Agricultura urbană s-a transformat în anii recenți, dintr-un concept teoretic, într-un „exercițiu agricol“ implementat practic în multe dintre marile orașe ale lumii. În pofida faptului că acest tip de agricultură implică multe provocări în sensul că trebuie asigurate condiții specifice culturilor și că există doar spații limitate pentru dezvoltarea grădinilor, s-a dovedit că agricultura pe scară mică poate fi posibilă și în marile urbe. Un experiment similar îl desfășoară și specialiștii Facultății de Horticultură din cadrul USAMV București. Aceștia au înființat o grădină biointensivă cu scopul de a demonstra că de pe spații foarte restrânse, de doar câteva sute de metri pătrați, se pot obține suficiente fructe și legume pentru autoconsum. Prof. univ. Viorica Lagunovschi, unul dintre inițiatorii acestui proiect, ne-a vorbit despre structura acestei grădini.

Soluții pentru îmbunătățirea structurii solului

Dorința de a crea o grădină urbană biointensivă, spune prof. univ. Viorica Lagunovschi, a pornit de la ideea de a valorifica suprafețele mici, urbane, pe care să le transformăm în „oaze“ atractive și frumoase, dar și productive. Experimentul practic al acestei idei a presupus înființarea unei grădini urbane pe amplasamentul vechilor solarii. Primul obiectiv a fost îmbunătățirea structurii solului în care predomina cărămida fostelor construcții.

 „Anul acesta am îmbunătățit structura solului utilizând un produs pe bază de zeolit care a adus un aport de microelemente, dar și îngrășăminte. Am venit în completare cu un produs pe bază de leonardită în stare pură care intervine în structura solului și aduce la nivelul rădăcinii plantelor substanțele blocate în sol. Toate produsele pe care le-am utilizat în grădina biointensivă sunt destinate agriculturii ecologice, au certificat de produs ecologic. Pe 100-200 mp, lucrurile pot fi ușor rezolvate, fără intervenții prea mari sau cu substanțe chimice. Pericolul cel mai mare într-o grădină îl reprezintă buruienile, de aceea am venit cu soluții la îndemâna oricui. Este indicat să cultivăm, spre exemplu, lucernă timp de doi-trei ani pentru că, în afară de azotul pe care îl aduce în sol, îi imbunătățește foarte mult și structura. Sistemul radicular al lucernei poate ajunge și până la un metru și jumătate adâncime. Din observațiile pe care le-am făcut în această grădină, foarte multe dintre speciile cultivate aici copiază traseul rădăcinilor de lucernă. O altă recomandare pentru suprafețele mici este bobul, o plantă legumicolă înrudită cu mazărea și fasolea. Această plantă eliberează azot în sol, ceea ce înseamnă că prin cultivarea bobului vom avea un sol îmbogățit în azot și, ca urmare, în anul următor nu trebuie să mai facem fertilizări masive. Rezervele de azot care rămân după cultivarea leguminoaselor sunt destul de consistente, dar există însă o condiție. Aceasta impune ca, după terminarea recoltării, să nu smulgeți rădăcinile, ci să le tăiați de la suprafața solului. Rădăcinile leguminoaselor trebuie să se descompună în sol pentru a elibera azot.“

Combaterea dăunătorilor în mod natural

În grădina biointensivă de la USAMV există o evidență foarte exactă a speciilor cultivate în fiecare an, astfel încât să poată fi realizată o rotație a culturilor.

„În cazul tomatelor, despre care știm că au probleme fitosanitare, lucrăm cu 18 varietăți – avem și soiuri și hibrizi. Am plantat și soiuri românești de la stațiunea de cercetare de la Buzău, dar avem aduse și din străinătate. Cu tomatele suntem foarte grijulii în sensul că în fiecare an le plantăm în altă parte pentru că altfel bolile și dăunătorii se vor înmulți extraordinar de mult. Încercăm, de asemenea, asocierea plantei cu altele. Deși unele asocieri de plante din grădina USAMV au fost făcute pe baza informațiilor din literatura de specialitate, altele le-am făcut intuitiv. Printre plantele de tomate avem și crăițe, florile pe care probabil că legumicultorii le iubesc cel mai mult. Acestea au o caracteristică foarte interesantă prin faptul că degajă în sol niște substanțe care îndepărtează nematozii. Aceștia sunt foarte greu de combătut, singurele substanțe utile în acest sens fiind cele cu grad mare de periculozitate, din grupa a III-a sau chiar a II-a de toxicitate, foarte poluante. Am încercat, spre exemplu, să vedem cum se comportă napul în asociere cu pătrunjelul, iar rezultatele sunt bune. Nu am citit nicăieri până acum în literatura de specialitate despre această asociere, probabil că vom fi primii care scriu despre asta.

În plus, un obiectiv al grădinii de aici este să avem biodiversitate. Ne dorim să avem insecte aici, chiar dacă unele sunt considerate dăunătoare. Ce soluții am găsit în acest sens? Spre exemplu, una dintre extremele grădinii este închisă cu un rând de lavandă. Aceasta înflorește foarte frumos și abundent, are un parfum plăcut pentru unele insecte și total dezagreabil pentru altele. Lavanda oferă o protecție extraordinară acestei grădini. O altă latură este închisă cu lophantus, o plantă meliferă extraordinară care atrage multe albine. Și în cazul lavandei și al lophantusului, dar și al gălbenelelor am păstrat aliniamentul pentru că sunt plante perene“, spune dna prof. univ. Viorica Lagunovschi.

Laura ZMARANDA