reclama youtube lumeasatuluitv
update 23 Aug 2019

Povestea trufelor sau „diamantul negru“ de la Brăiești

„Tanola-colecţia de mirodenii“ este marca sub care soţii Daniela şi Constantin Tanasă (foto) din satul sucevean Brăieşti produc trufe, legume şi fructe deshidratate. Împreună cu şase câini caută trufe în pădurile de la noi, după care le adaugă plus valoare prin prepararea şi împachetarea lor în condiţii deosebite, refuzând să le mai exporte în stare brută. De la ţăranii care îşi cultivă pământul cu responsabilitate şi respect, fără îngrăşăminte chimice şi fără tratamente care să altereze proprietăţile, achiziţionează fructe şi legume pe care, prin tehnologia de deshidratare, le oferă spre consum în cea mai proaspătă formă, indiferent de sezon.

trufele Constantin Tanasa

Două trufe, aurul din poveştile bunicului

Constantin Tanasă a descoperit trufele în urmă cu cinci ani, dintr-o întâmplare. Fiind căutător de metale din vremuri dacice şi medievale, a găsit când se plimba prin pădure cu detectorul de metale două gâlme care păreau a fi de pământ. Nu i-au fost semnalate de detector, dar i-au stârnit curiozitatea şi le-a luat acasă.

„Toată copilăria, bunicul meu mi-a povestit despre aurul pe care l-a văzut pe câmp şi mi-a spus să caut aur. Aşa m-am hotărât să-mi iau detector de metale şi, fiind prin pădurile din zonă, am găsit două trufe. Nu mi-au fost semnalate de detector. Neştiind ce sunt, le-am luat acasă, le-am studiat, m-am uitat pe Internet şi am văzut despre ce e vorba, am întrebat specialiştii și mi-au confirmat că sunt trufe. Cele două trufe s-au dovedit a fi aurul pe care îl căutam, un aur pentru gastronomia internaţională şi pentru sănătate, şi m-am gândit să valorific această oportunitate care, la noi, pe plan gastronomic, nu este prea dezvoltată, dar pe plan internaţional, în Italia, Spania, Franţa trufele sunt foarte căutate. Am investit 2.000 de euro în primii doi pui de căţei pentru căutarea trufelor. Soţia a spus că sunt nebun, sora la fel, mama m-a întrebat cum să dai 9.000 lei pe doi căţei? Numai fata mea a spus: «Lasă, tată, că o să îţi scoţi banii.» În primul an, neştiind locurile, pentru că şi aici sunt anumite locuri unde se fac trufele, mă rugam la Dumnezeu la rugă­ciunea de seară să îmi scot banii pe câini. Aşa am aflat în fiecare an de câte două-trei locuri şi la un moment dat ajungi să ştii unde sunt trufe. Am contractat zone de căutare şi cantităţi pentru recoltare, acum am şase câini, nu am mai cumpărat, eu îi dresez“, ne-a spus Constantin Tanasă.

Alternative gustoase şi trainice la produse procesate şi nesănătoase

După ce a găsit trufele în flora spontană, Constantin Tanasă s-a interesat cum se poate face legal această afacere, a licitat suprafeţe de pădure, şi-a înmulţit şi a dresat cei şase câini care să îl ajute la culegerea trufelor. În primii doi-trei ani a livrat trufele culese la parteneri italieni, iar de un an le dă plus valoare la Brăieşti, prin achiziţionarea unui dezhidrator la rece. Deshidratarea a fost dintotdeauna cea mai bună opțiune pentru conservarea naturală a alimentelor. În felul acesta se păstrează majoritatea enzimelor, a vitaminelor și a sărurilor minerale. Realizat la temperaturi scăzute, procesul asigură o calitate superioară pentru produsul final. Tehnologia folosită la Brăieşti se bazează pe un sistem de răcire sistematică a aerului. Acesta ventilează progresiv curenţii de aer şi garantează o deshidratare de până la 5-6% umiditate reziduală. Produsele se usucă repede, fără să fie alterate savoarea, culoarea și proprietățile.

„Împreună cu soţia culeg trufele, le aducem acasă, le spălăm, le feliem, le preparăm, le ambalăm. Am achiziţionat un dezhidrator la rece şi am descoperit din mers că putem prepara în mod natural legume şi fructe, fără pierderea calităţilor care le fac atât de necesare organismului.

În prezent ne pregătim să desfacem produsele noastre peste hotare, dar numai cu certificare BIO. Am făcut contract cu o firmă acreditată din Cluj pentru a emite Certificatul bio, au venit inspectorii şi s-au uitat pe terenurile de unde strângem trufe, cultivăm sau achiziţionăm legume şi fructe, au analizat modul de preparare şi în câteva săptămâni voi putea pune pe etichetele produselor noastre BIO.

trufele 10

Pentru trufe, fiind culese din flora spontană, cerinţele nu sunt foarte drastice, cea mai importantă condiție fiind ca pădurile din care se culeg să nu fie stropite în ultimii trei ani. A fost necesar să obţin documente care să arate că nu s-au aplicat tratamente de la cei de la care am contractat suprafeţele de pădure“, ne-a precizat Constantin Tanasă.

Simbioza dintre trufă şi arbore

Trufa sau „diamantul negru“ al pământului este o ciupercă subterană, comestibilă, clasa Ascomycete din familia Tuberaceae, genul Tuber, având o multitudine de beneficii terapeutice şi nutritive. Trufa neagră de vară (Tuber aestivum Vitt) a fost descrisă pentru prima dată în lume de micologul italian Carlo Vittadini (1800-1835), care i-a dat şi numele ştiinţific de Tuber Aestivum, nume care a rămas până în zilele noastre.

„Trufa este o ciupercă care trăieşte în simbioză cu un arbore. Este o ciupercă a arborelui care se formează pe rădăcinile acestora printr-un contact foarte subţire, ca firul de păr. Se formează ca un tubercul, de aici şi numele ciupercii Tuber aestivum. Gustul ciupercii depinde de arbore; la stejar are o aromă, un iz, la fag alt iz, la tei alt iz. Fiecare are alt gust, la fel ca şi mierea de albine. Cea de salcâm are un gust, cea de tei altul, iar cea din livezile de măr altul“, susţine Constantin Tanasă.

Trufa are o aromă puternică de mosc, ozon, nuci şi ciuperci, iar prin procesul de uscare la rece se obţine cea mai bună textură şi aromă naturală pentru trufa uscată. Astfel, trufa îşi păstrează intacte valorile nutriţionale, iar organoleptic şi structural este similară trufei proaspete.

Materia primă din păduri poate avea plus valoare în ţară

trufele 4

Aşa cum am aflat de la familia Tănase, trufele sunt foarte greu de cules; la comercializare, trufa neagră de vară, cea mai răspândită, ajunge la 30-35 euro kilogramul, iar la trufa neagră de iarnă, care apare din septembrie – octombrie, preţul urcă la 60-70 euro kg iarna.

„Asta la mâna noastră. În străinătate ajung la 300-400 euro kilogramul. Câştigul nu îl facem noi, îl fac cei care preiau marfa. Eu împreună cu soţia am început cu trufele ca un hobby şi, văzând că se poate câştiga şi un ban, l-am transformat într-o mică afacere. M-am gândit atunci că, decât să vând aceste minunate daruri ale pământului la preţuri impuse de ei, mai bine să încerc să prelucrez această materie valoroasă şi să o vând la raft ca produs finit. De ce să plece în Italia, italienii fiind cei mai buni la trufe, unde se prelucrează, se pune ştampilă de Italia şi apoi pleacă în Franţa sau Elveţia la un preţ şi de 10 ori mai mare, ele fiind Made in Romania? De ce să nu le prelucrăm, să le ambalăm şi să le dăm mai departe? Ce rost are ca toată materia primă să plece în afara ţării, când putem să dăm noi plus valoare, putem prepara, ambala şi să ducem produsul finit direct pe raft? Există această mare bogăţie a pădurii, de la bureţi la fructe de pădure, plante medicinale şi lemn, care pleacă toată afară, fără ca noi să reuşim să-i adăugăm o cât de mică plus valoare. Cu ocazia asta puteam da de lucru unor oameni care ar putea să lucreze aici în ţară alături de copiii şi familiile lor“, consideră Constantin Tanasă.

Mirodenii naturale procesate manufacturier

Din dorinţa de a da valoare roadelor pământului, familia Tănase a achiziţionat un uscător, în ideea de a exporta aceste trufe în stare deshidratată, însă costurile mari îi arătau în final venituri mici, aşa că a trebuit să privească în continuare spre alte moduri de folosinţă a lui.

„Deshidratorul l-am cumpărat din Italia, a costat 30.000 de euro. Cu el pot conserva trufa pentru a o vinde uscată, dar pot usca fructe sau legume, păstrându-le proprietăţile care le fac atât de dorite de consumatori. Am început să fac întâi mere uscate, cunoscute deja în zona noastră sub denumirea de cipsuri de mere, căpşuni şi kiwi, pe care le-am dat vecinilor să le guste şi care au fost foarte apreciate. M-am autorizat pentru o mică fabrică de conserve în care să pot produce de la legume şi fructe uscate la condimente. Fac totul manual, manufacturier, sper în reuşita unui proiect pentru tehnologizare, îmi trebuie utilaje ca să cresc producţia, dar este foarte greu. Mi s-au făcut analize la apă, a fost verificată organizarea fluxului tehnologic, pentru ca totul să fie în regulă în ceea ce înseamnă producţia şi îmbutelierea. Uscătorul folosit este deosebit faţă de cele clasice pentru că realizează o uscare prin intermediul aerului rece. Neexistând căldură pentru preparare, substanţele preţioase din produs nu sunt alterate, păstrând vitaminele care nu se dizolvă şi conţinutul de fructoză care nu este distrus, produsul menţinându-şi culoarea şi gustul. Producţia a fost diversificată în amestecuri de mirodenii, uleiuri cu trufe, mixuri de legume şi fructe deshidratate, fără a folosi compuşi chimici. Am realizat şi un mix de legume, unde prepar şi usuc separat rădăcinoase precum ţelină, morcov, pătrunjel, păstârnac, ceapă în amestec cu pătrunjel frunze şi alte legume. Producem usturoi simplu pulbere sau granulat, uscat la rece sau pulbere de sfeclă roşie, un amestec de condimente pentru sosuri, o pulbere de ardei, toate uscate la rece. Fiind uscată la rece se deshidratează, se elimină apa şi în contact cu atmosfera pulberea de ardei gras se întăreşte, aducând umiditate absorbită din aer. M-am interesat la specialişti cum să fac să fie la fel ca produsele paprika clasice, din comerţ, şi mi-au spus că trebuie să adaug E-uri şi sare. Când am auzit am preferat să îl las aşa, natural, fără niciun fel de conservant. Oricine poate face orice analiză şi tot ce scrie pe etichetă asta este.

Şi produsele pe bază de trufe sunt foarte căutate, având o mulţime de beneficii terapeutice şi nutritive. Acestea se găsesc preparate prin uscare în pungi speciale şi borcane cu Trufe Negre sau conser­vate în ulei de măsline de cea mai bună calitate. Aşa a început afacerea şi aşa am început să învăţăm şi noi lumea să mânânce sănătos. Încerc să intru pe piaţă, dar este foarte greu“, este concluzia lui Constantin Tanasă.

Silviu BUCULEI

Abonează-te la acest feed RSS