Despre ferma pomicolă de la Uzunu, din județul Giurgiu, s-a vorbit încă de la început ca despre un unicat în zonă. Este prima livadă superintensivă din Giurgiu, cu aproape 3.000 de meri pe unitatea de suprafață, care se întinde pe 18 hectare.

Înființată în 2018, plantația de măr are plasă antigrindină, sistem de fertirigare prin picurare, senzori de umiditate, stație meteo, capcane electronice, iar materialul săditor a fost adus în întregime din Italia.

Cele cinci soiuri de măr care se cultivă aici au fost alese cu grijă pentru ca de ele să se bucure întreaga familie.

Ca să facă o asemenea livadă de poveste, proprietarii ei, tată și fiu, au apelat la fonduri europene. N-au primit decât 600.000 de euro, aceasta fiind suma maximă pentru un proiect pomicol la acea dată, în 2018. Suma totală cheltuită a fost de peste 2.000.000 de euro. Cu banii oferiți de AFIR nu aveai cum să faci tot ce ți se cerea prin proiect. Mai concret, prin Măsura 4.1.a trebuia să realizezi tot lanțul de integrare – fermă, procesare, depozitare.

Din cauza acestor cerințe greu de realizat cu 600.000 de euro, au avut și neînțelegeri cu cei de la Agenția Fondurilor de Investiții din România, pe scurt AFIR.

Spre exemplu, instalația de procesare propusă prin proiect era mai potrivită pentru o livadă de 30 de pomi, nu pentru 18 hectare.

De voie, de nevoie, au trebuit să facă cu banii europeni ce le-a cerut agenția, dar s-au dus și la bănci și au luat credite să facă o livadă adevărată, care să sfideze provocările climatice: seceta, grindina, atacul dăunătorilor etc.

Livada încă nu a ajuns la capacitatea maximă de producție. Au trecut doar patru ani de la plantare. Anul acesta există șanse reale ca recolta de mere să se apropie de nivelul de la care începe să apară profitul. Acum, în 2022, se urmărește să se acopere cheltuielile făcute cu întreținerea livezii timp de patru ani, dar și pagubele pricinuite de pandemie.

Ca să se poată menține pe linia de plutire, pe lângă merele de calitatea întâia valorificate direct prin supermarket, au trecut și la procesarea mai intensă a merelor de calitatea a doua. A ieșit un suc de mere foarte bun, ambalat la sticlă, care a prins la publicul consumator. În acest fel, piața le-a dat curaj și încredere să meargă mai departe. Cu bani de la bancă au cumpărat o altă instalație de procesare, care la permitea să facă mai mult.

De la 3.000 de sticle pe zi la 8.000

Astfel, au ajuns la 3.000 de sticle mici pe zi, cu 10 oameni. La acest nivel, au încheiat un contract de lungă durată, cu un supermarket. Bucurie mare să intri în lumea bună! Dar, a apărut o problemă... Merele de calitatea a doua din livada proprie nu ajungeau pentru a produce suc 12 luni pe an. Și atunci domnul Sergiu Grigoriu, unul dintre proprietarii livezii, a făcut o cooperativă cu pomicultori din toată țara. Prin această asociere a împușcat doi iepuri dintr-un foc: mere mai multe, de calitate, pentru vânzare directă prin supermarket și suc permanent tot anul.

Ajunși în această etapă a dezvoltării afacerii, investitorii de la Uzunu au constatat ca instalația de procesare a merelor nu mai făcea față la atâta marfă și iar au mers la bancă, de unde s-au înprumutat 250.000 de euro, bani cu care au cumpărat o linie ultra-modernă de procesare a merelor.

A costat, dar a meritat. Până mai de curând, îmbuteliau 3.000 de sticle mici pe zi, cu 10 oameni. Astăzi îmbuteliază 8.000 de sticle, în același interval de timp, cu trei oameni. În plus, această super instalație de procesare le permite să se autorizeze și IFS.

Acest proces este în curs de derulare și, în maximum trei luni, cei de aici vor avea autorizare IFS, altfel spus, pașaportul pentru export. Când ai standardul ăsta, nu te mai doare capul de niciun control.

Iată pe scurt cum o firmă mică de la noi a reușit în condiții grele să răzbească în originala noastră economie de piață și să ne ofere produse de cea mai bună calitate: mere răsfățate de soare și irigate cu picătura și sucuri de măr cu cireșe, gutui, cătină, aronia și, mai nou, morcov, toate presate la rece, fără adaos de zahăr.

Și mai e ceva ce trebuie spus: tot livada aceasta ne oferă oxigenul indispensabil vieții și ne ia în același timp bioxidul de carbon la fel de indispensabil în procesul de fotosinteză al plantelor. Tot aici e un loc unde se menține biodiversitatea, pământul se păstreză în condiții bune și pentru generațiile viitoare, într-un cuvânt, livada aceasta este una a speranței în ziua de mâine, iar acest lucru nu poate decât să ne bucure.

Marian EFTIMIE