Este CO2 un gaz atât de dăunător?

Da, dacă depășește anumite limite, prin efectul de seră contribuie la procesul schimbărilor climatice.

Dar să analizăm, mai întâi, rolul și importanța acestui gaz în circuitul materiei în natură.

1. Corpul tuturor plantelor, de la minuscula algă unicelulară și până la falnicul stejar multisecular, este format, peste 95%, din CO2 și apă în procesul de fotosinteză și numai 3-4% din substanțe minerale. Deci, la baza a tot ce este verde pe TERRA stă CO2.

2. Co2 cu apa formează acidul carbonic care are capacitatea de a solubiliza substanțele greu solubile din sol și a le pune la dispoziția plantelor.

3. Co2 împreună cu celelalte gaze rezultate din descompunerea materiei organice și a humusului contribuie la creșterea porozității solului, dând aspectul de teren „dospit“ căruia îi asigură o anumită elasticitate și rezistență la fenomenul de tasare-compactare.

4. Co2 cu apa formează acidul carbonic care, prin disociere, rezultă ioni de HCO-3,CO- -3 și H+ ce participă la schimbul de ioni în procesul de absorbție și metabolismul plantelor.

5. Concentrația mărită de CO2 (10%) din depozit asigură păstrarea fructelor pe timp îndelungat.

6. Prin creșterea concentrației de CO2 de la 0,03% la 0,28% fotosinteza crește de 3 ori deoarece CO2 absorbit prin rădăcini (în sol concentrația de CO2 este de 10 ori mai mare) ajunge la frunză și participă la fenomenul de fotosinteză. Maximum de fotosinteză se realizează la concentrația de 2-5%.

7. Semințele cu repaus germinal îndelungat (semințe „tari“) nu încolțesc decât într-o atmosferă  bogată în CO2 de peste 0,5%.

8. Concentrația de CO2 degajată de sol constituie un indice al fertilității solului, confirmând că solul este bogat în materie organică și are o activitate biologică intensă, iar sistemul radicular este bine oxigenat și are o respirație corespunzătoare.

Ce s-ar întâmpla dacă s-ar realiza ceea ce scrie în unele reviste că:

„În 2018 s-a stabilit ca până în anul 2030 emisiile globale de CO2 să fie înjumătățite, iar în anul 2050 reduse la zero“?

Ce ar însemna lipsa de CO2 din atmosferă?

Ar însemna că nu mai poate avea loc procesul de fotosinteză care stă la baza a tot ce mișcă pe pământ: oameni, animale, păsări, microorganisme, dar și mașini, trenuri, vapoare, avioane etc. Toate își iau energia din energia solară care a fost transformată în energie chimică în procesul de fotosinteză prin substanțele organice sintetizate.

Cum s-ar putea anula emisiile de CO2?

Aceasta ar însemna să se lichideze tot ce este viață pe pământ pentru că tot ce este viu respiră și rezultă CO2.

Prin urmare, afirmația este total nefundamentală.

Corect ar fi să se spună că emisiile de CO2 nu trebuie să fie mai mari decât capacitatea clorofilei de a asimila acest gaz. Dar și această afirmație este relativă deoarece suprafața verde, cantitatea de clorofilă, poate fi mărită continuu prin acoperirea întregii suprafețe a pământului cu plante verzi și menținerea vegetației cât mai mult pentru a capta razele solare.

Rezultă că CO2 poate fi captat de masa vegetală și sechestrat în humus.

S-a stabilit că un hectar de teren agricol degajă zilnic 135 kg CO2, din care 75 kg de către microorganisme și 60 kg de către sistemul radicular.

Un hectar cu plante agricole absoarbe într-o zi 250-500 kg de CO2.

La o recoltă de 10 t/ha plantele asimilează 4.500 kg C din 16-17 t CO2 din 40 milioane m3 aer.

Cantitatea de 1 kg humus din sol blochează 3,06 kg CO2.

Există multiple posibilități de reducere a emisiilor de CO2, și anume:

• o afânare moderată a solului încetinește activitatea microorganismelor și reduce emisiile de CO2;
• s-au realizat unele tractoare care funcționează cu gaz metan și reduc emisiile totale cu 80%;
• alte tractoare, deși consumă motorină, evacuează apă și azot;
• extinderea suprafețelor împădurite deoarece 1 ha de pădure fixează 6-10 t C și degajă 10-12 t oxigen.

Măsurile de reducere a emisiilor de CO2 nu trebuie căutate în agricultură deoarece agricultura participă cu cca 12% și agricultura alături de silvicultură sunt sectoarele care consumă CO2.

Așa se explică și măsurile stabilite de UE ca după recoltarea culturilor principale, pe anumite suprafețe (de dorit cât mai mari), să se însămânțeze „culturile verzi“ care printre multiplele avantaje îl au și pe acela de a folosi CO2 până la sosirea înghețului.

În aceeași direcție sunt și recomandările marilor noștri agronomi ca în zonele și în anii cu precipitații mai bogate și întotdeauna pe suprafețele irigate terenul să fie menținut „permanent verde“.

Prin urmare, renunțând la ideea că emisiile de CO2 trebuie reduse la zero, acest gaz este de mare valoare și de neînlocuit în procesul de fotosinteză, iar omenirea are capacitatea să dirijeze aceste fenomene în folosul ei.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU