Problemele terenului denivelat la desprimăvărare

Este indicat ca suprafețele destinate însămânțărilor de primăvară să fie afânate, mărunțite și nivelate din toamnă pentru a reduce intervențiile asupra solului în primăvară, cu mari pierderi de apă. Iar ce nu s-a putut realiza în toamnă să fie încheiat în ferestrele iernii.

Din păcate, nu peste tot se respectă aceste recomandări tehnologice și primăverile secetoase și cu vânturi uscate din țara noastră fac ca orice intervenții asupra solului în primăvară să provoace mari pierderi de apă. Au fost și unele afirmații că arătura de toamnă este bine să fie lăsată în brazda crudă, adică să nu fie nivelată, pentru a reține mai bine zăpada prin coamele brazdelor.

Pe suprafețele nivelate zăpada se depune în strat uniform, se topește uniform și apa se infiltrează în sol în cantitate mai mare. Terenul respectiv se zvântă cu 7-10 zile mai repede, asigurând însămânțarea în special a culturilor din urgența I în epoca optimă.

În terenul denivelat pierderile de apă prin evaporare cresc proporțional cu suprafața expusă atmosferei și sunt mai mari cu cel puțin 25-30% față de terenul nivelat. Zăpada se depune mai mult în spațiul dintre coamele brazdelor și coamele vor fi primele dezgolite. Terenul, având culoare închisă, atrage razele solare, coamele se încălzesc și se intensifică procesul de evaporare.

Solul uscat din vârful coamelor (are 7-8% umiditate, adică doar apă higroscopică) se scurge datorită vântului sau gravitației între coame și se dezgolesc noi straturi de sol care urmează aceeași mișcare. În timp ce solul din parcelele nivelate s-a zvântat și se poate lucra, pe terenul denivelat încă se mai găsește zăpada între brazde.

Când s-a topit ultima zăpadă și se intră la nivelarea solului se provoacă mari pierderi de apă în funcție de mașina folosită:

– la o trecere cu grapa cu colți se înregistrează pierderi de 2,5-3%;

– o trecere cu combinatorul provoacă pierderi de 5,5-6%;

– când se folosește grapa cu discuri, care răscolește și vântură solul, pierderile de apă ajung la 12-15% și chiar 28-29%, fără a mai menționa că după grapa cu discuri nu se poate vorbi de pat germinativ corect pregătit.

Trecând la analiza umidității solului după nivelare, pe stratul 0-10 cm, important pentru germinarea semințelor și răsărirea plantelor, s-au constatat următoarele:

• în parcelele mărunțite și nivelate din toamnă – 22% umiditate;
• în parcelele nivelate în primăvară – 17% din care, sub coamele dezgolite – 15%, iar între coame – 19%;
• adâncimea la care a ajuns umiditatea a fost de 70 cm în parcelele nivelate din toamnă și de 48 cm în cele denivelate.

În terenul denivelat însămânțările s-au efectuat cu întârziere, sămânța a ajuns în zone cu grad diferit de umiditate, au apărut multe goluri, plantele răsărite au fost debile, ușor concurate de buruieni și expuse atacului de boli și dăunători. Floarea-soarelui însămânțată pe parcelele nivelate din toamnă a realizat o producție de 100%, iar cea însămânțată în parcelă nivelată în primăvară – 73%.

Prin urmare, s-a redus mai mult de un sfert din producția de floarea-soarelui numai ca urmare a neglijenței de a pregăti terenul din toamnă pentru însămânțările de primăvară. Credem că sunt suficiente argumente pentru a realiza, peste tot, pregătirea terenului din toamnă.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU