Comuna Copălău din judeţul Botoşani şi-a câştigat în timp renumele de „patria usturoiului“ datorită calităţilor deosebite şi gustului unic pe care îl are planta aromatică cultivată de peste 40% din localnici. Faima usturoiului de la Copălău şi a localnicilor cultivatori a determinat autorităţile din judeţul Botoşani să facă deja demersuri la Ministerul Agriculturii pentru omologarea acestuia ca brand național şi european.

Va fi un brand și la nivel național

Ciprian Ivanov, primarul comunei Copălău, spune că în curând acest usturoi va fi un brand și la nivel național şi european, nu doar local. „Suntem în derularea unei acțiuni pe această temă. Deocamdată am fost blocați de alegeri, COVID-19, dar ulterior, după ce situația va permite, vom continua aceste demersuri pentru omologarea lui ca brand european. În principiu, cam 40% din populația comunei se ocupă și cu cultivarea usturoiului datorită calității solului și vechii tradiții pentru această cultură. Sunt undeva la 90-100 ha, cu suprafețe cuprinse între 0,3-4 ha, în funcție de potențialul și posibilități fiecărei familii.“

53 ha de usturoi cultivate... prin Programul de minimis

În ceea ce priveşte subvenția pentru cultura de usturoi, respectiv ajutorul de minimis, la ora actuală, pentru anul 2020, în Copălău au fost undeva la 68 de cereri, însumând o suprafață de 53 ha de usturoi, mai adaugă edilul. „Suprafață dublă față de anul 2019, când a avut loc primul an de program. La nivelul comunei Copălău avem o asociație și o cooperativă; deocamdată nu funcționează pentru că oamenii sunt un pic reticenți, știind timpurile de demult, cum funcționau cooperativele agricole. Prin asociația și cooperativa înființate de noi ne dorim să putem derula proiecte pe exercițiul financiar care va fi din 2021, cu fondurile ce ni se vor pune la dispoziție.“

Transpiri mult până vezi un kilogram de usturoi

În ceea ce priveşte asocierea, problema pleacă nu numai de la mentalitate, ci și de la lipsa forței de muncă pentru că această cultură nu este o activitate ușoară, adaugă Ciprian Ivanov, primarul comunei Copălău. „Transpiri mult până vezi un kilogram de usturoi. Ideea este că ne influențează și vremea, posibilitățile de irigare și, când vezi că unii producători au scos cantități suficiente de usturoi, iar alții nu este un pic mai complicat de asemenea, iarăși fărâmițarea suprafețelor de teren reprezintă un alt impediment, este foarte greu de unit terenul pentru a putea lucra în comun și să nu uităm că usturoiul este mult mai bun când se lucrează manual, prin manopere simple, decât dacă mergem spre industralizare, adică în culturi mari și intervenim cu alte substanțe ajutătoare.“

Au scăzut importurile de usturoi cu 30%

Pentru 2021 edilul este optimist şi crede că va fi un an productiv. „Ca și anul trecut, suprafața de usturoi care se presupune că va fi cultivată anul acesta va fi în creștere, ca urmare și producția. Din statisticele pe care le avem de la Direcția pentru Agricultură Judeţeană Botoşani, se vede că au scăzut importurile de usturoi cu 30%; este clar că și datorită comunității și oamenilor din comuna Copălău. Lucrurile cred că merg într-o direcție bună, chiar dacă încet și condiționat de timpuri și de vremuri“, încheie Ciprian Ivanov, primarul comunei Copălău.

Agricultura este o loterie

Luând la pas uliţele comunei, la ieşirea spre Botoşani l-am întâlnit pe nea Costică la semănat de usturoi, cu toate că el este constructor de meserie. „Cultivăm o suprafață redusă, în jur de jumătate de hectar, este mai mult pentru copii, de aceea îi și ajut la treabă. De multe ori, chiar dacă ar proveni sămânța din altă parte, nu prea ar fi randament, terenul nostru este unul slab, dar pentru cultura de usturoi este bun, fiind argilos. Terenul acesta a fost pregătit tot mecanizat, foarte multe manopere, deci dintr-o dată s-au făcut cheltuieli, până să ajungem acum să semănăm. Nu se poate pune cu semănătoare la noi deoarece trebuie să ai o suprafață mai mare și trebuie să fie și după timp, cum prinzi terenul. Pentru că sămânța asta este mare, la jumătate de hectar avem nevoie de 750-800 kg de usturoi, iar producția ne așteptăm să fie în jur de 3 tone. Deocamdată la noi se moștenește în familie“, spune localnicul.

Botoşăneanul ne dă şi câteva sfaturi cu privire la usturoiul toamnă. „După ce îl recoltăm trebuie să fie întins pe anumite leațuri, scânduri, zis pari, să fie la aer, să nu fie așezat grămezi sau în mănunchiuri pentru că el trebuie să se poată usuce în voie atât pentru a-l vinde, cât și pentru a-l păstra pentru sămânță. Toate soiurile de usturoi trebuie puse din toamnă. Și când este mustul zăpezii este foarte bine, așa cum spuneau și bătrânii, cu toate că este mai greu de muncă. În prezent, solul este tare pentru că s-a pregătit mai târziu, sunt condiții foarte grele de muncă, dar nu avem ce face pentru că de aici câștigăm un ban. Agricultura este o loterie, nu trebuie să ne descurajăm! Anul trecut a fost greu, dar totuși să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru că au mai fost și câteva ploi și oamenii nu au rămas complet în pierdere, dar nici mult profit nu s-a făcut; Însă noi trebuie să cotinuăm, că mâncare nu trebuie numai anul acesta, trebuie și la anul, și la anul celălalt. La noi pe baza usturoiului se mai câştigă un ban de cheltuială deoarece alte posibilități nu prea sunt“, a încheiat nea Costică, un cultivator de usturoi de-al locului.

La un 1.30 ha, producţie de 8 tone de usturoi

De-o parte şi de alta a drumului european E58, arteră rutieră ce face legătura între Iaşi şi municipiul Botoşani, aproape în faţa fiecărei case se află tarabe improvizate cu sute de „funii“ de usturoi scoase la vânzare. Aşa am cunoscut-o şi pe Mihaela Dulgheriu, care cultivă usturoi de 30 de ani. „Aceasta este zona usturoiului, este un pic mai aromat, mai bun față de cel adus din import; de exemplu, acesta este usturoiul alb, acesta este roșu, care este mai aromat și un pic mai iute. Este foarte bun, gustos și productiv. Dau un exemplu, dacă faceți mujdei astăzi și îl lăsați seara sau chiar a doua zi, aud de la clienți, eu nu am încercat acela din străinătate se înverzește, se face mov, iar al nostru rămâne natural. Toamna trecută am pus un hectar și 30 de ari de usturoi și am scos undeva la 8 tone de usturoi. Am fost foarte mulțumiți, s-a făcut producție după anul dificil care a fost. Puncte de desfacere avem aici la poartă, la piață în Botoșani, mai ducem la Suceava, Fălticeni, prin piețe în Bacău, Iași“, ne exemplifică botoşăneanca.

Rotaţia culturii, elementul-cheie în tehnologia usturoiului

Totul se face în familie şi toţi muncesc cot la cot, ne spune femeia. „Soțul este la pus usturoi; așteptăm vremuri mai bune, a plouat la timp, acum se poate semăna și să de-a Dumnezeu să se facă la anul. De exemplu, unde am pus anul trecut usturoi nu mai punem anul acesta; în fiecare an terenul trebuie schimbat şi prășit; noi îl prășim de 3-4 ori pe vară deoarece, dacă nu sunt buruieni, recoltatul merge altfel pentru că noi nu erbicidăm. Cu toate că anul trecut am semănat o suprafață considerabilă, anul acesta o să semănăm până într-un hectar; că este foarte greu de muncit, la fel și de depozitat.“

Pentru că suntem în luna noiembrie şi imediat vine iarna am întrebat-o pe doamna Mihaela cum depozitează ea usturoiul. „Noi pe timp de iarnă îl ținem în niște magazii; de exemplu nici la căldură, dar nici să înghețe; la căldură nu este bun că transpiră, dă mucegaiul și se strică. Dacă vine un frig de -10 sau -15 grade Celsius, atunci îl acoperim“, a mai spus femeia.

Beatrice Alexandra MODIGA

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO