime, aclimatizat la SCDL Buzău“, conchide Rodica Meiroșu.

Beatrice Alexandra MODIGA

Un soi inedit cu multe avantaje - pepenele cu aromă de coniac

O nouă cultură agricolă se pregătește să ia cu asalt exploatațiile din România. Este vorba de pepenele cu aromă de coniac. Acest soi a fost aclimatizat după 20 de ani de cercetări și are mai multe proveniențe. Materialul genetic a fost colectat din diverse zone de origine și selectat în cadrul procesului de ameliorare. Costel Vînătoru, cercetător la ISCDL Buzău, dezvăluie pentru revista Lumea Satului care sunt avantajele înființării unei asemenea culturi și ce tehnologie putem aplica pentru a obține rezultate optime.

Pe lângă aroma sa deosebită și gustul unic pe care îl conferă, acest soi de pepene se remarcă și printr-un conținut bogat de glucide, proteine și vitamine. Fructul este folosit în medicina umană ca diuretic și regenerator de țesuturi. De asemenea, pepenele cu aromă de coniac este recomandat în anemii, reumatism și tuberculoză pulmonară.

„Cultura pepenelui cu aromă de coniac vine ca o noutate pe piața din România, fructul fiind mult mai mic decât pepenele galben obișnuit. Dacă până acum tăiam pepenele cu fruct mare și nu-l consumam pe tot, iată că acest fruct de dimensiuni mult mai mici se poate consuma la o singură masă. Pepenele galben se cultivă pentru fructele sale care se consumă la maturitatea fiziologică în stare proaspătă, în salate de fructe sau utilizate la prepararea unor dulceţuri. De asemenea, fructele acestei plante, fiind de dimensiuni mici, se pot mura mult mai bine și pot fi folosite la pregătirea diverselor conserve“, spune Costel Vînătoru, cercetător la SCDL Buzău.

Producții timpurii și de calitate

Pentru a obţine o producţie mai timpurie, cultura se poate înfiinţa prin semănare de răsaduri altoite, iar plantele pot fi palisate pe spalieri. Este o cultură cu un cost de înființare mare, dar prezintă și o serie de avantaje: rodul poate ajunge până la 6 kg/plantă, se obțin producții cu 10-15 zile mai timpurii, cultura este mai bine aerisită, lumina pătrunde mai ușor, iar fructele se coc mai uniform și nu mai vin în contact cu solul și astfel nu se mai depreciază prin putrezire. În plus, tratamentele fitosanitare pot fi efec­tuate mult mai ușor.

„Pentru producerea răsadurilor se seamănă câte o sămânţă în ghivece sau cuburi nutritive, folosind 2-2,5 kg de seminţe pentru producerea răsadurilor cu care se plantează 1 ha de cultură. În momentul plantării răsadul trebuie să aibă 45-60 de zile. Sistemul de susținere se instalează ca la castraveți, iar plantele se conduc cu ajutorul sforilor, care se leagă cu un capăt la baza plantelor și cu celălalt la sârma spalierului. După plantare, în cultură se completează golurile şi se efectuează lucrările de îngrijire. Recoltarea începe mai devreme şi se realizează o producţie de 25-30 t/ha. În cadrul asolamentului pepenele galben trebuie să revină pe aceeaşi solă după 3-4 ani pentru a se obține producții de calitate și a se evita prezența unui număr mare de boli și dăunători. Bune premergătoare pentru această cultură sunt lucerna, trifoiul, mazărea şi fasolea de grădină, dar și  plantele din grupa rădăcinoaselor sau bulboaselor“, explică Costel Vînătoru.

Semănatul direct în câmp se face, de obicei, la sfârşitul lunii aprilie sau în prima jumătate a lunii mai, când temperatura din sol, la adâncimea de 8-10 cm, ajunge la 12-13°C şi are tendinţe de creştere.

„Pe coronamentul de 94 sau 105 cm se seamănă un rând la 10-15 cm de marginea acestuia, la adâncimea de 3-4 cm și se distribuie seminţele fie echidistant, fie câte 2-3 la cuib. Norma de semănat este de 3-4 kg/ha. Pentru asigurarea răsăririi se va aplica o udare prin aspersiune dacă primăvara este secetoasă. Toamna, după desfiinţarea culturii premergătoare, se efectuează fertilizarea de bază cu 30-40 t/ha gunoi de grajd, 300-400 kg/ha superfosfat şi 200-250 kg/ha sulfat de potasiu. Îngrăşămintele se încorporează prin arătura adâncă de toamnă la 28-30 cm adâncime. Primăvara se administrează 150-200 kg/ha azotat de amoniu, iar dacă se lucrează pe suprafeţe mari şi terenul este îmburuienat se recomandă erbicidarea; de regulă se pot folosi aceleași erbicide ca în cazul castraveţilor și se grăpează pentru afânarea solului şi  încorporarea îngrăşămintelor. Terenul poate fi modelat în straturi înălţate cu lăţimea la coronament de 94 cm sau 105 cm“, mai adaugă Vînătoru.

Lucrările de îngrijire

Răritul culturii se face când plantele au 2-3 frunze adevărate, la distanţa de 30-35 cm între plante pe rând sau lăsând 2 plante la cuib, pentru a asigura densitatea de 20-24.000 plante/ha.

„Pentru combaterea buruienilor se fac praşile, manuale sau mecanice, în primele faze de vegetaţie, apoi acest lucru nu mai este necesar. În cazul în care terenul este puternic îmburuienat, se pot folosi erbicide selective specifice speciei. Dacă este secetă, se aplică udări în prima parte a perioadei de vegetaţie, apoi acestea se întrerup când fructele sunt formate şi au mărimea unui măr pentru a favoriza acumularea de glucide. Dacă terenurile sunt cu fertilitate scăzută, se recomandă o fertilizare fazială în perioada creşterii intense a fructelor cu 120-150 kg/ha azotat de amoniu şi 80-100 kg/ha sulfat de potasiu“, spune cercetătorul Costel Vînătoru.

Potrivit specialiștilor, producţia este de 20-25 t/ha, dar poate crește semnificativ dacă se folosesc semințe hibride sau verigi tehnologice suplimentare, precum fertirigarea, mulcirea sau stimularea florilor.

„Recoltarea începe în decada a doua a lunii iulie şi durează până la sfârşitul lunii august. Se recoltează manual, pe alese, fructele care au culoarea specifică cultivarului, miros şi aromă caracteristică pentru unele cultivaruri. Cererea pentru acest gen de fructe este în creștere datorită aromei inconfundabile și mult mai concentrate. Se va începe și vânzarea de semințe după ce soiul va fi omologat și brevetat, proces ce necesită încă doi ani. Deocamdată se pot oferi promoțional semințe“, conchide Costel Vînătoru.

 Ruxandra HĂBEANU

Fermierii campioni la porumb din județul Buzău

În județul Buzău, fermierii campioni la cultura porumbului au mizat în acest an pe hibrizii P9911, P9903, P9241 și P9415, iar producțiile pe care le-au obținut, uneori chiar și cu o tehnologie minimă, le-au confirmat așteptările. Din acest motiv sunt deciși ca în următoarea campanie să aleagă genetica oferită de Corteva Agriscience™ - Divizia de Agricultură a DowDuPont.

Primul fermier campion din județul Buzău este Giani Măciucă, care lucrează 140 ha, iar porumb a semănat în acest an pe 70 ha. Hibridul care i-a oferit cea mai bună producție - 12.600 kg/ha este P9241. “Ca de obicei am început lucrările din toamnă, adică după recoltatul grâului, așa că am arat la 35 cm, am lucrat terenul cu discul și apoi am aplicat 200 kg/ha de îngrășăminte complexe 20.20.0. Am continuat lucrările în primăvară și am intrat cu combinatorul, apoi am semănat după data de 4 aprilie în jur de 62.000 bg/ha. Cultura a primit două erbicide și cam atât, nu aplic tratamente și nici nu prășesc. Am recoltat începând cu 25 septembrie. Și pentru anul viitor voi alege același hibrid, cam tot  pentru aceeași suprafață”, a punctat agricultorul.

Maciuca Giani

Hibridul P9911 i-a asigurat în acest an fermierului campion Ion Iancu 12.500 kg/ha. “Am avut porumb pe 150 ha și am semănat fie după grâu, fie după porumb. Am mers pe arătură de toamnă, însă înainte de a ara am aplicat superfosfat - 150 kg/ha pregătirea terenului în primăvară cu discul, după cum a fost cazul, o trecere sau două și am fertilizat cu complex 20.20.0 – 150 kg/ha, apoi în perioada 10-15 aprilie la semănat am aplicat și uree - 200 kg/ha. Cultura a primit două erbicide și două îngrășăminte foliare și am recoltat la sfârșitul lunii septembrie, început de octombrie”, a specificat fermierul campion. Acesta a mai adăugat faptul că anul viitor va semăna în jur de 150 ha cu porumb și va alege tot hibridul P9911, pe care îl cultivă de foarte mulți ani.

guster iancu

Liviu Olteanu din localitatea Balta Albă a obținut 12.400 kg/ha cu hibridul P9903. “Lucrez 400 ha, iar porumb am semănat în acest an după mazăre, rapiță și chiar după porumb, în total 160 ha. În toamnă am arat la 35 cm și am efectuat o lucrare cu discul. La sfârșitul lunii martie am aplicat 200 kg/ha de uree, am intrat cu combinatorul, iar după o săptămână am semănat 67.000 bg/ha și tot atunci am aplicat îngrășăminte complexe 18.46.0. Am erbicidat de două ori, preemergent și postemergent, și doar unde a fost cazul am aplicat un foliar.  Am prășit în faza de 5 frunze și aceasta a fost toată tehnologia. Am început recoltatul la sfârșitul lunii august, iar în ceea ce privește următoare campanie voi semăna între 150 - 200 ha cu porumb, sigur voi alege hibridul P9903, dar mă gândesc să mai încerc și un alt hibrid”, a precizat fermierul.

guster iancu

Ștefan Ginerică este un alt fermier campion la porumb din județul Buzău. Acesta a avut 100 ha cu porumb în acest an și a obținut 12.000 kg/ha cu hibridul P9911. “Lucrăm în familie 450 ha, în fotografie apare soția alături de copii. Porumbul l-am semănat după grâu și rapiță, am arat în toamnă și am semănat în perioada 1-20 aprilie, atunci când am aplicat 180-200 kg/ha îngrășăminte complexe 20.20.0, iar la prășit am mai fertilizat cu 120 kg/ha de azot. Am aplicat două erbicide, preemergent și postemergent și un îngrășământ foliar. Am recoltat în perioada 25 septembrie – 5 octombrie. Și în acest an am avut hibrizi martori, tot de la Pioneer, trebuie să văd exact pentru anul viitor ce voi alege, însă sigur hibridul P9911 va rămâne în cultură”, a declarat  Ștefan Ginerică.

ginerica stefan

Fermier campion la cultura porumbului este și Andrei Constantinescu din localitatea Cioranca. Acesta a semănat porumb pe 200 hectare, iar hibridul P9911 i-a garantat 11.660 kg/ha. “Ca în cazul celorlalte culturi din fermă, sunt adeptul multor lucrări în vegetație, astfel că în ceea ce privește cultura de porumb, am arat în toamnă, în primăvară am pregătit patul germinativ și am aplicat îngrășăminte, apoi am incorporat cu combinatorul, am semănat la circa 2 săptămâni 70.000 plante/ha și am aplicat îngrășăminte complexe 20.20.0, plus 9 kg/ha îngrășământ starter. Am aplicat un singur erbicid și aceasta a fost toată tehnologia. Anul viitor voi semăna porumb pe aproximativ 130-140 ha”, a punctat agricultorul.

andagro constant

În localitatea Amara din județul Buzău își desfășoară activitatea următorul fermier campion: Marin Marian Adrian. Acesta a semănat în acest an 250 hectare cu porumb, iar în fermă lucrează 600 hectare. Cea mai bună producție la această cultură a obținut-o cu hibridul P9911, care i-a oferit 11.200 kg/ha. “Culturile premergătoare pentru porumb au fost floarea-soarelui, lucernă, mazăre și am semănat chiar și după cultură de porumb. În toamnă am arat la 40 cm și am fertilizat cu 250 kg/ha îngrășăminte complexe 20.20.0. Am continuat lucrările pentru pregătirea patului germinativ în primăvară, atunci când am efectuat două treceri cu combinatorul și am aplicat 200 kg/ha de uree. Campania de semănat a început în jur de 15 aprilie și o dată cu semănatul am mai aplicat azot – 130 kg/ha. În vegetație am dat un erbicid, în faza de 10 frunze am prășit și am aplicat un tratament cu fungicid și foliar, iar recoltatul a avut loc în perioada 5-7 septembrie”, a specificat Marin Marian Adrian.

mad agroserv

Un alt fermier campion din județul Buzău este Mădălin Oprea, care a obținut 10.800 kg/ha cu hibridul P9911. “Am avut porumb în acest an pe 280 ha, iar în total lucrez 740 ha. Am semănat fie după grâu, floarea-soarelui sau porumb. Am mers pe arătură de toamnă și am arat la o adâncime de minim 35 cm, iar la final de noiembrie, început de decembrie am discuit. În februarie am efectuat o lucrare cu combinatorul și am aplicat 18.46.0 – 200 kg/ha, înainte de semănat am intrat din nou cu combinatorul, iar în 4-5 aprilie am semănat 68.000 – 70.000 b.g/ha, atunci am mai aplicat în jur de 160 kg/ha de uree. Am erbicidat pe negru, iar al doilea erbicid l-am aplicat în faza de 6-7 frunze și am prășit în jurul datei de 15 mai. Nu am aplicat nici un tratament, iar campania de recoltat a început în jurul datei de 10 septembrie”, a declarat fermierul buzoian. Acesta a mai adăugat faptul că pentru următoarea campanie nu știe exact câte hectare va semăna cu porumb, asta pentru că această campanie de toamnă a fost dificilă și nu trebuie să vadă cum se vor comporta culturile deja semănate. Cu toate acestea crede că va semăna cel puțin 250 ha și va alege hibrizii P9911, P0216 și P9757.

sageata

Corteva Agriscience™, Divizia de Agricultură a DowDuPont (NYSE: DWDP), urmează să devină companie independentă, listată la bursă, așa cum s-a anunțat anteriot, proces care va fi finalizat în luna iunie 2019. Diviza combină capacitățile DuPont Pioneer, DuPont Protecția Plantelor și Dow AgroSciences. Corteva Agriscience™ oferă fermierilor din lume cel mai complet portofoliu din industrie — incluzând unele dintre cele mai cunoscute mărci din agricultură: Pioneer®, Encirca®, nou lansatul Brevant™ Semințe, precum și alte produse premiate de protecția culturilor – și aduce constant noi produse în piață prin intermediul unei echipe de cercetare puternice în domeniul chimic și tehnologic.

Fermierii campioni la floarea-soarelui din județele Buzău și Ialomița

În sudul țării hibrizii de floarea-soarelui au oferit producții foarte bune în acest an. Neașteptate chiar, după cum spun chiar fermierii care la începutul campaniei nu aveau prea mari speranțe și credeau că din cauza vremii nu vor obține rezultate foarte bune. Însă stabilitatea hibrizilor P64LE25 și P64LE99  a fost demonstrată încă o dată, iar în județele Buzău și Ialomița producțiile au depășit 4.000 kg/ha.

În județul Ialomița, cea mai bună producție la floarea-soarelui a fost cea obținută de Adrian Georgescu, care lucrează 2.600 ha, iar această cultura a ocupat 140 ha. A devenit fermier campion cu producția 4.430 kg/ha garantată de hibridul P64LE99. “Am arat în toamnă și am efectuat o lucrare cu discul, apoi în primăvară am intrat cu combinatorul. Înainte de semănat am aplicat 200 kg/ha îngrășăminte complexe 18.46.0, am  semănat la sfârșitul lunii martie - începutul lunii aprilie, iar în ceea ce privește fertilizarea am mai dat la prășit 100 kg/ha de azot. Cultura a primit un erbicid preemergent, un graminicid în vegetație și două fungicide, primul la 6-8 frunze, al doilea în faza de buton floral. Doar atât am aplicat și am recoltat începând cu finalul lunii august”, a declarat fermierul campion.

Adrian Georgescu

Un alt fermier campion din aceast județ este domnul Mihai Miu, care a ales hibridul P64LE99 și a obținut 4.400 kg/ha. În cadrul fermei lucrează 2.000 ha, iar floarea-soarelui a semănat în acest an pe 120 ha, după culturile de grâu și porumb. “În toamnă am arat la 32-34 cm, iar în primăvară am efectuat o singură trecere cu combinatorul, apoi la semănat, în perioada 14-16 aprilie, am aplicat complexe 20.20.0 – 160 kg/ha. Am aplicat două tratamente cu fungicid, erbicid și îngrășământ foliar, plus azotat de amoniu - 120 kg/ha fazial. Cultura a fost în neirigat și am recoltat în jurul datei de 6 septembrie”, a specificat Mihai Miu. Fermierul campion a mai adăugat faptul că în ceea ce privește hibrizii de floarea-soarelui este foarte mulțumit în special de cei cu tehnologia Express, pe care îi cultivă încă din momentul în care aceștia au fost disponibili pe piața din România.

Frumusica Miu Mihai

Cu aceeași producție, 4.400 kg/ha obținută la hibridul P64LE99, fermier campion a devenit și Ion Iancu din județul Buzău. Acesta lucrează 400 ha, iar floarea-soarelui a avut în acest an pe 80 ha. “Am semănat floarea-soarelui după grâu și porumb. Înainte de arătură am aplicat superfosfat - 150 kg/ha , apoi am arat la 28 cm, în primăvară am pregătit terenul cu discul, o trecere sau două în funcție de cum a fost cazul și am aplicat aproximativ 150 kg/ha îngrășământ triplu 16. Apoi am semănat la începutul lunii aprilie, atunci când am aplicat uree – 200 kg/ha. Am aplicat două erbicide, unul în preemergență și unul în vegetație, dar și două îngrășăminte foliare. Aceasta a fost toată tehnologia, am recoltat începând cu finalul lunii august, a fost chiar un an foarte bun pentru floarea-soarelui. Și anul viitor voi alege același hibrid, pentru că m-a surprins în acest an în ceea ce privește producția”, punctat fermierul campion.

Ion Iancu

În județul Buzău își desfășoară activitatea și doamna Marieta Ginerică a obținut 4.300 lg/ha cu hibridul P64LE99. Despre tehnologia aleasă în cadrul fermei ne-a detaliat soțul acesteia, domnul Ștefan Ginerică: “Lucrăm 450 ha, dintre care în acest an am semănat 100 ha cu floarea-soarelui. Plantă premergătoare a fost porumbul, așa că am arat la 30 cm și am trecut cu combinatorul în toamnă, după care în primăvară am semănat în perioada 1-5 aprilie și am aplicat 180-200 kg/ha îngrășăminte complexe 20.20.0, am aplicat 2 erbicide, unul preemergent sau unul postemergent, un îngrășământ foliar, iar la prășit, atunci când platele aveau 10-12 frunze,  am mai aplicat 100 kg/ha de azot. Am recoltat în perioada 1-10 septembrie, iar media pe hectar a fost de 4.600 kg/ha, am avut și sole cu 4.600 ha, pot spune că a fost un an de excepție pentru floarea-soarelui. Îmi place să respect rotația culturilor, de aceea cred că și pentru anul viitor voi semăna floare-soarelui pe 100 ha, semănăm o dată la 5 ani floarea-soarelui pe aceeași suprafață.”

Ginerica Stefan

Andrei Constantinescu, tot din județul Buzău, a devenit și el fermier campion datorită hibridului P64LE99, care i-a asigurat producția de 4.200 kg/ha. Acesta lucrează în cadrul a două societăți 400 ha, iar cu floarea-soarelui a avut 110 ha. “Am semănat după grâu și porumb, astfel că în toamnă am arat la minim 30 cm, iar în primăvară am efectuat o trecere cu discul, am fertilizat cu 200 kg/ha 14.14.14 cu sulf și magneziu, încorporat cu combinatorul, apoi la aproximativ după două săptămâni am semănat, adică la începutul lui aprilie, am semănat 70.000 plante/ha și am aplicat 200 kg/ha 20.20.0 și 9 kg/ha îngrășăminte microgranulate starter. S-au mai aplicat două erbicide și doar atât, nu sunt adeptul multor lucrări în vegetație. Am recoltat la finalul lunii august, iar producția din acest an a fost mult peste așteptări. Pentru următoarea campanie nu știu sigur câte hectare voi semăna, pentru că asta depinde de campania de toamnă, oricum vor fi cel puțin 80”, a specificat fermierul.

Andrei Constantinescu

În județul Ialomița, un alt fermier campion la floarea-soarelui este domul Iulian Filipoiu. Acesta lucrează 3.000 ha, iar în acest an floarea-soarelui a cultivat pe 360 ha. Hibridul P64LE99 i-a oferit 4.000 kg/ha. “A fost un an foarte bun pentru floare, am semănat după orz, așa că în toamnă am arat la 25-30 cm, în primăvară am discuit și am aplicat 180 kg/ha îngrășăminte complexe 18.46.0 la semănat, adică în prima parte a lunii aprilie. Am mai fertilizat în luna mai, atunci când am prășit, cu 150 kg/ha azotat. Am aplicat un erbicid Express, în unele zone și un graminicid, iar la apariția butonului floral am aplicat un fungicid. Am recoltat după jumătatea lunii august, iar anul viitor voi semăna floarea-soarelui pe aproximativ 300 ha și voi alege tot hibridul P64LE99”, a afirmat agricultorul.

Iulian Filipoiu

Hibridul P64LE99 i-a adus titulatura de fermier campion și domnului Marin Marian Adrian, care lucrează 600 ha, floarea-soarelui a avut în acest an pe 150 ha și a obținut 3.800 kg/ha. “Culturi premergătoare pe solele unde am avut floarea-soarelui au fost grâu și rapiță. Am mers pe arătură de toamnă, la 35 cm și am aplicat 250 kg/ha îngrășăminte complexe 20.20.0. În primăvară am continuat cu efectuarea unei treceri cu discul și una cu combinatorul, apoi am semănat în a doua jumătate a lunii aprilie. Am aplicat un singur erbicid Express în vegetație, iar pe unele sole am aplicat un tratament. În faza de 6-10 frunze am prășit. Am recoltat începând cu 1 septembrie. Semăn de 3 ani acest hibrid și am fost mereu mulțumit de producțiile obținute”, a precizat fermierul campion.

Marin Marian

Corteva Agriscience™, Divizia de Agricultură a DowDuPont (NYSE: DWDP), urmează să devină companie independentă, listată la bursă, așa cum s-a anunțat anteriot, proces care va fi finalizat în luna iunie 2019. Diviza combină capacitățile DuPont Pioneer, DuPont Protecția Plantelor și Dow AgroSciences. Corteva Agriscience™ oferă fermierilor din lume cel mai complet portofoliu din industrie — incluzând unele dintre cele mai cunoscute mărci din agricultură: Pioneer®, Encirca®, nou lansatul Brevant™ Semințe, precum și alte produse premiate de protecția culturilor – și aduce constant noi produse în piață prin intermediul unei echipe de cercetare puternice în domeniul chimic și tehnologic.

Schitul de la Berca va fi restaurat cu bani europeni

Comuna Berca din județul Buzău a intrat pe harta turistică grație vulcanilor noroioși și, poate, este cunoscută și pentru specialitatea culinară a locului, cârnații de Pleșcoi. Curând, agenda va fi completată cu alt obiectiv, Ansamblul Schitul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil“, mai ales că lăcașul a intrat într-un program de restaurare, un proiect european în valoare de 21,26 milioane de lei.

Pisania bisericii vorbește nu despre un schit, ci despre o mănăstire cu rol de cetate: „Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu sporirea Duhului Sfânt, ziditu-s-a din temelie această sfântă și dumnezeiască monastire, întru slava și lauda Atotțiitorului Dumnezeu, de robul lui Dumnezeu Mihalcea vel Stolnicu și de roaba lui Dumnezeu Alexandrina Cantacuzino (...) și s-au zidit în zilele blagocestivului domn I. Constantin Basarab Voievod, la anul 7202 (1694), iunie, 6.“

Așadar, așezământul datează din urmă cu 324 de ani, unele surse indicând existența unei biserici pe cel mai înalt deal din Berca chiar de la începutul anilor 1600. Documentele îi rețin însă ca ziditori pe stolnicul Mihalcea Cândescu împreună cu soția sa, Alexandrina Cantacuzino, și cu fiii lor, Șerban, Mihalcea și Moise.

Mănăstirea a fost ctitorită în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, cam în vremea când la Râmnicu Sărat se înălța o altă bijuterie arhitecturală, Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului“. Istoricii presupun că mănăstirea avea și rol de observare și apărare. De fapt, otomanii interziseseră boierilor din Țările Române să ridice cetăți fortificate, așa că valahii le-au înșelat vigilența prin tipul de mănăstiri-cetate, unde clopotnița avea rol de supraveghere a mișcărilor de trupe și tot de acolo se bătea clopotul a alarmă. Un alt element ar fi zidul de împrejmuire, caracteristic tuturor construcțiilor din perioada brâncovenească. Inițial, biserica de la Berca avea trei turle, fiind pictată la interior și la exterior. Pe latura sudică au fost construite pivnițe și, peste bolta lor din cărămizi, o casă egumenească. În 1825 se afirmă că stăreția avea cinci camere și un foișor cu stâlpi din piatră, înlocuiți, la consolidarea dintre anii 1832-1834, cu alții din lemn.

schitul berca biserica b

Alte documente din 1860-1864 amintesc că mănăstirea mai deținea o altă clădire cu cinci camere, o pâinărie, o cuhnie, un șopron, o cămară, o velniță, un grajd etc. În acel secol așezământul a găzduit o serie de instituții de învățământ: școala elementară pentru copiii din sat; școala pregătitoare pentru seminarul teologic (școala de gramatici sau școala candidaților de preoți); școala destinată pregătirii monahilor și tinerilor săraci). În 1865 aici a fost instalat sediul subprefecturii Plaiului Pârscov, iar în 1871, o cazarmă a unității de dorobanți. În al Doilea Război Mondial, fiindcă la mănăstire și-a instalat armata sovietică un post de observație, lăcașul a fost bombardat de trupele germane, fiind distruse aproape în întregime zidurile de împrejmuire și alte clădiri anexă. Biserica, devenită între timp de mir, a fost consolidată în anul 1980, iar după 1990 a redevenit schit de maici. În biserică sunt reprezentate mai multe școli de pictură și artă bisericească, de la Pârvu Mutu și Gheorghe Tattarescu la restauratorii din zilele noastre.

În 2004-2005 a fost scoasă la suprafață pictura originală a renumitului Pârvu Mutu. Broderia în piatră, coloanele și portalul sunt de la 1694, catapeteasma este o operă de secol XIX, pictată de Nicolae Teodorescu și Gheorghe Tattarescu, iar înăuntru se mai află trei icoane realizate între anii 1740-1750.

Maria Bogdan

Pesta Porcină Africană confirmată în două gospodării din județul Buzău

A fost confirmată prezența virusului Pestei Porcine Africane la porcii din două gospodării, din localitățile Lunca (comuna Pătârlagele) și Pănătău, județul Buzău.

În urma confirmării diagnosticului, de către Institutul de Diagnostic si Sănătate Animală București (I.D.S.A.) – Laboratorul Național de Referință pentru Diagnostic și Sănătate Animală, serviciile veterinare au intervenit și au instituit imediat măsurile aplicabile în cazul diagnosticării unui focar de PPA.

Gospodăriile respective au fost plasate sub supraveghere oficială, s-a realizat dezinfecția, au fost aplicate măsuri de restricție pentru circulația persoanelor, animalelor, a produselor, subproduselor și a mijloacelor de transport, a fost dispusa uciderea porcinelor din cele două gopodării și ecarisarea carcaselor.

Centrul Local de Combatere a Bolilor Buzău s-a reunit astăzi pentru a adopta planul de măsuri privind controlul și combaterea bolii, precum și pentru adoptarea zonelor de restricții.

Totodată, au fost recoltate probe pentru examene de laborator, de la animalele suspecte și de la cele sacrificate (3 capete).

Ancheta epidemiologică este în desfășurare.

A fost demarată și o anchetă a Poliției, pentru a verifica informațiile conform cărora virusul a fost introdus în județul Buzău prin produse din carne provenite de la porcii dintr-o zonă unde evoluează focare de PPA.

ANSVSA solicită sprijinul şi înţelegerea cetăţenilor pentru respectarea măsurilor întreprinse de autorități, având în vedere gravitatea bolii şi consecinţele economice grave generate de apariţia ei.

Orice suspiciune de boală trebuie anunţată imediat medicului veterinar sau DSVSA judeţeană.

Toate animalele suspecte trebuie sacrificate şi neutralizate, iar proprietarii vor fi despăgubiţi de către stat, în condițiile prevăzute de legislaţie.

Facem precizarea că pesta porcină africană nu afectează oamenii, neexistând nici cel mai mic risc de îmbolnăvire pentru oameni, acest virus având, însă, impact la nivel social și economic.

Caravana “Alege oaia!” ajunge la Buzău

Petre Daea, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, va fi prezent sâmbătă, 3 februarie 2018, la Buzău, unde va poposi caravana Campaniei naționale de informare și promovare “Alege oaia!”.

Evenimentul va avea loc în parcarea noului centru comercial, Kaufland Unirii Sud, unde vor fi amenajate 15 căsuțe în care fermierii din județ își vor expune produsele tradiționale pe care consumatorii le vor putea degusta sau le vor putea achiziționa. De asemenea, asociațiile crescătorilor de ovine din Buzău le vor oferi vizitatorilor gratuit tocăniță și preparate din carne de oaie.

Consiliul Județean Buzău prin Centrul Județean de Cultură și Artă se va alătura campaniei “Alege oaia!”, asigurând prezența interpreților de muzică populară, care vor întreține buna dispoziție a participanților cu dansuri și cântece tradiționale românești.

Deschiderea evenimentului va avea loc sâmbătă, ora.10:00, iar programul de vizitare va fi între orele 10.00-17.00, pentru ambele zile ale weekendului.

MADR menționează că obiectivul final al acestei campanii este păstrarea tradițiilor locale privind obiceiurile gastronomice de preparare a cărnii de oaie, creșterea consumului de produse din carne de oaie, sprijinirea crescătorilor autohtoni de ovine și înființarea la nivel național a unei piețe de Gross, iar la nivel județean constituirea de magazine destinate comercializării cărnii și a produselor din carne de oaie.

Campionii marilor recolte la porumb din județele Brăila și Buzău

Hibrizii de porumb Pioneer nu aveau cum să nu performeze în județele Brăila și Buzău. Agricultorii din aceste județe au avut rezultate excepționale în acest an, atât la irigat cât și la neirigat. De aceea, în continuare vom prezenta o parte dintre fermierii campioni și tehnologia pe care au adoptat-o în fermele lor.

În cadrul societății Padova Agricultura din localitatea Stăncuța, județul Brăila, hibridul  P0937 a oferit producția de 15.240 kg/ha. Despre tehnologia folosită în fermă, dar și despre perspectivele din 2018 ne-a vorbit domnul director al societății Mihalache Ciocan. “Lucrăm 5.718 ha, iar campania trecută am avut porumb pe 1.599 ha, semănat fie după porumb sau orez. Am arat în toamnă, ca de fiecare dată, iar în primăvară au urmat lucrările cu discul și combinatorul. Am aplicat complexe 18.46.0, 200 kg/ha și am început semănatul pe 10 aprilie. La prăși am mai aplicat uree, 500 kg/ha, am erbicidat o singură dată, doar pe câteva sole a fost nevoie de corecție și am mai aplicat erbicid, nu am făcut niciun fel de alt tratament. Din totalul suprafeței cultivate cu porumb, 40 % a fost în irigat. Am început campania de recoltat la sfârșit de septembrie și a durat aproximativ o lună jumătate”, a specificat fermierul campion. Acesta a mai adăugat faptul că a fost mulțumit de modul în care s-a comportat întreaga cultură, iar anul viitor va semăna porumb pe 1.600 ha.

Padova Agricultura

Tot în județul Brăila, în localitatea Traian de această data, domnul Adrian Răureanu a devenit fermier campion cu hibridul P0216, care i-a asigurat producția de 14.015 kg/ha în irigat. “Lucrez 400 ha, porumb am avut pe 100 ha. Am arat în toamnă, atunci când am aplicat și complex 18.46.0 200 kg/ha, iar în primăvară am efectuat o trecere cu combinatorul, după care am semănat în luna aprilie, când am mai aplicat 200 kg/ha azot și la prășit 100 kg/ha complexe 18.46.0. În funcție de solă am aplicat 2 tratamente, erbicide unde a fost cazul. Campania viitoare vom semăna porumb pe o suprafață de 160 ha”, a declarat Adrian Răureanu.

Adrian Raureanu

Următorul fermier campion Dan Lefter din județul Buzău. Acesta lucrează 457 ha, porumb a semănat pe 225 ha și a obținut 13.200 kg/ha cu hibridul P0216. “Am semănat fie după porumb, fie după soia. Am scarificat la 80 cm, arat și am efectuat o trecere cu combinatorul pe toată suprafața. În primăvară am mai efectuat o trecere cu combinatorul, am aplicat complexe cu sulf, 200 kg/ha și am început semănatul la sfârșitul lunii martie. Am aplicat 2 erbicide și 2 tratamente, la prășit, în faza de 10 frunze, am mai aplicat complexe 200 kg/ha, iar 180 ha au beneficiat și de irigații. Am recoltat începând cu luna septembrie, iar în octombrie am terminat campania cu cele 180 ha care au fost în irigat. Nu am avut probleme în acest an în cultură, iar anul viitor voi semăna porumb pe 200 ha”, a spus fermierul campion.

Fermier campion la porumb a devenit și domnul Niculae Drăgan din localitatea Lișcoteanca, județul Brăila, care a obținut 12.750 kg/ha cu hibridul P0023. “ Lucrăm 250 ha, pe 117 ha am avut porumb, semănat după grâu și rapiță. În toamnă am scarificat la 60 cm, însă numai 43 ha, restul am arat. În primăvară am trecut pe toată suprafața cu combinatorul și am aplicat complexe 18.46.0  - 230 kg/ha la semănat, campanie începută pe 10 aprilie. Am erbicidat, am prășit când am aplicat azot în funcție de solă, între 180 kg/ha și 230 kg/ha. Cultura a mai beneficiat și de 2 tratamente cu fungicid și îngrășământ foliar. Producția a fost obținută în neirigat pentru că nu avem posibilitatea să irigăm. Am recoltat în perioada 3-23 octombrie, iar anul viitor voi semăna 91 ha și am ales hibrizii P9911 și P0023”, a punctat agricultorul brăilean.

Dragan Nicolae

Domnul Vasile Hotnog, din județul Brăila, a devenit fermier campion cu hibridul P0023, care i-a oferit producția de 11.740 kg/ha. “Lucrez 550 ha, iar pe 280 ha am avut porumb. Am semănat fie tot după porumb, floarea-soarelui, soia și rapiță. În toamnă am arat, în timp ce în primăvară am continuat cu lucrările efectuate cu combinatorul, o trecere sau două, în funcție de solă. Am început semănatul la începutul lunii aprilie, când am aplicat și complexele – 250 kg/ha, pe care le-am ales la fel în funcție de solă, pentru că am făcut cartare agrochimică și am aplicat în funcție de rezultate.  Cultura a mai beneficiat de 2 erbicide, nu aplicat tratamente pentru că nu am avut probleme, doar am prășit și am aplicat uree și azot, aproximativ 250 kg/ha,” a declarat fermierul campion.

Hotnog Vasile

Un alt fermier campion este domnul Vasile Marius, din localitatea Bărăganu, județul Brăila. Acesta lucrează 537 ha, pe 89 a semănat porumb campania trecută și a obținut 11.500 kg/ha cu hibridul P0023. “Am semănat porumbul după floarea-soarelui și rapiță. Am arat în toamnă, când am și nivelat cu discul, iar în primăvară am mai trecut o dată cu discuit, iar pe o anumită solă am efectuat și o lucrare cu combinatorul. Am semănat în perioada 31 martie - 10 aprilie, când am aplicat 170 kg/ha, complexe 20.20.0. Cultura a beneficiat și de două erbicide și de 2 tratamente cu insecticid și foliar. Primul tratament în faza de 3 frunze pentru că am avut atac de tanymecus, iar la prășit am aplicat 200 kg/ha, azotat de amoniu. Producția a fost obținută în neirigat, am recoltat în prima parte a lunii septembrie”, a afirmat agricultorul. Acesta a mai adăugat faptul că anul viitor va semăna în jur de 140 ha cu porumb și ales hibrizii P0023, P0937 și P9903.

Vasile Marius

În județul Buzău, fermier campion a devenit și domnul Andrei Constantinescu. Acesta a obținut 10.760 kg/ha cu hibridul P9911. “Lucrez 400 ha, iar pe 240 ha am avut porumb, semănat fie după porumb, floarea-soarelui sau rapiță. În toamnă am arat, în primăvară am efectuat lucrări cu discul și combinatorul, am fertilizat 250 kg/ha complexe cu sulf și zinc, iar la semănat am mai aplicat la semănat, la sfârșitul lunii martie, 200 kg/ha de azot. Am erbicidat și am aplicat 2 tratamente, primul aplicare a fost cu microelemente, iar cea de a doua a fost cu zinc în stadiul de 8-10 frunze. Cultura a fost în neirigat, iar singura problemă pe care am avut-o a fost apariția rățișoare. Am recoltat după 20 septembrie, iar anul viitor nu știu câte hectare de porumb voi semăna, pentru că am sole unde nu arată bine nici rapița, nici grâul”, a punctat fermierul campion.

Costantinescu Andrei

Tot în județul Buzău fermieri campioni au devenit și domnii Adrian și Ionel Marin, care au obținut 10.400 kg/ha cu hibridul P0216. Aceștia lucrează 600 ha, iar porumb au avut pe 250 ha, semănat după grâu, rapiță și floarea-soarelui. “În toamnă am arat și am trecut cu combinatorul, în primăvară am mai efectuat o lucrare cu combinatorul și am semănat la începutul lunii mai, când am aplicat și complexe, fie 18.46.0 fie 20.20.0 - 150 kg/ha. La prășit am mai aplicat 150 kg/ha de azot și un erbicid. Tratamente nu am făcut pentru că nu avem echipamentele necesare pentru aceste lucrări și nici nu am irigat. Am recoltat la sfârșitul lunii august, iar anul viitor vom semăna 250 cu porumb”,a  declarat Ionel Marin.

Marin Adrian

Viorel Balașu este un alt fermier campion din județul Buzău, Acesta lucrează 550 ha în localitatea Poșta Câlnău și a obținut 10.290 kg/ha cu hibridul P9903. “Am  avut porumb pe 87 ha, semănat după grâu, orz și floarea-soarelui. În toamnă am fertilizat cu îngrășământ pe bază de sulf – 250 kg/ha, apoi am arat. În primăvară am efectuat o lucrare cu discul, apoi am fertilizat cu complexe cu sulf, 200 kg/ha, apoi am mai efectuat o lucrare cu combinatorul. Am semănat începând cu 15 aprilie, apoi am erbicidat, iar în faza de 4-5 frunze am mai aplicat uree granulată, 120 kg/ha, produs comercial, și am mai aplicat un tratament cu zinc, în faza de 7-8 frunze. Am recoltat la începutul lunii octombrie, iar anul viitor voi semăna porumb pe 110 ha, am ales hibrizii P9911 și P9903 pentru că sunt foarte mulțumit de producții. Anul acesta am obținut cea mai mare medie de când cultivăm porumb, 8.540 kg/ha, am avut producție pe 20 ha, cu hibridul P9911, 11.200 kg/ha în neirigat. Acești 2 hibrizi se pretează de minune în ferma noastră, sunt foarte mulțumit”, a punctat fermierul campion.

Viorel Balasu

În localitatea Colibași, județul Buzău își desfășoară activitatea și fermierul campion Ștefan Ginerică. Acesta lucrează 500 ha, cu porumb a avut 75 ha și a obținut 9.000 kg/ha cu hibridul P9911. “Am semănat porumb după rapiță și porumb, am arat și uniformizat terenul în toamnă, nu renunț la aceste lucrări, iar în primăvară am efectuat o trecere cu combinatorul și am fertilizat -180 kg/ha cu 18.46.0 și 20.20.0, după care am semănat în perioada 1-20 aprilie. Am erbicidat pe negru cum se spune, apoi în vegetație doar unde a fost cazul. Am aplicat un tratament pentru boli și dăunători în faza de 2-4 frunze. Cultura nu a beneficiat de irigații, dar a fost un an foarte bun chiar și așa. Am recoltat între 25 septembrie-1 octombrie, iar anul viitor voi semăna 100 ha cu porumb, pe 70% din suprafață voi semăna P9911”, a punctat fermierul campion.

Ginerica Stefan

La Buzău,expoziție temporară “Podoabe străvechi”

La Muzeul județean Buzău prinde viață un proiect inițiat de această instituție muzeală din localitate, anume o expoziție istorică de renume, care reunește tradiții ale colaborării științifice și valorificatoare, obiecte de podoabă specifice perioadei cuprinse între neoliticul timpuriu și începutul epocii bronzului, podoabe selectate din cele mai importante descoperiri arheologice realizate de către Institutul de Arheologie VASILE PÂRVAN București, Muzeul județean de Istorie și Arheologie Prahova, Institutul de cercetări eco-muzeale Tulcea, Muzeul județean de Istorie Teleorman, Muzeul  Civilizației  Gumelnița Oltenița, Muzeul Brăilei – Carol I, Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni Sfântu Gheorghe.

Printre obiectele etalate sunt brățări și coliere din scoică, pandantive din lut, colți din mistreți, placă de centură, inele din buclă de argint și brățare din cupru, obiecte descoperite în tumuli, cercetați la Ploiești Triaj și Ariceștii Rahtivani  Prahova.

Campionii marilor recolte cu Pioneer din județele Brăila și Buzău

Hibridul P64LE99 a fost alegerea perfectă pentru fermierii din județele Brăila și Buzău, iar producțiile de peste 4 t/ha și le-au asigurat titlul de fermieri campioni. Ce tehnologie de cultură au adoptat, ce i-a mulțumit la acest hibrid și dacă îl vor semăna și anul viitor, vom afla chiar de la ei.

În localitatea Tătaru, județul Brăila, domnul Ion Strâmbeanu a devenit fermier campion cu producția de 4.700 kg/ha. Acesta lucrează 300 de hectare, iar anul acesta a semănat  floarea-soarelui pe 100 ha. A avu mai multe sole și implicit mai multe culturi premergătoare – soia, porumb și grâu. “Ar toamna, iar în primăvară efectuez o lucrare cu discul. Anul acesta am semănat la sfârşitul lunii martie, începutul lui aprilie şi am aplicat îngrăşăminte pe bază de sulf -  20.20.0, 200 kg/ha. Am aplicat o erbicidare în vegetație, un fungicid și am prășit o singură dată. Am recoltat la începutul lunii septembrie. Anul viitor este posibil să semăn mai multe hectare cu floarea-soarelui pentru că rapița nu s-a dezvoltat cum trebuie și atunci vom resemăna pe acele sole”, a declarat fermierul campion.

Strambeanu

Cu producția de 4.340 kg/ha, fermier campion a deveni și Viorel Adrian Bălașu din localitatea Poșta Câlnău, județul Buzău. “Lucrez 550 ha, iar pe 120 ha am semănat floarea-sorelui. Culturi premergătoare am avut grâu și orz, iar după recoltarea acestora, am dezmiriștit și arat, după care am continuat în primăvară cu lucrările, respectiv trecere cu discul și combinatorul. În toamnă am aplicat îngrășăminte complexe 18.46.0, 180-200 kg/ha și în primăvară, pentru că solul are pH-ul aproape de 8, am aplicat îngrășăminte cu sulf, tot aproximativ 200 kg/ha. Am semănat la începutul lunii aprilie și nu am aplicat erbicid preemergent, ci doar postemergent. Nu am folosit fungicid anul acesta, pentru că nu ne-a permis timpul, am aplicat doar un tratament cu bor atunci când plantele aveau 8-9  frunze. Am început recoltatul pe 25 august și campania a durat aproximativ 2 săptămâni. Pot spune că floarea-soarelui s-a comportat foarte bine, chiar și pe solurile sărace. Media pe fermă a fost de 3.450 kg/ha, iar anul viitor voi semăna floarea-soarelui pe aproximativ 120 ha”, a punctat fermierul buzoian.

Balasu Viorel

Așa cum era de așteptat, din seria producțiilor foarte bune, nu puteau să lipsească fermele din Insula Mare a Brăilei. Una dintre acestea, Ferma Pescăruș, este condusă de domnul Ionuț Mortu – șef de fermă, care a obținut 4.307 kg/ha.  “Avem 2.208 ha, iar 294 ha cu floarea-soarelui, cultură semănată după orz. După recoltarea orzului am intrat pe câmp cu un Joker, mai întâi la sfârșitul lunii iulie, iar în luna octombrie a avut loc o a doua lucrare cu același utilaj. Am aplicat îngrășământ starter, 250 kg/ha - 20.20.0, iar semănatul l-am început pe 23 martie, iar pe 29 campania a fost finalizată. După semănat, pe teren negru cum se spune, am aplicat cu 90 l/ha de îngrășământ lichid. Acesta a fost tot îngrășământul pe care l-am aplicat, în schimb am ținut cultura curată de buruieni, de aceea am aplicat 2 erbicide. La cea de a doua aplicare cu erbicid, am adăugat un fungicid - 1.2 l/ha. Am mai aplicat un tratament cu fungicid, 0.4 kg/ha, și îngrășământ foliar. Campania de recoltat a debutat pe 28 august și s-a terminat pe 8 septembrie”, a declarat șeful de fermă.

Mortu Ionut

Pe lângă aceste detalii, domnul Ionuț Mortu a adăugat și câteva motive care susțin cultura de floarea-soarelui. “Chiar dacă unii o consideră o cultură ușoară, pentru că lasă terenul sărac în nutrienți, ea acținează ca un dren pe terenurile mlăștinoase. Studiile au concluzionat faptul că un hectar de floarea-soarelui cu înălțime de 1 m, emană oxigen cât emană 15 arbori seculari, deci ne oferă oxigen tuturor. Este foarte importantă polenizarea la floarea-soarelui, de aceea sunt necesare albinele. Noi am avut 1.000 de stupi în cele aproape 300 ha. Fără stupină în lanul de floarea-soarelui nu se poate vorbi de producții mari. Deci sunt mai multe motive pentru care într-o fermă trebuie să se cultive floarea-soarelui, pe lângă motivul economic evident. Și anul viitor intenționăm să semănam aceeași suprafață cu floarea-soarelui”, a conchis Ionuț Mortu.

Tot în județul Brăila, în localitatea Valea Cânepii de această dată, doamna Gina Drăgan a devenit fermier campion cu producția de 4.025 kg/ha. Aceasta lucrează 1.40 ha, iar floarea-soarelui a semănat anul acesta pe 200 ha. “Culturi premergătoare am avut porumb, grâu și orz. Am arat în toamnă,  iar în primăvară am efectuat o trecere cu combinatorul. La semănat, pe 20 aprilie, am aplicat și îngrășăminte complexe 20.20.0 - 200 kg/ha. Cultura a beneficiat de 2 erbicidări, la stadiul de 6-8 frunze și apoi la 8-10 frunze, dar și de un tratament cu fungicid și foliar. Nu am prășit, dar cultura s-a dezvoltat foarte bine în fiecare etapă, pot spune că am fost foarte mulțumită de producția de floarea-soarelui anul acesta. Am recoltat în jurul datei de 10 septembrie”, a punctat doamna Drăgan. A fost mulțumită mai ales de hibridul P64LE99, iar anul viitor intenționează să semene floarea-soarelui pe același număr de hectare.

Dragan Gina

Ginerică Ștefan a devenit fermier campion cu producția de 4.000 kg/ha. Acesta lucrează 390 ha, dintre care pe 70 ha a semănat floarea-soarelui. “Grâul a fost cultura premergătoare, dar la noi în zonă, plugul este plug, așa că am arat în toamnă, dar trebuie să spun că am aplicat, acolo unde a fost nevoie, și un îngrășământ superfosfat, 80 kg/ha. În primăvară, am intrat cu combinatorul și am semănat pe 27 martie, tot atunci când am aplicat și 150 kg/ha 20.20.0. La 2 zile după semănat, am erbicidat, prefer să fac această lucrare pentru a preveni eventualele buruieni. Ce vreau să spun este că nu aplic erbicidul când bate vântul, este important să pot faci o lucrare de calitate. La faza de 4-6 frunze am aplicat un nou erbicid pentru dicotiledonate, iar la 10-12 frunze, la prășit, am aplicat între 70 și 90 kg/ha de azot, însă doar acolo unde știm că solul necesita aplicarea de îngrășăminte. Cultura a mai beneficiat de un tratament cu fungicid și foliar lichid. Am avut o medie pe fermă de 4 t/ha. A fost un an foarte bun, chiar și în condiții grele, mai ales că a fost și stres termic la noi în zonă. Am recoltat la sfârșitul lunii august”, a declarat fermierul campion. Domnul Ștefan a declarat faptul că a ales să cultive Pioneer încă din ’96, atunci când agricultura era un hobby pentru el.

Ginerica Stefan

Prahova și parțial Argeș nu contează deloc în ochii celor de la ANIF

La o suprafață arabilă mai redusă cu aproximativ 18% decât Dâmbovița și Argeș, dar cu 80% mai mică decât Buzăul, Prahova nici nu contează pentru autorități din punctul de vedere al irigațiilor. În fine, a contat cândva, dovadă și cele aproape 25.000 ha de teren amenajate, dar județul nu intră în calculele Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale(MADR), mă rog, ale Autorității Naționale de Îmbunătățiri Funciare (ANIF), în Programul Național de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigații.

Prahova și Dâmbovița au o suprafață agricolă și arabilă comparabilă, cu deosebirea că, în afară de culturile de câmp, primul a dezvoltat viticultura, al doilea, pomicultura. Ca suprafață arabilă, și județul Argeș se încadrează cam în aceeași categorie cu primele două, de județe mijlocii ca putere agrară. Buzăul se detașează ca potențial agricol din întreagă zonă a Subcarpaților de Curbură și Meridionali. 

irigatii tabel 1

Pe hârtie lucrurile ar sta binișor. În realitate...

Ca suprafață amenajată pentru irigații, ordinea între județe respectă cumva mărimea suprafețelor agricole. Potrivit datelor Institutului Național de Statistică, preluate de la MADR (n.n.-AGR102A, suprafața terenurilor amenajate cu lucrări de irigații pe macroregiuni, regiuni de dezvoltare și județe), Buzăul dispunea, în 2016, de amenajări pentru 44.927 ha, Dâmbovița – pentru 38.213 ha, Argeș – pentru 35.630 ha, iar Prahova – pentru 35.630 ha. Probabil lucrurile stau așa doar pe hârtie. În realitate, infrastructura este deficitară, distrusă adică, nefuncțională. În 2016, județele Argeș și Dâmbovița n-au irigat nici măcar un metru pătrat de cultură, iar organizațiile utilizatorilor de apă pentru irigații (OUAI) din Prahova și Buzău au încheiat contracte sezoniere sau anuale pentru 1.897 ha, respectiv, 5.190 ha. MADR spune, în Programul de reabilitare a sistemului de irigații, că viabile din punct de vedere economic – altfel spus, ar merita ca statul să investească bani în infrastructura primară – sunt amenajările din Buzău (Câmpia Buzău Est – 9.941 ha și Buzău Vest – 55.860), Argeș (Ștefănești – Leordeni, 5.675 ha) și Dâmbovița (Titu – Ogrezeni, 40.647 ha). Prahova nici nu este pomenită în strategie, iar în Argeș 30.000 ha amenajări sunt ca și terminate.

irigatii tabel 2

Suprafața irigată, mai mare decât cea raportată!

În prima etapă a programului de reabi­litare ar urma să intre o singură amenajare, cea din Câmpia Buzăului-Canal Vest, care acoperă 35.860 ha. Două OUAI (Lipia și Istrița), din trei înființate, au accesat fonduri europene pentru reabilitarea irigațiilor din ferme. Pentru a doua etapă, care nu se știe când anume va începe, sunt programate să fie reabilitate amenajările Câmpia Buzăului Est (9.941 ha), Ștefănești-Leodeni, Argeș (5.675 ha) și Titu-Ogrezeni, Dâmbovița (40.647 ha). Observați că, după reabilitare, Dâmbovița va avea o suprafață amenajată chiar mai mare decât cea raportată de către autoritățile județene din 1997 și până astăzi.

Maria BOGDAN

Raiul cailor de pe Valea Buzăului

De-a lungul istoriei umanității, calul a fost o prezență constantă în preajma omului. Antropologii susțin că ar fi cel de-al doilea animal domesticit, după câine. Cert este că, pe măsură ce omenirea s-a dezvoltat, calul s-a transformat și el din mijloc de muncă în blazon. Cu cât un personaj era mai bine poziționat pe scara socială, cu atât el deținea cai mai frumoși, mai iuți, mai mulți. Astăzi, când motoarele au înlocuit în majoritatea locurilor caii, acest nobil animal a dobândit noi valențe. Este folosit tot mai mult ca mijloc de tratament al unor boli la copii sau ca parte din mijloacele de agrement puse la îndemâna turiștilor. Dar un lucru a rămas constant: și astăzi, bogații lumii sau cei foarte pasionați se mândresc cu superbele lor exemplare de cai de rasă. Despre un loc din România unde caii de rasă sunt la ei acasă vorbim în reportajul de față.

O herghelie demnă de un rege

Cislău este una dintre localitățile înșirate de-a lungul Văii Buzăului. Ascunsă printre pădurile ce acoperă dealurile din zonă, se bucură de un microclimat ideal pentru pășuni bogate. Poate că și acesta a fost unul dintre motivele pe care regele Carol I le-a avut în vedere când, în 1884, a ordonat înființarea unei her­ghelii în această localitate. Caii care au fost crescuți la Cislău au fost destinați nevoilor armatei. Pe de altă parte, caii răniți în timpul serviciului erau aduși aici pentru tratament și refacere.

Mii de cai au plecat de aici către toate zările, însoțind trupele românești în cele două războaie mondiale. Dar, odată cu evoluția tehnicii, nevoia de cai a militarilor s-a redus tot mai mult. Ca atare, și activitatea hergheliei s-a restrâns.

Începând din 1946, menirea de căpătâi a hergheliei de la Cislău a încetat a mai fi aceea de a furniza cai armatei. Dar locul era prea prielnic, iar amenajările făcute între 1910 și 1915 prea bine gândite pentru ca locul să fie lăsat în paragină. Și așa se face că herghelia a devenit una specializată. Aici a fost instalat nucleul de rasă Pur Sânge Englez din România. De peste 70 de ani, aici sunt selecționate și păstrate pentru reproducție cele mai reușite exemplare din această rasă. Din anul 2011, la Cislău a fost adus, de la Tulucești, de lângă Galați, și nucleul rasei Gidran.

Pur Sângele Englez, regele galopului

„Pur Sângele Englez este un cal de curse. Principala sa însușire este aceea că fuge foarte repede. De fapt, aceasta este caracteristica în funcție de care a fost selecționată rasa. Încă de pe la 1700 lorzii englezi au început crearea acestei rase. Așa au ajuns să obțină acești cai care sunt destinați, prin excelență, curselor de galop, fie că sunt pe distanțe scurte, fie că sunt pe distanțe medii și lungi. În schimb, nu sunt prea talentați la sărituri“, ne-a spus dl Bela Gaboș, șeful hergheliei.

Pur Sângele Englez este un cal înalt, ajungând să măsoare la șa între 1,55 și 1,75 metri. „Standardul este destul de larg în această privință, tocmai pentru că cel mai important este să alerge repede“, explică șeful hergheliei. Are un cap fin, cu urechi ascuțite. Cum e și firesc, picioarele sunt fine, lungi și nervoase. De culoare murg sau roib, în general, mai rar deschis la culoare, încântă privirea cu silueta sa suplă, distinsă.

„La vârsta de doi ani, toți caii trec printr-o selecție destul de severă. Prima probă este una de viteză, apoi urmează o examinare amănunțită a aspectului general, care trebuie să fie în concordanță cu standardele rasei. Doar exemplarele care trec aceste probe sunt păstrate în cadrul hergheliei, fiind folosite pentru reproducție“, explică dl Gaboș. Caii care nu trec de aceste examene sunt îndepărtați din nucleul de rasă.

Iapa din birou

Însă, înainte de a ajunge la examen, caii sunt dresați de către călăreții special angajați la Cislău. Ei sunt învățați să fie călăriți și să răspundă la comenzile de bază. „Din păcate, în România nu mai există niciun hipodrom pentru curse de galop. În consecință, caii noștri nu au unde să își demonstreze calitățile. Acest lucru se reflectă în scăderea prețului lor. Un armăsar se vinde cu 1.200 euro, un preț mic pentru această rasă“, mai spune șeful hergheliei. După cum ne-a explicat domnia sa, principalii clienți sunt persoane particulare care doresc să cumpere un cal de rasă pentru agrement. „Nu demult a venit o familie care dorea să cumpere o iapă pentru fetița lor. Au tot insistat ca animalul să fie unul cuminte. În final, ca să le demonstrez cât este de cuminte, am adus iapa la mine în birou. Timp de vreo jumătate de oră, cât a durat să facem toate actele, calul a stat cu noi, fără nicio problemă“, și-a amintit el.

Gidran – calul husarilor

Dacă Pur Sângele Englez este un cal de curse, altfel stau lucrurile cu rasa Gidran. În timp ce primul era destinat ofițerilor, și doar la parade, celălalt era un cal de luptă, destinat cavaleriei ușoare. Rasa a luat naștere prin încrucișarea dintre Pur Sângele Englez și Pur Sângele Arab. De la strămoșul arab a luat rezistența și abilitatea de a se descurca pe teren accidentat. „Un Gidran trebuia, pe vremuri, să fie în stare să parcurgă câte 65 km pe zi, cu un călăreț de 85 kg echipat complet, timp de mai multe zile la rând“, spune dl Gaboș.

„Deși învață mai greu decât Englezul, este un cal mai docil, care se descurcă bine și la sărituri, și la curse pe teren mai accidentat. Când se face selecția, la Gidran se dă și o probă de viteză în teren accidentat“, adaugă domnia sa. Pentru a întregi imaginea acestei rase, ar trebui să adăugăm că este calul specific trupelor de husari, atât de celebre la jumătatea secolului trecut.

Ordinea dintre cai

herghelie IMG 2469

La ora actuală, herghelia de la Cislău se află într-una dintre perioadele sale cele mai bune. Grajdurile, construite acum un secol, au fost reparate și modernizate. „Putem acum să ne axăm pe principala noastră misiune: aceea de a produce exemplare deosebite de cai de rasă, în număr suficient“, consideră șeful de la Cislău.

În prezent, din fiecare rasă se află în efectivul hergheliei câte 40 de armăsari tineri, câte 200 de iepe și mai mulți mânji și armăsari pepinieri. Caii sunt împărțiți pe rase și categorii. Armăsarii tineri pasc separat de iepe. Mânjii stau lângă mamele lor, doar până la sfârșitul toamnei. Armăsarii pepinieri au propriul lor grajd, cu boxe și țarcuri separate, afară, pentru a evita eventualele lupte între ei. Celelalte categorii pasc la un loc pe pășuni care se rotesc periodic. Când nu sunt la pășune, stau în padocuri, grajdurile rămânând deschise.

Este impresionantă ordinea care domnește printre cai. Chiar și când se deplasează în cel mai năprasnic galop, ordinea este mereu aceeași, ca și la pășune.

„Există o ierarhie foarte clar stabilită în comunitățile de cai, moștenită probabil din sălbăticie. Conducătorul grupului este, de regulă, iapa cu cea mai mare experiență. Ea merge întotdeauna în frunte, dă viteză deplasării și cercetează locurile. Ordinea în grup se stabilește în urma unor lupte, care nu îmbracă neapărat forme violente. De fapt, destul de rar se ajunge la bătaie și, mult mai rar, la răniri. De regulă se rezumă la atitudini amenințătoare, nechezaturi și la alte gesturi demonstrative. E mai degrabă un soi de ceartă, de grozăveală“, povestește doctorul Bela Gaboș.

În loc de concluzie, după toate poveștile pe care le-am auzit despre frumoșii cai de la Cislău, nu putem decât să ne întrebăm: când vom avea un hipodrom de galop care să pună în valoare însușirile cailor crescuți la noi?

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2017 – pag. 42-44

Colți, satul cu două unicate. Să fie conservat sau modernizat?

A revenit în România Charlie Ottley, faimosul producător britanic care a semnat documentarul „Wild Carpathia“. Va face un alt film de promovare, „Flavours of Romania“. Deunăzi vreme, când l-a avut ca invitat pe Prințul Charles în pelicula deja difuzată în toată lumea, l-am auzit spunând: „Oamenii trebuie să înțeleagă mesajul că trebuie să protejăm moștenirea culturală și naturală a României, trebuie să protejăm pădurile, viața sălbatică și resursele naturale.“

Zilele trecute, la Timișoara, a reluat această temă: „România are ultima mare pădure din Europa, 2.000 din cele mai mari animale carnivore, unele dintre cele mai frumoase peisaje, sate uimitoare, monumente istorice și foarte multe dintre ele sunt aproape distruse. A existat o dezvoltare foarte prost gândită, care distruge aceste peisaje și vrem să arătăm că, prin conservarea și protejarea moștenirii naturale și culturale, va exista un venit sustenabil pentru viitor.“ Pe de altă parte, turiștii străini – despre care s-ar spune că nu vizitează România într-un număr foarte mare în raport cu alte destinații turistice europene, cum ar fi Croația, Spania, Portugalia, Italia, Austria, Anglia etc. – acuză starea proastă a drumurilor și o infrastructură turistică modestă, care nu s-ar ridica la anumite standarde. Nici nu știi cum s-o dai să iasă bine. Ce să facem, să conservăm „satele uimitoare“ așa cum sunt ele ori să asigurăm confortul cerut de turiști?

Bogăție culturală, promovare neînsemnată

Și-am pus cumva retoric această întrebare cu gândul la comuna Colți, din județul Buzău, care are două unicate: singurul muzeu de chihlimbar din România și singura biserică rupestră în care se slujește neîntrerupt de 700 de ani. În fine, neîntrerupt e un fel de a spune, fiindcă tocmai s-a frânt șirul slujbelor până la refacerea micuțului lăcaș, după incendiul din 4 decembrie 2016. Cum să procedeze autoritățile, mai ales cele județene, fiindcă localitatea nu dispune de fonduri? Să lase așezarea așa cum este astăzi, cu drumuri nu foarte bune, cu o publicitate mult prea neînsemnată în comparație cu bogăția culturală de care dispune sau să investească masiv pentru a atrage turiștii care apoi să lase în bugetul local bani pentru dezvoltare? Așa cum este astăzi, localitatea este una desprinsă din altă lume: frumoasă ea, frumoase și peisajele, frumoase legendele și istoria venită prin chiliile rupestre până în prezent; dar nimic din toate acestea nu pare fructificat solid pe plan turistic.

Scurtă călătorie prin fascinanta lume a chihlimbarului

Drumul din orașul Pătârlagele și cartierele eminamente rurale Sibiciul de Sus și Valea Sibiciului și până la Colți, inclusiv satul Aluniș, să zicem că e asfaltat. Îngust, dar asfaltat, exceptând zonele unde pământul curge continuu, în parcă veșnica alunecare de teren. Geomorfologia e de vină. Intrarea în micuța comună are un farmec al său: casele își împing pereții sau zidurile din piatră până în șosea. Imediat apare clădirea Muzeului Chihlimbarului, singurul din România. Turiștii cutezători – fiindcă această categorie de curioși sau de iubitori de lucruri rare sau natură sălbatică caută zona – pot să-și încerce șansa de a vizita „mina de chihlimbar Fața Repede“, locul numit „Fijerești“, unde în 1974 a fost deschisă încă o mină, „mina de chihlimbar Dănciulești“, peștera „Gaura Tătarilor“, datată din sec. III-IV, ambele trasee foarte greu accesibile etc. Revenind la muzeu, acolo este mereu de găsit ghidul turistic Diana Gavrilă, cu o disponibilitate permanentă de a te purta prin fascinanta lume a chihlimbarului, dar și a istoriei ori legendelor locului. Muzeul a fost construit de locuitorii din Colți în anul 1973. În cele trei încăperi se află colecția de chihlimbar, colecțiile de flori de mină, roci, fosile și pietre semiprețioase, documente privind exploatarea chihlimbarului, o colecție de etnografie compusă din obiecte țărănești vechi – război de țesut, ștergare, lăzi de zestre, piepteni pentru lână, piepteni pentru cânepă, cofe, cric din lemn, opinci din lemn etc. Colecția de chihlimbar este compusă din roci cu chihlimbar, chihlimbar brut și prelucrat, cu nuanțe de culori de la galben transparent până la negru opac, unelte folosite la extragerea și prelucrarea chihlimbarului.

Sătucul Aluniș – o bijuterie în stare pură

De la muzeu și până în cătunul Aluniș, acolo unde se află complexul rupestru Aluniș, monument istoric de interes național, sunt 6 km de drum cu asfalt, mai puțin o porțiune cu alunecări de teren. Natura este neîmblânzită. Și e bine că este așa. Sau poate că nu? În orice caz a nu se face comparație cu, să zicem, Moeciu, Păltiniș sau Poiana Stampei, acolo unde turismul, fie și rural, a adus confortul în marginea drumului! Înspre Aluniș, pădurea și tufișul coboară în asfalt. E mult mărăciniș, în dreapta și în stânga se ajunge pe cărări și prin iarbă deasă, gardurile sunt și ele din mărăcini... E o frumusețe pură. Cum pur este și satul, un fel de întoarcere în timp, dar o întoarcere bună, cu miros de fum și de mâncare gătită la plită și lemne. Istoricul N. Densușianu datează așezarea în paleolitic, ca vatră a unui trib de păstori. Apropo, dacă tot a venit vorba de hrană, e bine de pus un pachet în rucsac fiindcă nu se știe cine are norocul să găsească restaurantul singurei pensiuni deschis! Bisericuța de la complexul rupestru e mică, la fel ca sătucul. Și are o poveste duioasă. Se spune că doi ciobani, Vlad și Simion, au auzit un glas divin care îi îndemna să sape în stâncă. Iar ei, oameni credincioși, s-au apucat de muncă și au găsit o veche icoană a Maicii Domnului. Și i-au făcut loc de închinăciune. Numele lor sunt gravate în piatră, în sfântul altar. Biserica, având hramul „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul“, a fost deschisă în anul 1274, fiind atestată documentar la 1351. A fost schit de călugări până la 1871, iar de atunci este biserica de mir a satului. Localnicii spun că lăcașul funcționează de 700 de ani, fiind unul dintre puținele din România săpate în piatră, unde încă se mai slujește. Nu și acum. Muncitorii refac partea din lemn după incendiul din decembrie. Bisericuța nu se mai vizitează oficial. Dar am intrat în ea și am revăzut, aceasta fiind a doua drumeție în Munții Buzăului, naosul și altarul adâncite în stâncă, dar și alte trei chilii, în dreapta și în stânga lăcașului, iar o a treia sus, sub stâncă. Peste drum, chiar la margine de sat, s-a ridicat o pensiune-restaurant. N-am avut norocul să fie deschisă. Pesemne nu se anunțaseră turiști. Și iar răsare întrebarea: să rămână „satul uimitor“ ori să dispună de ceva infrastructură turistică?

GALERIE FOTO


Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 14, 16-31 iulie 2017 – pag. 52-53

  • Publicat în Sate

Întâlnire de lucru cu fermierii interesați de asociere și de accesarea fondurilor europene în judeţul Buzău

Secretarul general adjunct în cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, George Sava, a participat în data de 9 iunie 2017, la o întâlnire cu fermierii care își desfășoară activitatea în sectorul legumicol și/sau pomicol constituiți în diferite forme de organizare sau interesați de asociere și accesare a fondurilor europene, de pe raza județului Buzău. Întâlnirea a avut loc la sala de ședințe a Consiliului Județean Buzău.

Obiectivul principal al întâlnirii l-a constituit identificarea soluțiilor în vederea realizării unor proiecte integrate privind producerea/valorificarea/procesarea producției de legume și fructe”, prin intermediul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020, de către fermierii din bazinele legumicole și pomicole din județul Buzău.

În cadrul întâlnirii s-a pus accent pe încurajarea asocierii producătorilor agricoli și înființarea de cooperative agricole, grupuri de producători, organizații de producători, în vederea unei valorificări mai eficiente a producției realizate și accesarea mai facilă a fondurilor europene, precum și sprijinirea construirii în bazinele legumicole și pomicole a unor centre de colectare, procesare legume-fructe și depozite frigorifice, unul din obiectivele propuse prin programul de guvernare.

De asemenea, au fost subliniate avantajele pe care le poate avea o formă de organizare (cooperativă agricolă, grup de producători, organizație de producători), respectiv: valorificarea unor cantități mai mari de produse, de o calitate superioară, la un preţ mai bun, într-un timp mai scurt. Prin intermediul formelor organizate ale fermierilor se pot încheia contracte cu marile reţele de magazine.

Alături de secretarul general adjunct la întâlnire s-au aflat specialiști din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (Direcția Generală Politici Agricole, Direcția Generală Dezvoltare Rurală), Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Direcției pentru Agricultură a Județului Buzău, Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău, Fondului de Garantare a Creditului Rural - IFN-S.A.

Sursa: madr.ro

Padina, comuna vestită de la Gura Bărăganului, unde agricultura este azi la ea acasă

Ca să ajungi aici îți trebuie mult timp și răbdare, dar și dor de satul natal, o așezare pierdută în nesfâr­șita câmpie a Buzăului, de la limita cu cele două județe, Brăila și Ialomița. Din orașul reședință de județ o iei ușor pe Calea Mării, înspre Slobozia. Străbați prin drumuri prăfuite o salbă de așezări rurale, aproape pustii la vremea toamnei și te minunezi cum seceta nu prea a lăsat urme. De la Țintești și Pogonele, alături de conacul vestit al ministrului Garoflid, de altădată, treci prin Maxenu și Smeeni, alături de Brădeanu și de Caragele, dar și prin alte sate cu nume care vin din vechime, precum Călțuna, Udați, Moisica și Albești, până la orașul rural, de dată recentă, Pogoanele, vestit mai mult prin bostănării și morile sale de vânt decât prin edificii strălucitoare. După o cale de aproape 50 km ajungi, în sfârșit, la Padina, satul natal al subsem­natului, localitate care numără peste 4.000 de locuitori, vechi de peste jumătate de veac de existență documentară. În dreapta și în stânga, la zeci de kilometri, sate vestite precum așezările ialomițene Cocora, Colelia, Miloșești și Reviga (care amintește de acel Rovigo de azi, oraș din Delta Padului) și până la Movila Ciocilor și cea a Dudeștilor Brăilei. Satul acesta datează din vremea voievodului muntean Radu Paisie. La mică distanță de sat, un monument votiv cioplit din piatra altor timpuri, Crucea Curiganului, amintește că acolo ar fi fost locul întemeietorului așezării, Bândea Mocanul, cel care și-ar fi așezat târla aici. Crucea mai amintește și de stația de altădată de pe drumul Poștei de la Buzău la Călărași.

Intrarea este prefațată de islazuri și de pădurea de salcâm, alături de care se înalță, cât vezi cu ochii, cultura de... plopi argintii, înființată de un italian venit aici după ce acasă, în peninsulă, a rămas fără plantațiile de măslin.

Recolte de excepție pe timp de... secetă

Înainte de toate, primarul cel nou, de câteva luni, tânărul economist Ionel Chiriţă, fiu și nepot de muntean de la Gura Teghii, unde altădată se făcea celebrul Cașcaval de Penteleu, ne spune că aici este țara cernoziomului, cu cele peste 18.000 ha, dintre care peste 10.000 ha aparțin altor 14 sate de munte din Buzău și Prahova. Padina are azi cea mai întinsă suprafață arabilă din județ, cu recolte de excepție (şi în 2016, asta mai ales grație şi tehnologiilor moderne), de câte 7.000 kg/ha la grâu, cam tot pe atât și la porumb, cu peste 3.000 kg/ha la floarea-soarelui. Cum satul este aproape înconjurat de islazuri, șapte la număr, animalele sunt în număr mare. Mai ales oile, cu peste 6.000 exemplare; urmașii mocanilor transilvani, care au întemeiat așezarea ceva mai înainte de vremea lui Radu Paisie, nu se dezmint și țin astfel la tradiția întemeietorilor. Societățile agricole locale, care dețin împreună aproape 8.000 ha, se întrec în producții ridicate; SC CERES, coordonată de un alt fiu de munteni din zona montană a Buzăului, inginerul Burnel Frățilă, nu se lasă întrecut nici măcar de fiul său, agronomul președinte de la SC TRANSAGROSERV. Toată lumea însă se plânge de prețul de nimic, de 58 de bani kilogramul, primit de la angrosiștii de grâu. Un covrig pentru un pumn de grâu! Asta este viața la țară aici, în inima Bărăganului!

Mulțumiți că au scăpat de noroaie, oamenii satului speră...

Mai lent poate decât în alte sate vecine, cum este cazul la Rușețu și Reviga, localități situate la 18 km, Padina devine o așezare plăcută, cu edificii moderne: școală, grădinițe, centru cultural, primărie, asfalt și trotuare aproape peste tot, apă la robinet în aproape toate casele celor 4.111 locuitori, iar în curând și cu canalizare, dar și cu Internet. Așa că viața începe să devină chiar atractivă. Există şi magazine noi, mai ales cu materiale de construcție și produse de tot felul. Satul începe să placă, fie și pentru că, alături de moara de făină și cea de mălai, au apărut brutăriile și chiar covrigăriile, în centru existând și un automat de... cafea. Cât despre sănătate, auzim numai de bine. Curând va fi organizat un Centru zonal al SMURD, cu toate cele, cu permanență. Primarul Ionel Chiriţă, cunoscut aici drept un animator cultural și sportiv, visează la o sală de sport și la un stadion. Până una-alta, satul este un șantier, iar asfaltarea străzilor înaintează cam peste tot. „Este o penurie a locurilor de muncă, așa că sătenii își doresc să dezvolte grădinăritul și zootehnia, dar și construcțiile... edilitare. Până înspre iarnă vom asfalta în a doua etapă alți 7,2 km. La 432 de copii vrem o sală de sport și pentru competiții sportive, vrem un parc central, prin reabilitarea zonei de la muchea târgului, cu fonduri proprii, parc care sperăm să fie gata de Sărbători.“ Viceprimarul Gheorghe Condruț îl completează spunând că vine rândul și la canalizare, cu două stații de epurare, proiect ce este organizat și cu concursul altor câteva comune vecine. Cum la Padina există și o susținută viață culturală, un grup de tradiții, Consiliul local reabilitează și Centrul cultural și dorește să organizeze aici în curând un festival al tradițiilor de iarnă.

Iată fapte și gânduri de regăsire, despre Padina, din inima mea!

GALERIE FOTO


Cristea BOCIOACĂ

Revista Lumea Satului nr. 23, 1-15 decembrie 2016 – pag. 48-49

  • Publicat în Sate

Cum e viața la Cozieni, comuna cu cele mai multe sate din județul Buzău

Dificilă, în orice caz nu lejeră, ar fi răspunsul celui venit din afară. Normală, ca oriunde în altă parte, ar spune localnicul, mai ales cel matur, pentru care Cozienii înseamnă începutul și sfârșitul, pământul cu care se identifică și pe care l-au trecut prin mâini, chiar dacă uneori își varsă năduful pe el! E universul pe care părinții nu l-ar părăsi nicicând, în acel suprem argument-atașament „nu plec eu din cuibul meu“, dar din care și-au îndemnat copiii „să se ducă unde-or vedea cu ochii, după un trai mai bun, să nu se mai chinuie ca noi“. În orice caz, mândria de a fi din Subcarpații Buzăului, fie și așa, cu văi și coline puțin mănoase, e mare. Iar pentru vizitator, mare e curiozitatea de a desluși rosturile acelor locuri, asta dincolo de plăcerea de a admira un peisaj verde și răcoros, în miez de vară fierbinte.

La Cozieni s-a întâmplat să ajungem pe 15 august, în ziua vechiului târg zonal de Sf. Maria, când toată suflarea comunei, dar și a celorlalte așezări de pe drumul Pârscovului și Boziorului, s-a adunat să sărbătorească. Prima impresie a venit de pe caldarâmul județean 203 L, făcut praf pe alocuri, dar aflat chiar atunci în reabilitare. A doua s-a conturat când am dat cu ochii de fermecătoarele dealuri ale Subcarpaților de Curbură, unele retezând golaș orizontul, altele îmbrăcate în păduri care, atenție!, n-au căzut pradă toporului în această gestiune alandala a fondului forestier. Iar a treia impresie a venit din mijlocul oamenilor adunați la un loc pentru o porție de bună dispoziție, într-un târg rural cu rare secvențe tradiționale și multe modernisme amestecate, dar care poartă aceeași inconfundabilă ospitalitate ce nu e doar vorbă-n vânt.

Două particularități, niciuna fructificată în posibile proiecte zonale

Comuna împărtășește soarta localităților de munte, cu sate izolate și depopulate, fără putere financiară și fără economii rezultate din îndemnul național-strategic „să căutăm investitori“, cu o mai mică atenție de la centru sau de Sus, indiferent cum s-ar chema acel „sus“, autorități județene sau centrale. E un loc ce n-ar trebui siluit să intre în acel tip de modernizare în termopane și sticlă, ci ar folosi mai mult accent pus pe conservarea satului așa cum e el, cu obiceiuri și tradiții încă păstrate, cu munca migăloasă înțeleasă doar de țăranul neaoș, cu rosturile gospodărești din așezările montane. Mai multă șansă ar avea să învie economic în acest mod decât forțând schimbări dincolo de posibilități (relief frământat, depărtare de oraș), mentalități și particularități. Vorbind despre particularități, Cozieni s-ar putea individualiza, chiar și ca un concept viitor, prin două lucruri: este localitatea din județul Buzău cu cele mai multe sate (25) și printre primele din România cu acest record, după Cornereva, Caraș-Severin – 40 de sate și Sohodol, Alba – 31 de sate. Administratorii așezării au făcut o altfel de împărțire, 20 de sate și 5 cătune: Anini, Bălănești, Bercești, Ciocănești, Cocârceni, Colțeni, Cozieni (sat reședință), Fața lui Nan, Glodurile, Izvoru, Lungești, Nistorești, Pietraru, Punga, Teișu, Trestia, Tulburea, Valea Banului, Valea Roatei, Zăpodia și cătunele Vâna Rece, Mărculești, Chilii, Teiș și Fâcâiana, ultimul fiind și cea mai nouă vatră, rezultată din strămutarea unor familii sinistrate la inundații (3 gospodării) și din 38 de loturi acordate de primărie familiilor tinere ori celor din afară care vor casă la țară; este comuna de intrare în zona mult mediatizatelor chilii rupestre de la Bozioru, Fișici, Aluniș etc., fiind inclusă și în Geoparcul „Ținutul Buzăului“, un proiect nematerializat de dezvoltare bazată pe spectacolele naturii, cum ar fi vulcanii noroioși de la Berca și Scorțoasa, cu două „ochiuri“ la Cozieni, focurile vii de la Lopătari sau chihlimbarul de la Colți, locul poate cel mai încărcat de legende din întregul areal.

Investiții publice pe spezele bugetului comunal

Suprafața comunei este de 5.561 ha, iar populația, după recensământul din 2011, a scăzut la 2.090 locuitori (pe site-ul primăriei sunt 2.472 de locuitori). Cel mai îndepărtat sat, Punga, este situat la 9 km de reședința de comună, Cozieni. Cel mai depopulat este Fața lui Nan, unde mai locuiesc 5 familii. Localitatea este traversată de un drum județean (în reabilitare), de-a lungul căruia se înșiră 6 sate și un cătun, altele 3 fiind în apropiere de șoseaua principală. Restul (15) sunt aruncate pe dealuri și văi, într-un relief expus alunecărilor de teren, greu accesibil. Dacă e să vorbim despre partea publică, comuna are un buget limitat, de 1,9 milioane de lei. Dar chiar și așa, a reușit să aibă ceea ce trebuie unei comunități: școală (2 corpuri reabilitate în Cozieni, I-VIII și Bălănești, I-IV), grădinițe (Cozieni, clădire nouă și Bălănești, modernizată), dispensar uman și farmacie (Cozieni), cămine culturale (Trestia, Cozieni – modernizate și Bălănești, în program de rea­bilitare), biserici etc. Infrastructura de servicii și rutieră e înspre bine, cu eforturi mai ales locale. Primarul Daniel Panaitescu, ales din 2004 declară: „Când am preluat eu administrația aveam 30 de becuri; azi iluminatul public este asigurat în toate satele. În afară de drumul județean, celelalte (comunale sau de interes local) erau de pământ; le-am pietruit integral cu forțe proprii, realizând și trei poduri, cu buldoexcavatorul și tractorașul nostru, cu oamenii de la ajutorul social. Abia de aici încolo avem un proiect de asfaltare pentru 7,5 km în Lungești, Teișu-Pietraru și Bercești-Cocârceni. Am introdus, cu fonduri asigurate pe Ordonanța 7, alimentarea cu apă în 11 sate și extinderea nu s-a încheiat. Am reabilitat sau construit școli și grădinițe, cămine culturale. Avem un proiect de canalizare din fonduri europene, să vedem ce se întâmplă, dacă este admis la finanțare. La Fâcâiana nu este curent, dar aud că, până la urmă, Electrica își va face treaba. Și-așa pentru cătunul acesta, unde am strămutat primii sinistrați, am alergat patru ani după avize“. Cât despre efectul includerii Cozienilor în „Ținutul Buzăului“: „nimic concret, numai vorbe“.

Trai modest asumat

Ca standard de viață, intuiți că oamenii – nu toți – n-o duc foarte bine. Trăiesc din pensii, din salarii – cine mai are locuri de muncă! – din pomicultură și zootehnie. Cum se spune la București, din „ferme de subzistență“. Sau nici măcar atât, dacă omul, mai cu seamă cel în vârstă, are zece găini în ogradă. Ferme mari sunt cinci, patru zootehnice, cu vaci, capre și oi, și alta provenită din fostul IAS, dar care, deși exploatează 60 ha de livadă, 200 ha de fâneață și 100 ha de pădure, nu a creat niciun loc de muncă, spune primarul. Și ca să fie, cum se zice, tacâmul complet, localitatea mai are de furcă din când în când și cu inundațiile (mai rar) sau alunecările de teren (an de an). De sub 7 case a fugit pământul, oamenii trebuind strămutați în zone mai sigure. Dar localnicii nu calculează viața, cum facem noi, în acces la infrastructură, confort, venituri, vile etc.; ei asumă totul ca pe o normalitate, cu noroaie, agricultură uneori empirică, modestie materială, apă la fântână (acolo unde nu-s rețele de alimentare), drumuri lungi străbătute cu pasul, viituri, alunecări de teren, ierni grele etc. Și nici măcar nu sunt entuziasmați că au și ei niște mici vulcani noroioși sau necropole din epoca migrațiilor!

GALERIE FOTO

Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 18, 16-30 septembrie 2016 – pag. 50-51

  • Publicat în Sate

După o investiție de 700.000 de euro, un fermier spune: „Sunt hotărât să nu mai intru în iarnă cu această fermă“

Se spune că din eșecuri înveți cele mai prețioase lecții. Este o teorie care se aplică și fermierilor. Am aflat asta de la un crescător de bovine pentru carne, Mircea Sandu (foto). În 2012 acesta a demarat construirea unei ferme zootehnice la Cioranca, Buzău, proiect prin care își propusese să închidă un cerc. Avea deja o măcelărie și o fabrică de preparate tradiționale, iar la momentul acela nu se găsea pe piață suficientă carne de vită care să asigure necesarul unităților sale. Așa că înființarea propriei ferme a părut o soluție viabilă. Totuși ceva nu a mers bine.

Mircea Sandu Microferma Cioranca Buzau

Pas cu pas spre colaps

Primul pas a fost acela de a căuta teren. Pentru a-și desfășura activitatea în condiții optime își propusese să comaseze în jur de 30-40 de hectare. Nu a reușit acest lucru. În schimb, împreună cu un asociat, a cumpărat o fermă veche și șase hectare și jumătate de teren. Așa au început practic proiectul fermei de bovine de carne Rocsana și valul unor investiții care nu mai aveau să fie recuperate. Primele sume de bani le-a folosit pentru a renova ferma, pentru înlocuirea acoperișurilor și reconstruirea clădirilor dezafectate. Tot procesul de transformare a fermei a durat un an, dar astăzi unitatea are în structura sa două padocuri – unul de 2.500 mp, iar altul de 1.000 mp – și două grajduri a câte 1.800 mp, un siloz de 1.500 de tone și o moară proprie. Următorul pas a fost crearea efectivului de animale. Inițial s-a gândit să cumpere tăurași pe care să îi pună la îngrășat și să-i sacrifice, dar în final a ales să cumpere vaci de carne pentru a-și forma propriul nucleu de reproducție. Primele 14 exemplare de Bălțată le-a luat din Buzău. A continuat apoi cu rase specializate pe producția de carne Angus și Charolaise, exemplare pe care le-a cumpărat din Brașov. În prezent, pe lângă aceste rase, mai are Limousine și metiși de Blue Belgique. Spune însă că rasa cea mai rentabilă este Charolaise pentru că s-a adaptat perfect condițiilor din țara noastră. Ferma Rocsana are în momentul de față 250 de exemplare, vaci de reproducție, juninci și viței.

Ce nu a mers bine

În linii mari, aceasta este cronologia înființării fermei de bovine de carne de la Cioranca. Un proiect care, spune dl Sandu, a presupus un volum de investiții foarte mare. Dorința sa de a crea acest circuit închis l-a costat scump, aproximativ 700.000 de euro, bani care cel mai probabil nu vor mai fi recuperați. Dar care au fost „scăpările“ acestei afaceri și ce nu a mers bine? Primul dezavantaj cu care a pornit acest proiect, consideră fermierul, a fost lipsa terenului agricol. Fără o suprafață care să asigure baza furajeră a fermei, dl Sandu a fost nevoit să cumpere hrana animalelor, o măsură extrem de costisitoare. În urma unui calcul, a con­statat că hrana fiecărui exemplar în parte îl costă 8 lei pe zi, indiferent de anotimp.

Microferma Cioranca Buzau2

„Pentru bovina de carne trebuie să ai teren măcar pentru perioada de vară-toamnă. Speram să pot comasa o suprafață agricolă, dar nu am reușit. Din nefericire, și izlazul este foarte departe de ferma mea. Ca să le țin pe pășune ar trebui să construiesc padocuri acolo, iar asta înseamnă alți bani. Este din ce în ce mai greu. Dacă aveam terenul meu, povestea era alta.“

În plus, completează fermierul din Cioranca, bovina de carne nu este suficient de bine subvenționată în România, iar banii și așa puțini nu vin niciodată la timp.

În vreme ce în alte state subvenția pe cap de animal ajunge și la 300 de euro, fermierii români primesc doar 97 de euro pe cap de animal, o sumă care nu acoperă nici măcar hrana animalelor, spune dl Sandu.

Ultimele zile ale fermei Rocsana

Microferma Cioranca Buzau

Cu producția de carne obținută în fermă reușește să acopere necesarul fabricii de produse tradiționale. Aceasta are o capacitate de 1 tonă pe zi, dar pentru că această unitate produce doar pentru magazinul său în fabrică se procesează doar 2 tone de carne pe săptămână. Totuși necesarul de carne pentru măcelărie nu este acoperit. „Îmi propusesem să dezvolt nucleul de reproducție astfel încât să obțin mai mulți viței. Îmi trebuie cam 300-400 capete de tăurași ca să pot acoperi necesarul de carne al măcelăriei, dar asta ar însemna 500 de capete de vaci care să producă viței.“

Problemele continuă apoi cu valorificarea. Astăzi prețul de valorificare a kilogramului de carne în viu este de 6 lei și din nefericire nu se face o diferență de preț între producția obținută de la rasele specializate care au o calitate net superioară și cea obținută de la rasele autohtone. Constrâns de piață, Mircea Sandu este nevoit așadar să se adapteze acestui trend, altfel riscă să rămână cu marfa nevândută. O alternativă ar fi fost exportul, dar problemele cu boala Limbii Albastre au eliminat și această variantă.

„Dacă trimiteam producția la export poate reușeam să mai mențin ferma. Aveam planuri de extindere, voiam să accesez fonduri europene pentru a mai construi un grajd. Mă gândeam chiar să fac o făbricuță de brânzeturi care să fi asigurat produse magazinului meu. Am renunțat la toate aceste planuri pentru că în patru ani de zile nu numai că nu am reușit să aduc ferma pe profit, dar sunt pe minus. De aceea sunt hotărât să nu mai intru în iarnă cu această fermă, cel puțin nu la această dimensiune. Voi păstra doar 20-30 de capete, iar restul animalelor le voi sacrifica.“

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2016 – pag. 30-32

Abonează-te la acest feed RSS