Aspecte din istoricul propagării cunoștințelor agricole în țara noastră și rolul revistelor agricole

Informarea agricultorilor cu aspecte din cultura plantelor și creșterea animalelor s-a făcut destul de târziu în țara noastră.

Cărturarii de atunci nu aveau preocupări agricole. Au existat însă și precursori care au lăsat valoroase informații, anumite texte sau cărți cu însemnări agricole, și anume:

– Miron Costin, în Letopisețul Țării Moldovei, în 1675 a lăsat astfel de informații.

– Nicolae Milescu, diplomat, mergând prin diferite țări, a făcut însemnări pe care le prezintă în 1684, cu privire la calitatea solului, cultura cerealelor.

– Dimitrie Cantemir, domnitor al Moldovei, în Descriptio Moldavie a scris și despre mărirea producției în agricultură, în 1727.

Alți cărturari au făcut traduceri din diferite lucrări de peste hotare și le-au publicat pentru români.

– Alexandru Ghica a studiat agronomia la Viena și, devenind domn al Țării Românești (1834-1842), a cerut să se facă ogoare (arături) de toamnă. În 1835 a patronat demonstrația cu mașini agricole efectuată la Pantelimon și a înființat o școală agricolă în aceeași localitate, care însă a durat doar 6 luni.

Organizațiile profesionale care au contribuit la dezvoltarea științei agricole în țara noastră au fost Corpul agronomic (1921) și Colegiul inginerilor (1938).

Pentru propagarea culturii în general și a cunoștințelor agricole s-a înființat la Sibiu, în 1861, Asociația Transilvană pentru literatura română și cultura poporului român (Astra).

La București, în 1866, se înființează Societatea literară română, devenită în 1867 Societatea academică română și din 1879 Academia Română.

În 1927 se înființează Institutul de Cercetări Agronomice al României (ICAR), actuala Academie de Științe Agricole și Silvice „Gh. Ionescu Șișești“.

În afară de aceste instituții, propagarea științei agricole în țara noastră, până la nivelul agricultorilor, s-a realizat prin revistele agricole.

Printre primele se pot menționa revistele lui Ion Ionescu de la Brad, Jurnalul de agricultură (1857), Foaia de agricultură practică (1859), Țăranul român (1861) și Gazeta satelor (1869).

Pană Buescu înființează în 1859 Agronomia (Diurnalu de agricultură și economie rurală).

Sub P.S. Aurelian, în 1870, apare Revista științifică, apoi Economia națională, ca supliment la Revista științifică (1876) și Economia rurală în 1881.

N.O. Popovici-Lupa a întemeiat Amicul agricultorului, în 1900.

În Transilvania apar revistele Familia (1865), Economul (1873) și Predictorul săteanului român (1875).

În Bucovina apare Agricultorul (1904), iar în Țara românească Monitorul agricol, viticol și horticol (1880), Gazeta săteanului (1884), Jurnalul societății centrale agricole din România (1892), Câmpul (1902), Viața agricolă (1910), Buletinul agriculturii (1920), Pagini agrare și sociale (1924), Agricultura experimentală (1927), Pământul și planta (1933), Agricultura nouă (1934).

Mai târziu, până în zilele noastre, se pot menționa: Satul socialist, Agricultura socialistă, Probleme agricole, Cereale și plante tehnice, Mecanizarea, Fermierul, Agricultura României, Lumea satului, Revista fermierului, Ferma, Profitul agricol, Agricultura 365, Agri-media ș.a.

Toate revistele prezintă aspecte actuale din agricultură și îndrumări cu noutăți pentru agricultori (fermieri).

Semnatarul acestor rânduri a scris în revistele agricole peste 1.000 de articole începând cu anii ´60-´70, de la agricultura convențională la agricultura conservativă și agricultura de precizie (digitală).

A urmărit evoluția producțiilor agricole în acest interval, la grâu de la 2-3 t/ha la 8-10-12 t/ha, la porumb de la 3-4 t/ha la 18-20-22 t/ha, la floarea-soarelui de la 0,8-1 t/ha la 4-5 t/ha.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU