Sc Agroprovens Bărăganul este una dintre primele societăți agricole create în județul Brăila, la numai câteva luni de la evenimentele din decembrie 1989. Ca să ajungi la „ferma“ ing. Gheorghe Gutium, nume de referință în agricultura din sud-estul României, ai posibilitatea să parcurgi mai multe drumuri. Drumurile de Bărăgan, fără umbră, unde se întâlnesc județele Ialomița, Brăila și Buzău, cu cele 1.350 de hectare, reprezintă o adevărată școală ce promovează o agricultură pe cât de bine organizată, pe atât de bine pusă în coordonatele unei tehnici moderne.

Solele de grâu și rapiță, soia și fasole, porumb și floarea-soarelui se prezintă precum câmpurile experimentale din fostele stațiuni de cercetări agricole. Acestor culturi specifice Bărăganului, în ultimii ani li s-au alăturat câteva plante tehnice și medicinale, cum sunt coriandrul și lavanda, care s-au comportat mai mult decât mulțumitor încă de la debut. De altfel, urmărind comportarea acestora, suprafețele au crescut de la un an la altul, fiind pe o verticală promițătoare, semn că sunt solicitate pentru industriile medicală, cosmetică și alimentară. Mai mult, ing. Gheorghe Gutium, pasionat ca un mare specialist în aducerea de adaptări și îmbunătățiri utilajelor agricole și nu numai, a reușit să realizeze o minirafinărie, producând ulei de lavandă și coriandru. Prin procesarea acestor culturi în cadrul instalațiilor cu un bun randament, dar mai ales printr-o valorificare eficientă și atestată din punctul de vedere al calității de laboratoarele autorizate la nivel național, au fost pozitiv certificate și tot mai mult solicitate.

În cadrul societății Agroprovens peste 70% dintre suprafețele cultivate sunt producătoare de soiuri și hibrizi de mare productivitate, de origine autohtonă, loturile semincere ale Bărăganului bucurându-se de un bun prestigiu în rândul producătorilor agricoli din această zonă. De altfel, societatea și-a creat instalații performante pentru selectarea, tratarea și pregătirea pentru livrare către beneficiari a produselor în condiții maxime de siguranță.

Ce m-a frapat însă în acest mijloc de august torid pe drumurile străbătute din zonă sunt diferențele ca de la cer la pământ între culturile de la ferma administrată de ing. Gheorghe Gutium și parcelele micilor producători agricoli. Pârjolite de seceta „lacomă“ ce mușcă din ele de aproape două luni, plantele s-au transformat într-un adevărat cimitir natural. La SC Agroprovens SA, la mijlocul lunii august, solele de porumb și floarea-soarelui erau de un verde închis, cu știuleții ca pe mână și pălăriile precum sombrero-urile mexicane, în timp ce în imediata vecinătate eram martorii dezastrului pricinuit de seceta care a făcut adevărate ravagii de la Roșiori și Ciocile, Traianu și Nicolești, Rușețu, Padina și până hăt departe către Glodeanu Sărat.

Peste tot, aceleași cimitire de plante în care în urmă cu două luni pulsa viața. Acum erau „executate“ de secetă, creând imaginea tragediei prin care trec satele din sudul României. Am întrebat de câte udări au beneficiat culturile de prășitoare atât de viguroase în această perioadă, când zile, săptămâni și luni temperaturile au fost mereu între 33 și 37 grade Celsius. „Nu am irigat pentru că nu am avut de unde“, mi-a spus ing. Gutium, continuând: „Am făcut în schimb tot ce a depins de noi și a fost prevăzut în tehnologia fiecărei culturi. Toate culturile însămânțate în primăvară au avut suprafețele cu ogoare de toamnă și o bună parte dintre ele au fost pregătite pentru semănat din zilele prielnice din februarie. Mai mult, având în vedere datele meteorologice furnizate de administrația națională de resort, care ne-a asigurat că martie, aprilie și mai se vor bucura de precipitații suficiente, am început semănatul înainte de datele convenționale de care am ținut seama până în acest an. Practic, la sfârșitul lunii martie reușisem să însămânțăm toate suprafețele prevăzute cu floarea-soarelui, fasole și imediat am trecut la înființarea culturilor de porumb din hibrizi românești, testați de noi, și care ne-au asigurat recolte din cele mai mari. Cutezanța noastră a fost răsplătită cu răsărirea culturilor spontan și uniform în intervale foarte scurte. În ferestrele dintre ploi nu am avut altceva de făcut decât să executăm la timp și de calitate lucrările de întreținere, combaterea dăună­torilor și fertilizările faziale.

La sfârșitul lunii mai, culturile de porumb și floarea-soarelui erau temeinic dezvoltate, iar plantele legaseră în majoritatea lor. Seceta declanșată în a doua jumătate a lunii iunie a găsit lanurile consolidate, trecute în etapele de coacere. În aceste condiții, sperăm ca și în acest an producțiile pe care le vom obține să ne răsplătească eforturile.

Pe drumul de întoarcere, trecând prin zonele pârjolite de secetă, îmi puneam întrebarea: de ce micii producători nu își adună forțele, nu-și unesc suprafețele agricole pentru a putea realiza lucrări mecanizate și să beneficieze de cuceririle cercetării românești care, chiar dacă este văduvită de fondurile necesare, pune la dispoziția agriculturii hibrizi, linii și soiuri rezistente la secetă, adaptabile la cele mai vitrege intemperii?

Mihai VIȘOIU

Revista Lumea Satului nr. 17, 1-15 septembrie 2016 – pag. 20-21