Recoltarea și obținerea fibrei de bumbac

Numit de indienii antici şi „aurul alb“, de mii de ani, bumbacul este considerat cea mai importantă fibră naturală și cea mai utilizată din lume.

Primăvara, când trece pericolul de îngheț, se trece la semănat

Plantele tinere sunt slabe și au nevoie de cât mai multă căldură și lumină pentru a crește. Fermierii cultivă bumbac pe soluri argiloase, închise la culoare – se încălzesc mai repede, medii și adânci. În condiții de irigare se poate cultiva și pe terenuri nisipoase sau luto-nisipoase. Solurile argiloase însă, datorită conținutului ridicat de carbonat de calciu, dau producții mai mari și de calitate superioară. Apa este foarte importantă pe toată perioada de vegetație. Pentru a asigura creștere și dezvoltare corespunzătoare este nevoie ca solul să fie umed mereu.

Polenul va face ca florile alb-crem să devină roz după ce au fost polenizate. În această perioadă, plantele vor începe să producă un boboc, care este un ghem de bumbac.

Dezvoltarea fibrelor de bumbac are loc după scuturarea florii. Până la 20 zile de la căderea petalelor se dezvoltă ovarul, devenind capsulă. În interiorul ei se formează semințele acoperite cu fibre de bumbac. De la 20 până la 60 de zile are loc maturizarea fibrei. La maturitate capsulele se deschid și bumbacul trebuie recoltat.

Bumbacul poate fi recoltat manual, mecanic sau pneumatic.

După recoltare este dus la stația de egrenare, unde are loc sortarea, ce constă în separarea în funcție de anumite caracteristici, curățirea primară care înseamnă eliminarea impurităților vizibile, egrenarea-separarea semințelor de fibre, lintersarea-separarea fibrelor foarte scurte numite linters, presarea și imbalotarea, când se presează în baloți de 150-200 kg, stare în care bumbacul se trimite spre filaturi unde sunt folosiți ca materie primă.

După egrenare, acesta conţine anumite procente de impurităţi sub formă de seminţe fărâmiţate, cojiţe, resturi de frunze, nisip, lemn etc., precum şi o serie de defecte sub formă de nopeuri, sforicele, fibre lucioase şi fibre necoapte.

În funcţie de conţinutul acestor impurităţi (de la 1% până al circa 20%) se determină încadrarea bumbacului în clase de calitate.

Fibrele de bumbac au culoarea albă sau alb-gălbuie. Cu cât fibra este mai lungă, cu atât se pot fila fire mai fine şi mai rezistente. Prin pieptănare se elimină fibrele scurte şi defectele, obţindu-se fire mai fine, netede şi uniforme.

Rezistenţa fibrelor de bumbac depinde de conţinutul de celuloză, de soiul bumbacului şi de gradul de maturitate. Fibra are afinitatea mare pentru apă, iar umiditatea are influenţă pozitivă asupra rezistenţei fibrei.

Bumbacul cu fibră groasă are un luciu mat, iar cel cu fibră fină este mai lucios.

Ce sunt nopeurile?

Nopeul reprezintă aglomerări de fibre ce apar în timpul recoltării, proceselor de egrenare, de curăţire şi de destrămare. Nopeurile sunt formate din fibrele de pe cojile de seminţe (seed coat neps) în timpul egrenării.

Bumbacul și produsele chimice

Fibrele bumbacului sunt distruse de acizii minerali concentrați. Spălarea se realizează cu detergenţi cu PH până la 9,5. De asemenea, soluţiile alcaline concentrate distrug fibrele. La o concentraţie de 26% hidroxid de sodiu (NaOH) are loc mercerizarea bumbacului, care constă în tratarea la rece 15-20%, timp scurt 1-2 minute, urmată de o întindere; prin mercerizare se îmbunătăţesc luciul, proprietăţile de absorbţie şi afinitatea faţă de coloranţi (se vopsesc mai uşor şi mai frumos). Ca efect secundar al mercerizării, crește și rezistența cu până la 20%. Soluţiile oxidante de concentraţie medie distrug pigmenţii naturali din fibră şi pe această proprietate se bazează albirea ţesăturilor. Dacă concentraţia crește, rezistenţa fibrei este afectată.

Bumbacul organic

Potrivit unui raport preliminar al organizaţiei internaţionale Organic Exchange, vânzările globale de produse din bumbac organic în reţeaua de retail au depășit de mult două miliarde de dolari. Unele dintre motivele ce au determinat expansiunea pieţei bumbacului bio au fost cererea mare a consumatorilor pentru îmbrăcăminte, diverse „textile“ pentru uz casnic (prosoape, perne, pilote, saltele), dar şi pentru produse de îngrijire personală care conţin fibre organice (dischete demachiante, absorbante). Îmbrăcămintea din bumbac bio reprezintă aproximativ 85% din totalul cererii de pe piaţă, produsele textile pentru uz caznic circa 10%, iar produsele pentru îngrijire personală care au fibre de bumbac reprezintă în jur de 5%. De ce au optat oamenii pentru bumbacul bio? Pentru că cel convenţional „înghite“ circa 25% din insecticidele şi 10% din pesticidele folosite în lume şi poate provoca alergii.

Știați că…

- Bumbacul se folosește la fabricarea dolarilor? Bancnotele americane sunt făcute din 75% bumbac și 25% in.

- Planta a fost utilizată la armurile aztece. Spre deosebire de armurile europene, din metal, acestea erau făcute din bumbac și diverse materiale suprapuse. Gros de 3 cm, se descurcă de minune împotriva armelor aztece, adică săgeți, lame de obsidian, sulițe, macuahuitl – o mare bucată de lemn care avea inserată în ea părți de obsidian.

- Semințele se folosesc fie ca furaje, fie ca materie primă pentru uleiul de bumbac. Iar ce rămâne din plantă e folosit ca îngrășământ.

- Bumbacul a fost utilizat de Edison ca filament într-una dintre tentativele lui de a inventa becul.

Anca LĂPUȘNEANU