Lumea satului 750x100

update 25 Nov 2020

Plantaţie de trandafiri la Chiheru de Jos „Fă ce nu prea face lumea, dar fă-o bine!“

Lucian Inţa are 42 de ani, fiind de meserie tehnician silvic, dar şi administratorul fermei de familie Fructe de pădure Chihereana din Chiheru de Jos, judeţul Mureş. Susţinut de familia sa, acesta cultivă pe mai bine de 1 hectar trandafiri de dulceaţă, dar şi mure, coacăze negre şi un lot experimental de coacăze roşii şi aronia. Proiectul a însumat la start, în toamna anului 2014, pentru cele trei culturi, o investiţie de 13.000 euro din surse proprii, iar defalcate strict pentru trandafiri, undeva la 3.000 de euro.

După ani buni de străinătate în mai multe domenii, din dorinţa revenirii definitive acasă şi căutând variante de îmbinare a utilului cu plăcutul, beneficiind la start de terenuri moştenite de la bunici, acesta s-a întors la sfera calificării din şcoală, silvicultura, iar din culturile agricole alternative, nu neapărat clasice, a ales trandafirii de dulceaţă şi fructele de pădure, spune acesta, mai ales pentru originalitate. „Mure pentru productivitate şi coacăze negre pentru sănătate. Am mers pe premisa: «Fă ce nu prea face lumea, dar fă-o bine!». S-a dorit o activitate peste statutul de hobby şi, în timp, una menită a ajunge autosustenabilă, dorind a fi un business agricol viabil. Proiectul a însumat la start, în toamna anului 2014, pentru cele trei culturi o investiţie de 13.000 euro, din surse proprii, iar defalcate strict pentru trandafiri, undeva la 3.000 de euro, cuprinzând butaşii, motopompa, sistemul de irigații, agrotextil etc.“, spune acesta.

Biloane intensive de agrotextil

La graniţa dintre zona de deal şi de munte, în comuna Chiheru de Jos, la jumătatea distanţei dintre Reghin şi Sovata, pe soluri pretabile pentru cultura trandafirului, Lucian a ales pentru roze biloane intensive de agrotextil folosind o formulă de plantare cu 1.280 de butaşi. „Am folosit schema de plantare de 70 x 70 cm pe rând şi un interval de 2,60 metri între rânduri. Alegerea unui soi căţărător în cultură a impus implementarea unui sistem de palisare cu stâlpi de susţinere amplasaţi din 9 în 9 metri şi trei sârme de susţinere pentru legarea tijelor trandafirilor inferioară, la 70 cm, mediană la 1,30 m şi superioară la 1,80 m“, adaugă Lucian Inţa.

Sachsengruss, un soi căţărător german

Soiul cultivat de acesta este Sachsengruss, cu creşteri constante de peste 2 metri, care dezvoltă inflorescenţe multiple, cu un parfum specific excepţional. „Este foarte pretabil pentru procesarea de siropuri, dulceţuri, produse licoroase (vinuri), distilare (ulei esenţial şi apă florală), pentru industria farmaceutică (creme, tincturi, ceaiuri), detergenţi, odorizante, ornamente şi masa uscată pentru diverse utilizări. În zona noastră, soiul remontant susţine două valuri de înflorire: primul, principal de vară (sfârşitul lunii mai până la mijlocul lunii iunie) şi secundar, de toamnă (sfârşitul lunii august şi începutul lunii septembrie). Sezonul normal descrie o dublă parabolă cu vârfuri tocmai expuse şi o amplitudine de sezon de 14 sau 16 săptămâni, începând, în general, după 25 mai şi terminând după 25 septembrie. Apoi, până toamna târziu după brume, în cantităţi mici intrăm în extrasezon floral. Cele 4 luni ale sezonului activ nu conţin discontinuitate la înflorire, ci doar începutul este lent, cu scăderea bruscă de după primul val şi reconstrucţia valului secund, între valuri de înflorire şi lâncezeala de la finalul sezonului. Pentru un producător extensia prelungită la 16 săptămâni florale reprezintă un mare avantaj întrucât oferă timp şi mijloace fermei de familie compusă din personal mic, restrâns pentru găsirea de soluţii optime de a încorpora materia primă rezultată, în regim vrac şi procesat“, specifică cultivatorul.

„E infinit mai greu să vinzi orice, vrac sau procesat, decât producţia în sine“

Suprafaţa cultivată cu trandafiri Sachsengruss este de 2.800 mp, fără irigare, înregistrând în ani buni 500 kg, chiar 700 kg petale, în timpul sezonului de înflorire, menţionează tânărul. „La hectar, soiul produce 2-2,5 tone petale anual şi cel puţin dublu cu sistem de irigare. În timp, producătorul îşi calibrează corect costurile de producţie, oricum foarte mari, orice ai face. Cultivăm culturile fără irigare, maximizând potenţialul fiecărui an, lucrurile fiind în general foarte clare, e infinit mai greu să vinzi orice, vrac sau procesat, decât producţia în sine, ca materie primă şi/sau cu valoare adăugată, în produse finite.“

Cultură ecologică

Cultura este întreţinută ecologic, întru-un regim cât mai prietenos cu mediul, folosind doar biofertilizatori, macerat de urzică şi gunoi de grajd. „Masa florală rezultată, precum şi produsele derivate din petalele din câmpul nostru, aduc fără dubii aminte de vremea copilăriei noastre, când substanţa reală, în profunzime, a rezultatelor din agricultura românească era net superioară superficialităţii de orice gen din aceste timpuri. Cultivatorii ecologici ştiu că asumarea prietenoasă cu mediul, fără substanţe chimice de sinteză, le aduce o recoltă mai redusă cantitativ decât în mod normal, dar la o calitate şi o prestanţă excelentă (calitatea înaintea cantităţii, indiscutabil abordarea deschisă, onestă, reală a producătorului român responsabil pentru societatea noastră)“, precizează mureşeanul.

Distribuţie prin livrări directe sau curierat

Producătorul de la Chiheru de Jos mai adaugă că el nu practică distilarea primară, dar nici cea secundară deoarece acestea nu fac parte din priorităţile sale. „Cu producţia de petale vrac ne adresăm doritorilor din întreaga ţară, deservind prin livrări directe sau curierat petale proaspete de trandafiri, de cea mai bună calitate. Pe baza acestei splendide materii prime, procesăm în regim de familie sirop şi dulceaţă de trandafiri, deservite local şi naţional, prin aceleaşi metode ca şi petalele în stare proaspătă. În aceşti ani, am mai produs pentru diversitatea gamei rozelor trandafirată, ulei de macerare, vin de trandafiri şi masă uscată, dar ele fluctuează ca produse în funcţie de dinamica sezoanelor; de bază rămân doar siropul şi dulceaţa de trandafiri.“

Pe viitor, Lucian Inţa şi-a propus să poată continua cum a făcut-o şi până acum, cu metoda paşilor mărunţi, din aproape în aproape, păstrând vie speranţa în incredibilul potenţial românesc de agroturism, insuficient expoatat şi foarte slab întreţinut, cu posibilităţi multiple, dar cu rezultate submediocre. „Proiectul continuă fiind alimentat şi însufleţit de două ingrediente majore: pasiunea personală pentru horticultură, cu empatia întoarcerii la calificarea proprie şi dragostea pentru natură şi frumos, lucruri care răzbat profund în activitatea agricolă de zi cu zi, împreună cu familia mea, fără de care viaţa în sine şi, cu atât mai mult, proiectul nostru nu şi-ar avea rostul. Naţional vorbind, suntem de un paradox rar, al celui care are pâinea şi cuţitul pe masă în faţa sa, dar suferă constant de alimentaţie defectuoasă. E trist şi frustrant să ai posibilităţile României şi să avem performanţa repetentului, când poţi fi liniştit, premiant an de an“, încheie Lucian Inţa din Chiheru de Jos, judeţul Mureş.

Beatrice Alexandra MODIGA