BeeKind: Miere 100% naturală, exact cum albinele o aduc din cer

Agenția de Plăți şi Intervenție pentru Agricultură (APIA) informează că, pentru Măsura de acordare a sprijinului financiar pentru intervențiile aferente sectorului apicol din cadrul Planului Strategic PAC 2023-2027 - ISA – PS 2024, au fost depuse la nivelul centrelor județene/municipiului București APIA 7.151 cereri de plată, pentru o sumă totală de 86.201.335,49 lei.

La acest moment, APIA se află în stadiul de finalizare a verificărilor administrative și de stabilire a cantităților eligibile din punct de vedere administrativ, etapele următoare în gestionarea cererilor de plată pentru intervențiile apicole fiind:

• Generarea eșantionului de control la fața locului;
• Efectuarea controlului la fața locului;
• Verificarea dosarelor selectate în controlul de management;
• Stabilirea sumelor eligibile după finalizarea verificărilor administrative și a controlului la fața locului;
• Transmiterea sumelor eligibile către MADR – Comitetul de Monitorizare;
• Publicarea OMADR care să conțină cuantumurile stabilite;
• Autorizarea la plată a sumelor stabilite ca fiind eligibile.

Valoarea sprijinului alocat pentru anul 2024 este de 12.163.260 euro, din care 50% reprezintă contribuția Uniunii Europene iar 50% contribuția României. Sumele stabilite ca fiind eligibile pentru intervențiile apicole din anul 2024 se vor încadra în cuantumul unitar planificat, respectând plafonul alocat pentru fiecare intervenție.

Plățile se efectuează în lei, la ultimul curs de schimb valutar stabilit de Banca Centrală Europeană (BCE) înainte de data de 1 ianuarie a anului în cursul căruia este luată decizia de acordare a sprijinului financiar.

Pentru plățile anului 2024 cursul de schimb valutar a fost stabilit la valoarea de 4,9756 lei, termenul final de plată pentru intervențiile apicole aferente anului 2024 fiind 15 Octombrie 2024.

În materialul următor vă supunem atenției câteva sfaturi venite din partea specialiștilor de la Asociația Crescătorilor de Albine din România cu privire la lucrările pe care apicultorii trebuie să le realizeze în această perioadă și la începutul toamnei.

Lucrările lunii august

În această perioadă toată atenţia trebuie acordată pregătirii familiilor pentru creşterea albinelor de iernare, iar în acest sens calitatea și cantitatea hranei sunt primordiale. De asemenea, în lipsa culesurilor sunt necesare o serie de hrăniri suplimentare de stimulare – pentru stimularea pontei şi creşterea albinei de iernare în cantitate suficientă, iar spre sfârşitul lunii august şi jumătatea lunii septembrie trebuie efectuate hrăniri de completare în cazul rezervelor insuficiente. Menţionăm că pentru perioada de iernare trebuie să existe în stup o cantitate de minimum 15 kg miere de calitate. Zonele de deal şi Delta Dunării rămân singurele surse serioase de cules natural (fâneaţă şi flora de baltă) în această perioadă.

În această perioadă se vor avea în vedere următoarele lucrări:

■ organizarea cuibului prin îndepărtarea fagurilor goi, descăpăcirea după diafragmă a celor cu miere puţină, echilibrarea şi, eventual, completarea cu faguri cu miere de la alte familii mai puternice;

■ realizarea examenului clinic al familiilor de albine şi efectuarea eventualelor tratamente necesare;

■ întărirea familiilor slabe pentru a putea depăşi cu bine perioada de iernare;

■ eliminarea fagurilor cu miere de mană;

■ schimbarea mătcilor necorespunzătoare;

■ administrarea hrănirilor de stimulare pentru creşterea albinei de iernare;

■ strâmtorarea urdinişurilor în vederea evitării furtişagului;

■ se continuă lucrările de recoltare de propolis sau lăptişor de matcă.

Lucrările lunii septembrie

Odată cu prima lună de toamnă familia de albine îşi începe pregătirea pentru iernare, deşi primele semne apar încă de la jumătatea lunii august, când încep eliminarea trântorilor din stup şi reducerea progresivă a puterii pe fondul lipsei de cules din natură. Populaţia de albine începe să scadă, cuibul se restrânge pe zona cu puiet, configurându-se spaţiul viitorului ghem de iernare. Intervenţiile apicultorului trebuie să aibă în vedere orânduirea cuibului, stimularea producerii de albină de iernare prin hrăniri stimulatorii, precum şi acumularea şi concentrarea resurselor de hrană necesare unei bune iernări, ţinându-se cont de cantitatea şi calitatea acesteia. Se recomandă valorificarea în continuare a resurselor naturale de hrană (culesuri târzii). În caz contrar, sunt importante evaluarea rezervelor şi aplicarea de hrăniri stimulatorii gluco-proteice (artificiale) pentru creşterea de puiet şi, în acelaşi timp, a celor de completare pentru asigurarea cu rezerve de hrană. Este bine ca hrănirile de stimulare artificiale să nu se facă mai târziu de 20 septembrie pentru ca noile albine care vor ecloziona să beneficieze de zborurile de curăţire, atât de importante pentru o bună iernare, înainte de reducerea temperaturilor exterioare sub 10-12ºC. Responsabilitățile apicultorilor în luna septembrie presupun realizarea unei revizii generale de toamnă care constă într-o serie de activităţi ce depind de zona geografică, condiţiile de cules, tipul de stup şi situaţia puietului din cuib:

■ dimensionarea cuibului în funcţie de fagurii ocupaţi de albină (îndepărtarea fagurilor goi, descăpăcirea după diafragmă a celor cu miere puţină, eventual completarea cu faguri cu miere de la alte familii mai puternice); asigurarea rezervelor de hrană (1,5-2,5 kg miere căpăcită/fagure, de calitate (nu de mană);

■ păstrarea în cuib a fagurilor mai închişi la culoare, dar nu vechi, care să menţină căldura cuibului pe timp de iarnă, cu celule de lucrătoare bune de ouat în prima parte a primăverii;

■ schimbarea mătcilor necorespunzătoare, dacă nu s-a făcut în luna precedentă;

■ menţinerea familiilor cu populaţie de albine suficientă astfel încât la intrarea în iarnă să existe în stup o cantitate de 2,0-2,5 kg albină; Întărirea familiilor slabe pentru a putea depăşi cu bine perioada de iernare;

■ administrarea hrănirilor de stimulare glucidice pentru creşterea albinei de iernare; administrarea acestora se face sub formă de sirop în cantitate de 150 ml-250 ml la interval de 2-3 zile. Descăpăcirea fagurilor cu miere plasaţi după diafragmă sau în corpul de jos la stupii ME asigură o foarte bună stimulare şi o concentrare a rezervelor în acelaşi timp.

■ de asemenea, hrana proteică trebuie administrată pentru creşterea de albine viguroase, capabile să traverseze iarna în bune condiţii. În acest sens se poate administra polenul recoltat din familii proprii sănătoase (nu cumpărat) sau acesta se înlocuiește cu sirop sau turte.

■ strâmtorarea urdinişurilor în vederea evitării furtişagului şi punerea gratiilor împotriva pătrunderii şoarecilor ar fi, de asemenea, o serie de măsuri binevenite mai ales dacă timpul este rece. Pentru nopţile reci este importantă protejarea termică a familiilor de albine cu salteluţe sau pernuţe peste podişor şi eventual unele împachetări laterale, mai ales la stupii orizontali.

În luna august, colectoarele de polen se ridică în jurul datei de 15 pentru a da posibilitatea să se completeze rezervele de polen din familiile de albine. Se conservă fagurii goi care se vor depozita în dulapuri speciale, se recondiţionează elementele de stup care urmează să adăpostească familiile pentru iernare și se continuă lucrările de reformare a fagurilor.

La începutul lunii septembrie apicultorul trebuie să evalueze starea de sănătate şi să ia măsuri pentru prevenirea şi combaterea bolilor, să efectueze examenul clinic şi tratamentele necesare împotriva varroozei, conform prospectului. În plus, trebuie să aplice măsuri de zooigienă în stupi şi stupină pentru combaterea nosemozei. Va avea grijă să conserve fagurii goi care se vor depozita în dulapuri speciale, să aplice tratament cu sulf pentru prevenirea găselniţei și să continue lucrările de reformare a fagurilor vechi. Recondiţionarea elementelor de stup care urmează să adăpostească familiile pentru iernare este, de asemenea, o lucrare realizată la începutul toamnei.

Laura ZMARANDA

În plină vară, în iulie, stupina are nevoie de atenția apicultorului prin realizarea câtorva activități specifice acestei luni. Acestea presupun continuarea deplasării către anumite culesuri, extragerea în continuare a mierii, dar și alte măsuri privind organizarea și pregătirea stupului pentru vremea rece. Informațiile prezentate în rândurile următoare vin din partea specialiștilor din cadrul Asociației Crescătorilor de Albine din România.

Valorificarea resurselor melifere continuă

Odată cu încetarea principalelor culesuri are loc şi o reducere a activităţii familiilor de albine, deoarece în lipsa surselor nectaro-polenifere ponta mătcii se reduce ca intensitate. Creşterea de trântori, de asemenea, se reduce semnificativ, iar roirea naturală nu mai pune probleme.

Încă din această perioadă încep preocupările privind pregătirea rezervelor de hrană şi a albinei de iernare. În lipsa culesurilor de întreţinere, familiile de albine consumă din rezervele proprii, de aceea apicultorii trebuie să aibă în vedere şi în această perioadă deplasarea familiilor de albine la o serie de culesuri care, chiar dacă nu sunt productive, aduc un stimulent natural menţinerii la un nivel maxim a pontei mătcii, cu efecte favorabile în perioada următoare.

În prima parte a lunii încă se derulează culesul la floarea-soarelui şi, în funcţie de hibrid şi condiţii pedoclimatice, poate să aducă  venituri importante. De menţionat că la acest cules are loc ocuparea spaţiului de ouat cu miere, rezultatul fiind un blocaj al pontei cu efecte defavorabile asupra creşterii de noi generaţii de puiet care să înlocuiască albina uzată. În acest sens, apicultorul trebuie să intervină, introducând rame goale pentru pontă în centrul cuibului.

În continuare, o serie de resurse melifere ar putea fi valorificate: floarea-soarelui târzie, busuiocul de mirişte, coriandru, hrişcă, lavanda, lucernă, muştar alb, pepene galben, pepene verde, castraveţi, fâneaţă sau floră spontană alcătuită din cicoare, muştar de câmp, păpădie, iarba şarpelui, mentă, isop, jaleş de câmp, limba mielului, rapiţă sălbatică, roiniţă, salvie de câmp, sulfina, talpa gâştei, trifoi alb, zămoşiţă, zburătoare, zmeur.

Organizarea stupului

Pentru o bună derulare a activităţii apicole, în această  perioadă se va avea în vedere continuarea lucrărilor de recoltare şi extracţie a fagurilor cu miere. Se va reorganiza cuibul familiilor de albine, lăsând în stupi numai fagurii cu puiet şi rezervele aferente. Se va evalua situaţia acestora, precum şi starea de sănătate. Fagurii goi sau cu miere puţină se descăpăcesc şi se aşază după diafragmă pentru ca mierea să fie consumată.

Se va preveni declanşarea furtişagului prin restrângerea cuibului, micşorarea urdinişului şi efectuarea de intervenţii rapide în famillile de albine, precum şi întărirea familiilor mai slabe, care ar putea fi vulnerabile. În lipsa unor culesuri de întreţinere se vor administra hrăniri stimulente în perioadele lipsite de cules pentru menţinerea unor familii cât mai puternice şi creşterea albinelor de iernare.

Se vor întări familiile slabe sau roiurile artificiale formate în lunile anterioare. Din această perioadă se poate începe schimbarea mătcilor bătrâne, necorespunzătoare, pentru a avea timp suficient să depună ouă înainte de a întrerupe ouatul pe perioada sezonului inactiv. În cazul unor culesuri târzii (fâneața, floarea-soarelui cu înflorire tardivă) se vor pregăti familiile pentru transport, se vor scoate din stupi fagurii destinați reformei şi se va extrage ceara. fagurii de rezervă se vor trata împotriva găselniței. Se vor efectua tratamentele medicamentoase în caz de necesitate. Pentru stabilirea gradului de infestare cu varroa se va folosi foaia de control sau alte metode descrise în literatură. Se vor efectua activități de stocare şi/sau valorificare a producţiei obţinute. În completarea producţiei de miere se poate recolta polen (acolo unde există un cules abundent, mai ales în zonele de deal) sau propolis.

Laura ZMARANDA

Sursa: ACA

Târgul Național Apicol, organizat la începutul lunii aprilie în curtea Institutului de Cercetare și Dezvoltare pentru Apicultură București, a fost un prilej pentru a lua pulsul apiculturii la început de primăvară.

„Mierea fără calitate, din import, continuă să intre în țară“

Ioan Fetea, președintele Asociației Crescătorilor de Albine din România, spune că problemele pe care le-a semnalat cu această ocazie sunt aceleași de ani întregi și că întotdeauna motivele invocate pentru lipsa rezolvării lor sunt banii.

„Anul apicol a început bine, familiile de albine sunt dezvoltate, să sperăm că vom putea valorifica așa cum trebuie culesurile importante și să comercializăm și produsele obținute. De mulți ani vorbim despre aceleași probleme care nu se rezolvă și este păcat pentru că este un sector care, fără a se reglementa unele lucruri, va avea de suferit. În ultimii ani, costurile de producție au crescut cu 30-40%, prețurile de achiziție au scăzut cu 40-50% și producția de miere a scăzut foarte mult. Există o concurență acerbă între produsele din România și cele din import care de multe ori, așa cum recunoaște și Uniunea Europeană, sunt contrafăcute (aproape jumătate din importuri). În aceste condiții, apicultorii stau și se gândesc dacă mai merită să investească în acest sector. Tinerii parcă sunt în recul și nu se mai apropie cu aceeași pasiune și interes de acest domeniu. Ministrul Agriculturii a aprobat un ajutor pentru apicultori pentru pierderile suferite din cauza efectelor războiului din Ucraina, dar asta nu îi ajută prea mult pentru că mierea fără calitate va intra în România în continuare. Ne-am luptat și pentru etichetare corectă și se pare că Parlamentul European a recunoscut această măsură. Astfel, se trece pe etichetă țara de origine a mierii, dar și procentul de amestec de miere. Sigur că această lege nu va rezolva în totalitate problemele apiculturii. Noi tot facem solicitări, dar răspunsurile și rezultatele nu vin imediat pentru că se motivează lipsa fondurilor.“

„Și anul acesta amenință seceta“

Ilie Nistor, un apicultor din județul Argeș, spune că situația apicultorilor în ultimul deceniu  a fost fără precedent în toată cariera sa în apicultură.

„Problemele cu care se confruntă acum apicultura nu erau până acum 10 ani. Aceste neonicotinoide despre care s-a făcut atâta vâlvă fac un mare rău apiculturii. Toate acestea contribuie la scăderea bagajului de rezistență genetică a familiilor de albine și nu doar la noi, ci în toată lumea. La un moment dat se semnala dispariția a unor colonii întregi de albine. Zeci, sute de colonii dispăreau și nu se știa din ce cauză. Neonicotinoidele trebuiau interzise demult pentru că pământul nostru este încă neotrăvit. Să sperăm că lucrurile vor fi și în favoarea noastră. Am înțeles că vor fi și niște ajutoare acordate apicultorilor, dar să știți că sunt infime pe lângă eforturile pe care le facem. Producțiile au scăzut dramatic și nu mai spun că nu ne mai putem deplasa la diferite culesuri pentru că nu toți fermierii înțeleg aportul albinelor. Și anul acesta ne amenință seceta. Un exemplu concret în acest sens este că înainte, dacă săpam, dădeam de pământ umed la 60-70 cm. În primăvara asta am săpat până la 1,50 metri și nu am dat de apă. Ce înseamnă asta? Că numai pomii cu rădăcini de peste doi metri nu vor suferi din cauza secetei.“

„Cererea de miere ecologică este în creștere“

La târg am întâlnit și un producător de miere ecologică. Dan Pașca ne-a vorbit despre provocările producției ecologice și despre evoluția afacerii proprii.

„Suntem producători și procesatori de miere ecologică certificată. Suntem una dintre primele stupine certificate ecologic, din anul 2003. Avem sortimente de munte, în general, miere de zmeură, de flori de munte, de mană. Nu este ușor să produci miere ecologică pentru că trebuie respectate anumite cerințe, iar taxele de certificare sunt foarte mari. În pastoral stupii trebuie duși doar în zone nepoluate; toate lucrările în stup sunt diferite față de cele convenționale, deci e mai dificil. În prezent avem în jur de 400 de familii de albine în stupina din Bistrița-Năsăud și producția diferă de la an la an, între 20 și 40 de tone. Ultimii ani au fost mai dificil, dar noi avem o fabricuță de procesare unde ambalăm produsele și atunci nu mai vindem en-gros pentru că prețurile sunt foarte mici. Încercăm să vindem totul ambalat și pe piața internă și către export. Cca 20% din  producție merge către export și restul valorificăm în țară. Cererea a crescut în ultimii ani și tendința este în continuare de creștere.“

„Am avut pierderi de 25% în familiile de albine“

Marius Igna, apicultor din județul Ilfov, are 300 de stupi și produce o gamă variată de miere. În primăvara aceasta familiile lui de albine au ieșit mai slăbite decât și-ar fi dorit apicultorul.

„Am iernat în trei locații și, în cazul stupilor aflați la cca 100 de kilometri de București, am avut pierderi de 25%. Familiile de albine din Ilfov au fost bine, iar cele de la munte mai sunt slăbite. O să unific stupii și asta este. Aștept să fortific familia de albine și sper ca totul să fie bine la culesul de salcâm. Cred că din cauza schimbărilor de vreme au apărut aceste probleme. Spre sfârșitul verii și toamna, familia de albine se pregătește pentru iernare. Albinele de iernare au nevoie de o acumulare mare de proteine în corpul lor, care se numește «corp gras». Cred că albinele mele nu au avut suficient polen ca să își formeze acest corp gras. La sfârșit de august a fost o lipsă acută de polen.“

Laura ZMARANDA

În România, apicultura este o afacere cât se poate de viabilă, fiind favorizată de o climă blândă şi de o natură darnică, cu plante melifere variate, cu păduri întinse de tei şi salcâmi, cu suprafeţe mari cultivate cu pomi fructiferi şi floarea-soarelui, ce dăinuie anual din martie până în octombrie.

Produsele de bază obţinute de la albine, miere, ceară, lăptişor de matcă, polen, venin de albine, apilarnil, propolis sau păstură, sau combinate şi prezentate sub formă de loţiuni sau creme, sunt din ce în ce mai mult solicitate pe piaţa naţională sau la export, România reprezentând în acest domeniu cca 2% din totalul mondial şi cca 9-10% din producţia Europei, conform unor date statistice publicate.

Efectele terapeutice şi energovitalizante ale produselor apicole, având în vedere că 1 kg de miere este echivalentul a 3 l de lapte, 50 de ouă, 12 kg de carne sau 30 de banane, justifică orientarea tot mai puternică a cumpărătorilor, indiferent de vârstă, spre astfel de produse.

Din aceste motive, precum și prin faptul că apicultura poate asigura o îndeletnicire permanentă sau ca o a doua ocupaţie, asigurând venituri băneşti consistente, creşterea albinelor s-a dezvoltat simţitor atât prin creşterea numerică a famililor de albine, dar și prin organizarea persoanelor care practică această activitate, ca persoane fizice sau juridice, deținătoare de stupine sau de exploataţii apicole cu activitate complexă înregistrate/autorizate la DSVSA județeană.

Activitatea cu albinele presupune respectarea unor reguli tehnologice sau de protecție sanitară foarte stricte, pentru a se evita anumite accidente sau modificări în starea de sănătate a albinelor, implicit a stupinei.

Calitatea mierii şi a produselor apicole este monitorizată permanent prin examene efectuate la laboratoarele acreditate pentru verificarea parametrilor cu referire la umiditate, aciditate, zaharoză, zahăr invertit, glucoză, lactoză, substanţe insolubile, analize prin care se pot identifica şi eventualele falsificări ale mierii.

Albinele, ca şi alte organisme vii, se pot îmbolnăvi de diferite boli care, prin mortalitea pe care o produc, reduc numărul albinelor şi prin aceasta familiile de albine se depopulează, devenind neproductive, pagubele materiale şi financiare fiind însemnate atât pentru apicultori, cât şi pentru economia naţională (dat fiind rolul major pe care îl au albinele în polenizarea culturilor entomofile).

Bolile albinelor se împart în boli contagioase, necontagioase şi intoxicaţii.

► Bolile contagioase se grupează în:

■ virotice (puietul în sac, boala neagră);

■ bacteriene (loca americană, europeană, septicemia, paratifoza);

■ micotice (ascosferoza, aspergiloza, melanoza);

■ parazitare (nosemoza, varooza, amibioza, acarioza, brauloza, senotainioza, triunghiulinoza).

► Bolile necontagioase ale albinelor sunt reprezentate prin:

■ puietul răcit;

■ boala de mai;

■ diareea albinelor;

■ anomaliile mătcilor.

► Intoxicaţiile albinelor se pot produce cu: polen, nectar, miere de mană, medicamente, pesticide folosite pentru combaterea dăunătorilor.

► Dăunătorii albinelor sunt: găselniţa, fluturele „Cap de mort“, viespiile, lupul albinelor, furnicile, prigoriile, ciocănitorile, şoarecii.

În cadrul măsurilor de prevenire a bolilor la albine, pe lângă acţiuniile specifice pentru fiecare boală specifică, un rol important îl reprezintă aplicarea măsurile de profilaxie generală, din care pentru perioada de iernat se recomandă următoarele:

► Alegerea vetrei de iernare, asigurând următoarele: să poată fi protejată de vânturile reci, să asigure liniştea necesară albinelor, să poată fi curăţată uşor de zăpadă, iar apa după dezgheţ să se scurgă uşor (să nu băltească), să fie protejată de şoareci prin instalarea de grătare la urdiniş.

► Supravegherea modulului de iernare şi a stării famililor de albine prin controale auditive (ascultare), fără a se recurge la deschiderea stupului:

■ zumzetul moderat şi uniform arată că familia de albine este în stare bună şi că iernarea decurge normal;

■ bâzâitul puternic arată că familia este în suferinţă;

■ zumzetul slab, însoţit de zgomotul asemănător foşnetului frunzelor, înseamnă că familia este înfometată;

■ când zumzetul este foarte slab sau nu se percepe aproape deloc, se va interveni, fără abuz însă, prin lovirea cu mâna a peretelui din faţă al stupului, iar dacă albinele răspund printr-un zumzet puternic, care însă încetează imediat, înseamnă că familia iernează în condiţii bune.

► Îndepărtarea fără zgomot a zăpezii neafânate şi a gheţii (când este cazul) de pe scândurelele de zbor ale stupilor şi desfundarea urdinişurilor blocate de albinele moarte.

► Asigurarea şi supravegherea zborurilor de curăţire ale albinelor având în vedere că, în sezonul nefavorabil, albinele au capacitatea de a acumula în intestinul gros o cantitate importantă de excremente, care pot declanşa diaree pe al cărei fond se pot instala boli grave, în special nosemoza, excremente care se vor elimina prin zboruri de curăţire în zilele cu temperaturi de +12°C.

► Aprecierea modului de iernare a albinelor se face după aspectul diferitelor resturi scoase de pe fundul stupului, după cantitatea de albine moarte găsite pe jos, în faţa urdinişului, respectiv:

■ mortalitatea crescută a albinelor atenţionează faptul că familia a iernat cu prea multe albine-vârstnice;

■ uzura organismului lor din cauza unor boli;

■ prezenţa albinelor umede, mucegăite, arată că în stup este prea multă umiditate.

• Prezența obligatorie a apicultorului în stupină pentru a urmări modul de desfăşurare a zborului, identificarea familiilor ce prezintă stări anormale şi soluţionarea altor situaţii constatate.
• Colaborarea permanentă cu serviciile sanitare veterinare şi cu Asociaţia Crescătorilor de Albine din zonă.

Apicultura este sprijinită financiar de Guvernul Român, conform Programului Naţional Apicol, prin alocarea de sume substanţiale din fonduri europene şi din bugetul naţional, sume destinate pentru sprijinirea activităţilor de profilaxie şi combatere a varoozei, a analizelor fizico-chimice ale mierii, achiziţionarea materialului biologic pentru refacerea efectivului apicol, precum şi pentru achiziţionarea stupilor şi inventarierea tuturor masivelor melifere de pe teritoriul României, analiza aspectelor geografice judeţene şi de infrastructură rutieră, sprijin care favorizează obţinerea în stupine de produse apicole importante cantitativ și la parametri calitativi superiori.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA,

Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Târgul apicol de la Vaslui, ajuns la cea de a IV-a ediție, a avut loc în luna februarie 2024, în parcarea noului bazar. Vasluienii au putut degusta miere pură, polen, propolis, păstură și multe alte produse sănătoase și naturale, dar și-au putut achiziționa și echipamente, unelte și utilaje apicole.

O călătorie în lumea fascinantă a apiculturii

Cei care adoră mierea, cei care vor să consume produse naturale și BIO, apicultorii experimentați, precum și toți cei entuziasmați de lumea intensă și fascinantă a albinelor au fost așteptați la a patra ediție a târgului apicol anual de la Vaslui.

A fost unul dintre cele mai așteptate evenimente pentru comunitatea apicolă și iubitorii de miere din zona Vasluiului. Parteneriatul cu producători locali și naționali a adus împreună cele mai bune produse apicole, demonstrații și o atmosferă festivă irezistibilă. Iubitorii de miere și delicatese au avut motive întemeiate să se bucure. Au avut prilejul să deguste și să achiziționeze miere pură de albine, polen, propolis, brânzeturi afumate cu miere și multe alte delicatese. Producătorii locali au promovat sustenabilitatea și metodele tradiționale de apicultură, garantând calitatea excepțională a produselor. A fost și a ocazie foarte bună de învățare pentru apicultorii începători și experți.

Nu doar papilele gustative au fost răsfățate la târg, ci și mintea. Târgul apicol de la Vaslui a fost o destinație perfectă pentru o ieșire de weekend împreună cu familia. În timp ce adulții au descoperit produsele și echipamentele de ultimă oră, cei mici au putut degusta produsele apicole disponibile de la apicultori din județul Vaslui. A fost o experiență apicolă autentică. Fie că vizitatorii au fost apicultori, gurmanzi sau pur și simplu în căutarea unei modalități plăcute de a petrece timpul, Târgul Apicol Vaslui a reprezentat locul perfect pentru socializare. De asemenea, a fost momentul potrivit pentru a sărbători munca grea a apicultorilor noștri și pentru a ne bucura de bogăția naturii.

Organizat începând din anul 2018, târgul a devenit o tradiție în regiunea Vaslui, la acest eveniment participând apicultori pasionați, experți și iubitori ai produselor apicole într-un singur loc. Târgul îmbie prin diversitatea produselor apicole locale prezentate, vizitatorii vasluieni putând degusta miere pură, polen, propolis, păstură și multe alte produse sănătoase și naturale. Fiecare stand a oferit o gamă largă de produse, pregătite cu pasiune și grijă de către producătorii locali.

Mai mult decât atât, pentru cei care se ocupă cu apicultura târgul a reprezentat o bună ocazie de a schimba informații, dar și posibilitatea de a-și achiziționa echipamente, unelte și utilaje apicole.

„Ne aflăm la ediția a IV-a a Târgului Apicol de la Vaslui, unde apicultorii au putut descoperi o gamă largă de produse și echipamente necesare activității lor. Vizitatorii, fie că au fost apicultori experimentați în căutarea celor mai noi și inovatoare instrumente, fie la început de drum, au putut găsi aici tot ce le trebuie pentru a dezvolta afacerea sau pasiunea în domeniul apicol. Pe lângă produsele apicole și echipamente, târgul a fost animat de prezentări și discuții captivante despre cele mai recente tehnici de apicultură, strategii de îngrijire a stupilor și despre importanța conservării albinelor și a mediului înconjurător. Târgul Apicol de la Vaslui a putut oferi o oportunitate unică de a ne conecta cu comunitatea apicolă locală și de a descoperi cele mai bune produse și instrumente disponibile pe piața apicolă“, a precizat Bogdan Onofrei, organizatorul târgului de la Vaslui.

Beatrice Alexandra MODIGA

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca, prin Facultatea de Zootehnie și Biotehnologii, Disciplina de Apicultură și Sericicultură, face parte din consorțiul european al Proiectului Better-B, care are drept obiectiv principal restaurările, armonizările și echilibrările fiziologice ale coloniilor de albine.

Consorțiul este format din 18 parteneri din 14 țări, iar coordonator este prof. dr. Dirk de Graaf, de la Universitatea Gent (Belgia), care a fost distins în 2021 cu titlul Doctor Honoris Causa al USAMV Cluj-Napoca.

Proiectul Better-B este finanțat cu 6,3 milioane euro din partea UE, a Regatului Unit și a Elveției, iar cercetările sunt dedicate îmbunătățirii tehnologiei apicole, rezistenței la stresul abiotic, la schimbările climatice, pierderea habitatului și la acțiunea substanțelor chimice periculoase.

Tema principală se referă la coloniile de albine, care sunt adesea slab adaptate pentru a face față stresului extern, cum ar fi schimbările climatice, pesticidele, provocarea și atacul paraziților, exacerbate de practicile apicole moderne. Specialiștii din cadrul proiectului subliniază faptul că reziliența apiculturii este susținută în primul rând de valorificarea puterii naturii, de restabilirea armoniei și echilibrului atât la nivelul albinei ca individ, cât și la nivel de colonie sau între colonie și mediul ei.

„Consorțiul Better-B consideră calea către armonie și echilibru ca fiind reprezentată de coloniile darwiniene: colonii abandonate sau sălbatice, care au supraviețuit în mediul sălbatic sau au fost selectate pe criterii bazate pe potrivirea caracterelor de rezistență. Cu toate acestea, astfel de colonii lipsesc de obicei din efectivele de multiplicare și alte multe caracteristici favorabile, importante pentru apicultura modernă. Soluția noastră este să înțelegem procesele și mecanismele care sunt selectate în natură, pentru a putea adapta practicile moderne de apicultură tehnologiilor apicole avansate. Acesta este proiectul Better-B“, a explicat prof. dr. Daniel S. Dezmirean, decan al Facultății de Zootehnie și Biotehnologii și responsabil implementare Proiect Better-B din partea USAMV Cluj-Napoca.

Implementarea acestei noi abordări a managementului apicol va fi întreprinsă în strânsă colaborare cu apicultorii români, ca părți interesate. Specialiștii din cadrul proiectului consideră că armonia și echilibrul trebuie să aibă loc pe trei niveluri – mediul înconjurător, albinele melifere și practicile apicole, toate urmând a fi abordate în cadrul Proiectului Better-B, care va avea o durată de patru ani.

(L.S.)

În rândurile următoare prezentăm un material de interes pentru apicultori. În luna noiembrie, în stupină se realizează o serie de lucrări pentru bunăstarea familiilor de albine și pentru pregătirea lor pentru iarnă. Sursa informațiilor de față o reprezintă Asociația Crescătorilor de Albine din România.

Observații în stupine

Deşi ultima lună de toamnă se caracterizează în general prin vreme nefavorabilă intervențiilor în familiile de albine, apicultorii pot profita de unele zile călduroase atunci când acestea apar, la începutul lunii, pentru a mai îndrepta dacă este necesar o serie de nereguli apărute.

În această perioadă familia de albine se găsește, în funcție de temperatura exterioară, în diverse situații privind formarea ghemului (ușor afânat sau strâns), activitățile acesteia fiind limitate la consum de hrană pentru asigurarea temperaturii interne a ghemului necesară supraviețuirii (24-25º).

Dacă până la acest moment s-au efectuat lucrările pregătitoare iernării, nu există motive de îngrijorare privind evoluția familiilor de albine pe timp de iarnă. Cu toate acestea, vizitele la stupine pot avea în vedere: observații asupra zborurilor de curățire (când timpul permite), foarte benefice pentru o bună iernare şi care oferă informații despre starea coloniei de albine, ascultarea acestora când timpul este mai puțin favorabil, asigurarea cu materiale izolante atât la nivel de stup (salteluțe, pernuțe, împachetări laterale), cât şi de stupină (garduri, perdele protectoare), asigurarea că nu există dăunători (păsări, animale) care să le deranjeze.

Stările anormale conduc la neliniștirea albinelor, intensificându-le activitatea de consum și prin urmare uzura organismului și încărcarea rectumului. De aceea trebuie acordată o atenție deosebită evaluării situației din stupină la acest moment, cât timpul mai permite intervenția în stup.

Activități concrete

Lucrări de efectuat în această perioadă:

– În zilele favorabile se pot continua mai multe lucrări de pregătire a familiilor de albine din luna trecută şi remedierea stărilor anormale apărute: hrană insuficientă, hrană de proastă calitate (poate produce diaree), pierderea mătcii, umiditatea exagerată, pătrunderea șoarecilor în stupi. Trebuie accentuat faptul că, pentru iernare, familia de albine are nevoie de aproximativ 18 kg de miere și 1,5-2 kg de păstură pentru creșterea puietului în partea a doua a iernii și în primăvară.

– În zilele nefavorabile se poate aprecia starea familiei de albine prin ascultarea zumzetului albinelor cu un tub de cauciuc introdus pe urdiniș și vizualizarea foii de control.

Umiditatea excesivă se înlătură prin mutarea stupilor într-un loc însorit pe vatră și îmbunătățirea aerisirii prin asigurarea unui spațiu de 1-2 cm în podișor care va fi acoperit de salteluță;

Pe lângă lucrările efectuate în stupină, interesele apicultorilor în această perioada au în vedere valorificarea produselor apicole obținute, planificarea pe perioada de iarnă a altor lucrări ce țin de pregătirea viitorului sezon apicol cu materiale și echipamente (întreținere, reparare, reformare, achiziție), completarea cunoștințelor prin participarea la cursuri, conferințe apicole, studiu autodidact.

• Pregătirea stupinelor pentru iarnă este foarte importantă. Prin lucrări specifice și prin administrarea de hrană de calitate, familiile de albine pot traversa cu bine această perioadă a anului.
• Potrivit datelor statistice ale Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, România ocupă locul doi în Europa la numărul de familii de albine, după Spania, cu un total de 2,3 milioane. În ceea ce privește producția de miere, România obține aproape 30.000 de tone anul, iar consumul pe cap de locuitor este de 1,2 kg/locuitor.

Laura ZMARANDA

Prețuri derizorii, producții condiționate de schimbările climatice și de hibrizii folosiții în agricultură, importuri de miere la preț de dumping, etichetare care dezavantajează apicultorii români. Sunt ideile principale dintr-o cronologie a falimentării unui sector important, respectiv apicultura.

Vasilică Marino, apicultor din Însurăței, județul Brăila, a spus multe lucruri la obiect și a semnalat niște probleme grave din apicultură pe care, chiar dacă le știu, autoritățile le ignoră.

„Apicultura este nu păguboasă, ci dezastruoasă acum“

Reporter: Aveți 40 de ani de experiență în apicultură și ați fost martor la toate schimbările care au survenit în acest timp. Care este concluzia dvs. legată de evoluția sau involuția apiculturii?

Vasilică Marino: Mă ocup cu apicultura intensivă și dețin o stupină cu 150 de familii. Fac apicultură convențională care nu mai este rentabilă sub nicio formă pentru că prețul mierii este foarte mic și nu o mai ia nimeni. Dacă acum 10 ani spuneam că apicultura este o ramură rentabilă, mierea mergea la export, acum aș fi mult mai rezervat. M-aș abține să spun cuiva acum să investească în apicultură.

Având în vedere că ultimele generații de pesticide care au apărut în agricultură îți distrug stupina, e un dezastru. Asta, coroborat cu prețul mierii, face apicultura nu păguboasă, ci dezastruoasă.  Apicultura, această ramură a economiei, a fost scoasă și din Legea Zootehniei. Una peste alta, nu este nimic de bine.

Rep.: Ce măsuri de sprijin sunt necesare din punctul dvs. de vedere?

VM: Atât timp cât guvernanții nu se uită către noi, să vadă problemele noastre și nu se înclină și în direcția asta, nu e bine. Ei zic că ne dau. Ce ne dau? Ceva pe care îl cumpărăm cu banii noștri și din care decontează prin PNA doar un sfert. Ce măsuri de sprijin aș propune? Practic, nu aș avea nevoie de nimic. Aș vrea să plătesc un impozit mai mare la stat, dar să mă ajute într-adevăr. Să scăpăm de neonicotinoide, să avem contracte prin care să ne ni se plătească mierea la un preț real. Nu aș avea nevoie de nimic altceva, să se dea pomană, ci să se eticheteze miere corect. Nu ca acum, pe surogaturile care vin să scrie miere și dedesubt să scrie din China și non-UE. Măcar atât să facă și chiar m-aș oferi să dau către stat o cotă mai mare decât ceea ce mi se impune acum. Nu am nevoie de pomană, dar să știți că pesticidele, etichetarea făcută așa cum se face acum și importurile de miere ne fac pe noi, apicultorii români, necompetitivi și chiar falimentari. Asta e părerea mea.

„Mulți apicultori sunt în pragul falimentului“

Rep.: Problemele continuă și când vorbim despre valorificare.

VM: Prețul care se oferă acum pe kilogramul de miere este rușinos, dar pentru că eu asta produc și din asta trăiesc trebuie să vând. La începutul lunii septembrie se ofereau 9,7 lei pe kilogramul de miere polifloră și prețul era în scădere la tei, 11 lei. Prețurile de achiziție ar trebui să fie cel puțin duble ca să putem vorbi despre o minimă rentabilitate, să poți achita facturi și să ai un trai cât de cât decent. Eu am construit o casă, dar din veniturile obținute din apicultura veche, nu din ce se practică acum. Acum mulți apicultori sunt în faliment. Dacă înainte apicultura mergea și așa, iar stupii se dezvoltau de la sine, acum oricât de mult ai investi și oricât de mult ai fi pasionat de apicultură și ai cunoaște meserie vezi că stupina tot nu se dezvoltă. Este atât de multă chimizare și poluare încât ființa asta, care este un vector al sănătății, nu are cum să se dezvolte și să mai facă și producțiile de odinioară. Cine știe apicultură o să îmi dea dreptate.

„Cine ignoră realitatea este răuvoitor sau nu cunoaște situația din teren“

Rep.: Intenționați să vă restrângeți activitatea?

VM: Dacă familiile de albine nu se dezvoltă sunt obligat să le restrâng și să păstrez un nucleu biologic cât mai puternic ca să poată ierna. Am totuși prea multă experiență în spate ca să rămân fără stupi, nu aș putea, dar nu pot să spun că tind către efectivele care sunt în Statele Unite, spre exemplu, unde apicultura este protejată. Anul acesta, în unele zone ale țării a fost dezastru, iar eu sunt la pe linia de plutire. Am obținut în jur de 20 de kilograme la toate sortimentele pe care le-am făcut. Înainte producția asta puteam să o obțin numai de la floarea-soarelui dintr-o singură extracție. Cea mai bună producție am avut-o la floarea-soarelui pentru că am prins niște hibrizi care au fost meliferi. Poți să te duci la floarea-soarelui, să arate frumos, dar nu faci niciun fel de producție de miere. Am avut norocul să mă duc într-o zonă în care hibrizii au înflorit eșalonat. În general, hibrizii de acum rămân înfloriți 10 zile și apoi se usucă, înainte te duceai la floarea-soarelui, era un singur lan de sute de hectare, dar florile rămâneau înflorite cel puțin trei săptămâni. Acum, în 10 zile spargi bobul de sămânță. Asta este realitatea, cine ignoră lucrul ăsta înseamnă că este răuvoitor sau nu cunoaște ce se întâmplă în teren.

Laura ZMARANDA

Puțini tineri mai sunt atrași de apicultură, pentru că anii cu producții bune sunt tot mai puțini, dar când ai norocul să fie moștenire de familie, alte direcții pe care să mergi nu-și au rostul. Pasiunea cere sacrificii, iar fără sacrificii nu poți ajunge să te numești apicultor! Credem în exemple de bune practici și de aceea vă propunem acest articol.

Produsul montan, mențiune de calitate

Ovidiu Dănuț Hura a început cu patru stupi, a mai cumpărat încă câțiva, a înţeles, la 15 ani, că asta vrea să facă şi în prezent are peste 500 familii de albine.

Ovidiu are 26 ani, este din Voitinel, o comună din județul Suceava, şi face apicultură de aproape 10 ani. A trecut cu bine şi prin provocările anului pandemic, deşi ocaziile de a-şi face cunoscute produsele prin târguri au fost mai puţine. A reuşit, cu toate acestea, să vândă aproape întreaga producţie.

„Am început acest business din pasiune și am prins drag de albine. Avem produse din diverse sortimente, fiindcă fac și pastoral, am mai multe locații. Anul acesta am scos pe piață un produs nou, respectiv un făguraș în stare pură construit doar de albină, noi nu am intervenit cu nimic; precum și mierea de mană, un produs din zona de munte complex pentru dieta noastră, care are foarte multe proprietăți (minerale, vitamine, aminoacizi). Inițial, am avut patru familii de albine, actualmente am ajuns la peste 500 de familii de albine, iar împreună cu familia vrem să aducem atât pe masa bucovinenilor, cât și întregii țări produsele noastre montane. Aș dori ca toate produsele noastre locale să nu meargă la export, iar noi, ca români, să încercăm să consumăm produse românești bio, produse montane“, a specificat tânărul apicultor din județul Suceava.

Miere din suflet de floare

Adrian Bejenaru comercializează produse apicole sub brand-ul „Beezum – Miere din Suflet de Floare.“ Apicultorul și-a început afacerea în urmă cu 15 ani, ducând mai departe tradiția începută de bunica sa. Astăzi, Adrian Bejenaru îngrijește 140 de familii de albine în Comănești, județul Bacău.

„Povestea a început acum 15 ani, când am continuat tradiția începută de bunica mea. De mic copil am fost învățat de tatăl meu să am o deosebită grijă de albine și așa am început să iubesc timpul petrecut lângă ele. Cu timpul, am deprins o parte din tainele apiculturii. Pornind de la câteva familii, prin dedicare și pasiune am ajuns să îngrijesc 140 de familii de albine. Ideea Beezum a venit din dorința de a împărtăși cu ceilalți delicioasa miere realizată de albinele noastre. Cu cât am oferit mai multă atenție albinelor, cu atât acestea ne-au răsplătit din belșug cu o miere și mai delicioasă. Ele ne surprind mereu cu inteligența și dedicarea lor, lucru care ne face să le îngrijim și cu mai multă dragoste și, totodată, cu o deosebită atenție“, punctează apicultorul.

Beatrice Alexandra MODIGA