ipso iulie 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 1 Aug 2021

Mazărea de grădină, tehnologie de cultură

Pentru Europa ori America de Nord prezintă interes mazărea de grădină din genul Pisum sativum ssp sativum, care-și are originea în Asia Mică, nord-estul Indiei și Afganistan. Alte varietăți, precum „asiaticum“, „transcaucasicum“, „syriacum“ sau „elatius“, se cultivă numai în Asia și Africa de Nord. Despre mazăre se știe că a fost cultivată de greci și de romani încă de acum 5.000 de ani, fiind mai apoi introdusă în Franța, de unde s-a răspândit pe tot continentul european și nord-american. Grație adaptabilității și perioadei scurte de vegetație, a fost extinsă mult în nord. Cele mai mari suprafețe se întâlnesc în Franța, Regatul Unit, Germania, Polonia, Rusia, Belarus, Ucraina, Suedia, Danemarca, Norvegia, Finlanda, Țările Baltice. În schimb, reușește destul de puțin în țările tropicale. În România, mazărea se cultivă din secolul al XVII-lea, fiind adusă de germani mai întâi în Transilvania și Banat.

Particularități botanice și biologice

Mazărea de grădină este o plantă anuală erbacee, a cărei rădăcină principală (toate prezintă nodozități) poate ajunge la 100 cm în sol, însă marea masă a sistemului radicular se dezvoltă la 30-40 cm. Tulpina, goală în interior, crește până la 20-50 cm, cu ramificații modeste (soiurile pitice au capacitate mai mare de ramificare). Frunzele sunt compuse, alterne, cu un număr par de foliole ce se termină în 1-3 cârcei. Florile albe sau galben-deschis sunt solitare sau grupate câte 2-3 la baza stipelelor, înflorirea având loc în 35-50 de zile de la răsărit. Fructul este o păstaie dehiscentă (n.n. – care se deschide spontan când ajunge la maturitate, punând în libertate semințele), cu 6 până la 12 semințe în interior, verde de diferite nuanțe. La maturitatea de consum, acestea pot avea formă sferică, ovoidă, sferic ușor turtită; greutatea maximă a boabelor este atinsă la 21-30 de zile de la înflorit. Mazărea se folosește sub formă de păstăi și de boabe. Valoarea energetică în stadiul verde este de 37 kcal/100 g, iar la cea uscată – de 359 kcal/100 g. Conține proteine (3%), hidrați de carbon (6%), sodiu, potasiu, calciu, fosfor, fier, vitaminele A, B1, B2, niacin, vitamina C. Conținutul de substanțe proteice la mazăre este mult mai mare (25%) față de grâu (12,9%).

Cerințe față de factorii de mediu

Este puțin pretențioasă față de căldură, motiv pentru care se poate semăna primăvara foarte devreme sau chiar în ferestrele iernii. Temperatura minimă de germinație se situează la 1-2°C pentru soiurile cu bobul neted și la 4-5°C pentru cele cu bobul zbârcit. Plantele abia răsărite tolerează minime de -6°C până la -8°C la bobul neted și de -2... -3°C la bobul zbârcit. Temperatura optimă de creștere se plasează în intervalul 15-18°C, cu maxime de până la 24°C. Valorile de 25-30°C în timpul fructificării reduc capacitatea de formare a păstăilor, grăbind, în același timp, maturarea fructelor. Cerințe moderate are și față de lumină, cu precizarea că la umbră producția se diminuează. Modice sunt și pretențiile față de umididate (60-70% din capacitatea de câmp pentru apă), dar seceta are efecte negative asupra recoltei. Solurile propice sunt cele pH de 6,5-7,5.

Cultura timpurie

Mazărea se cultivă frecvent în ogor propriu. Terenul trebuie să fie bogat în elemente nutritive, permeabil, afânat, cu bună capacitate de reținerea a apei. De preferat este să se evite solurile grele, umede, reci și aride. Bune premergătoare sunt culturile de castraveți, tomate, ardei și cartof, care părăsesc terenul devreme și îl lasă curat de buruieni. După mazăre se pot cultiva, în succesiune, varză, ridichi de iarnă și spanac.

Pregătirea terenului: toamna se execută fertilizarea cu fosfor și potasiu, arătură la 28-30 cm, iar primăvara se încorporează azotul, odată cu pregătirea patului germinativ, și se aplică erbicidarea.

Semănat: Lucrarea poate avea loc toamna, în luna noiembrie, sau primăvara, între 25 februarie și 10 aprilie. Se utilizează 180-220 kg de sămânță/ha, semănatul putând fi executat în benzi, cu o distanță între rânduri de 12,5-15 cm și la adâncimea de 4-5 cm.

Lucrări de întreținere: 2-3 udări prin aspersiune (imediat după răsărire, înainte de înflorit și în faza de legare a fructelor), erbicidare cu erbicide pre și postemergente, combatere boli (antracnoză, fuzarioză, rugină, mană, făinare) și dăunători (tripsul, gărgărița frunzelor, păduchele verde al mazării).

Recoltarea începe când 70% din păstăi au ajuns la dezvoltarea normală, iar boabele sunt la maturitatea de consum. Pentru suprafețe mici se face manual, iar pentru culturile comerciale, evident, mecanizat. Producția obținută este de 6-8 tone de păstăi la hectar, respectiv, 2,5-4 tone de boabe/ha.

Cultura de toamnă

Se practică numai în zonele colinare, de preferat pe terenuri ce pot fi irigate, acolo unde, în iulie- august, când plantele înfloresc, temperaturile nu depășesc 22-25°C. Cultura este una succesivă și se realizează după cartofii timpurii, legume verdețuri, cereale păioase (orz, grâu). Terenul se pregătește prin lucrări ușoare, urmate de o udare, dacă se impune. Epoca optimă de semănat este 20-25 iulie, iar lucrările de întreținere constau în erbicidare, udare, combatere boli și dăunători. Recoltarea se efectuează către sfârșitul lunii septembrie, producția fiind de 5-6 tone păstăi/ha (2-2,5 tone boabe verzi/ha).


Soiuri

În catalogul oficial din 2020 sunt certificate soiurile Adela (soi cu bob zbârcit, semitârziu), Bordias (bob zbârcit, semitimpuriu), Constant (bob zbârcit, semitimpuriu), Diana (bob zbârcit, semitimpuriu), Getica ((bob zbârcit, semitimpuriu), Ialomița 1 (bob zbârcit, semitimpuriu), Ișalnița 60 (bob zbârcit, extratimpuriu), Oltena (bob zbârcit, semitimpuriu), Redondo (bob zbârcit, timpuriu).


Maria BOGDAN