Adama Sultan iulie 2020
update 15 Jul 2020

Tehnologia de cultură a florii-soarelui

  • Publicat în Agrotehnica

Producții mari și de calitate se pot realiza doar dacă genotipurile de floarea-soarelui folosite sunt valoroase, cu potențial genetic ridicat și se aplică o tehnologie avansată.

La floarea-soarelui, INCDA Fundulea are în portofoliu 9 hibrizi simpli: 4 convenționali (Performer, Favorit, Fundulea-708 și Fundulea-911); 2 în sistem Sun Express (FD15E27 și FD18E41) și 3 hibrizi în sistem Clearfield (FD15CL44, FD16CL50, FD18CL58).

Amplasarea culturii

Floarea-soarelui are condiţii favorabile pe solurile cu pH cuprinse între 6,8 şi 8,0 cu texturǎ mijlocie, profunde, care înmagazineazǎ şi pǎstreazǎ bine apa. Se vor evita terenurile nisipoase, cele erodate, precum şi solurile acide neamendate.

Premergǎtoarele favorabile sunt culturile timpurii (cerealele de toamnǎ, care asigurǎ o rezervǎ mai mare de apǎ în sol), precum şi cele târzii (porumbul). Se vor evita ca premergǎtoare culturile cu boli comune şi, în special, cele ce contribuie la propagarea putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum), cum sunt soia, fasolea şi rapiţa care ocupǎ suprafeţe mari în zona de culturǎ a florii-soarelui. Este de asemenea contraindicatǎ revenirea florii-soarelui pe aceleaşi suprafeţe la intervale mai scurte de 5-6 ani.

Organizarea asolamentelor este o cerinţǎ obligatorie pentru diminuarea atacului de boli, dǎunǎtori şi a infestǎrii cu buruieni, reduce necesarul de pesticide şi contribuie obţinerea de producţii ridicate la floarea-soarelui.

Aplicarea îngrășămintelor

Fertilizarea florii-soarelui trebuie să fie cât mai echilibrată respectând raportul 1:1:1 între elementele de bază N:P:K.

Dozele mari de îngrășăminte cu azot sau îngășămintele organice favorizează creșterea viguroasă a plantelor în dauna fructificării, mărind sensibilitatea acestora la boli.

Doza de îngrășăminte cu N (kg/ha) se stabilește în funcție de indicele de N (IN) al fiecărei parcele.

Vezi tabel În revista tipărită pe bază de abonament.

În care H = conținutul de humus și V = gradul de saturație cu baze ale solului (%).

Doza de îngrășăminte cu fosfor (P2O5 kg/ha) se stabilește în funcție de fertilitatea fosforică a solului, urmărindu-se ca raportul N:P să fie de 1:1.

Îngrășămintele cu Potasiu se aplică pe parcelele unde conținutul de K, ușor solubil, este sub 20 mg K2O/100 g respectând raportul de 1:1:1 (N:P:K).

Plantele de floarea-soarelui pot fi adesea influențate și dereglate în procesul de nutriție din faza primară de antagonismele dintre elementele aflate în exces și deficit. Corectarea acestor deficiențe și stabilirea echilibrului normal al nutriției minerale se poate realiza prin aplicarea de îngrășăminte foliare.

Îngrășămintele foliare sunt îngrășăminte complexe care conțin N:P:K precum cât și cele mai importante microelemente (B, Mg, Mn, Zn, Cu, Mo s.a). Îngrășămintele foliare aplicate plantelor în perioada de vegetație (începând cu stadiul de 13-14 frunze) stimulează fructificarea (obținând sporuri de producție de 20-30%), vigoarea și sănătatea semințelor.

Lucrările solului

Floarea-soarelui, datoritǎ sistemului sǎu radicular puternic dezvoltat, necesitǎ un sol bine afânat şi structurat.

Adâncimea arǎturii pentru floarea-soarelui se stabileşte între 22 şi 25 cm, lucrarea mai adâncǎ fiind necesarǎ pe terenurile puternic îmburuienate sau cu cantitǎţi mari de resturi vegetale şi pe solurile compacte. Pe solurile cu strat arabil subţire, adâncimea arǎturii se va limita la grosimea acestuia.

Pregǎtirea patului germinativ are ca scop crearea unui strat de sol bine mǎrunţit pe adâncimea de semǎnat, aşezat în profunzime şi afânat la suprafaţǎ, în care se introduce sǎmânţa. Pe solele în care s-au efectuat arǎturi de toamnǎ cu bulgǎri mari, denivelate, la desprimǎvǎrare este necesarǎ o primǎ lucrare cu grapa cu discuri în agregat cu lama nivelatoare şi grapa cu colţi. Pregǎtirea patului germinativ se realizeazǎ printr-un numǎr redus de lucrǎri care sǎ mobilizeze solul cât mai puţin, pentru a reduce pierderile de apǎ prin evaporare.

Calitatea pregǎtirii patului germinativ este asiguratǎ de reglarea corectǎ a agregatelor de lucru şi evitarea executǎrii lucrǎrii când solul este prea umed. Ultima lucrare de pregǎtire a patului germinativ se executǎ cu combinatorul în ziua sau preziua semǎnatului pentru a nu favoriza îmburuienarea terenului înaintea rǎsǎririi culturii.

Sămânța și semănatul

  • Sǎmânţa. La semǎnat se utilizeazǎ numai sǎmânţǎ F1 certificatǎ, care întruneşte condiţiile prevǎzute în standardele actuale.
  • Epoca de semǎnat. Semǎnatul începe atunci când în sol se realizeazǎ pragul minim de 6-7˚C la adâncimea de încorporare a seminţei pentru asigurarea unor condiţii favorabile germinǎrii seminţelor şi rǎsǎririi plantelor.
  • Densitatea optimǎ la semǎnat se stabileşte în funcţie de aprovizionarea solului cu apǎ în primǎvarǎ şi de talia hibridului cultivat. De la semǎnat se asigurǎ o densitate astfel încât sǎ se realizeze la recoltare 45-55 mii plante/ha în condiţii de neirigare şi de 50-60 mii plante/ha în condiţii de irigare, limita maximǎ recomandându-se la hibrizii cu talie redusǎ. Foarte important este ca repartizarea seminţelor pe rând sǎ fie uniformǎ pentru asigurarea creșterii şi dezvoltǎrii echilibrate a tuturor plantelor.
  • Distanţa între rânduri. În condiţiile de culturǎ neirigatǎ sau irigatǎ se va realiza distanţa de 70 cm între rânduri pentru asigurarea posibilitǎţii de combatere a buruienilor prin praşile mecanice.
  • Adâncimea la semǎnat va fi de 4-6 cm, urmǎrindu-se asigurarea apei, cǎldurii şi aerului, necesare germinǎrii seminţelor şi rǎsǎririi rapide a plantelor.

Lucrări de întreținere

  • Combaterea buruienilor

În sistemul de combatere a buruienilor din cultura de floarea-soarelui un rol important îl are îmbinarea mǎsurilor din cadrul „sistemului de combatere integratǎ“ şi în mod special a celor agrotehnice completate tot mai mult cu metoda chimicǎ, prin utilizarea celor mai eficiente erbicide.

Având în vedere erbicidele şi speciile de buruieni existente s-au stabilit urmǎtoarele metode de combatere:

  • Hibrizii de floarea-soarelui convenționali

Pentru culturile infestate predominant cu buruieni monocotiledonate anuale, se poate aplica unul dintre erbicidele nevolatile pe bază de S-metolaclor, Dimetenamid-P, Pendimetalin, iar dacă se găsesc și dicotiledonate sensibile se vor folosi și erbicide  pe bază de Oxifluoefen, Fluorocloridon.

Pentru combaterea speciilor monocotiledonate anuale şi perene (inclusiv Sorghum halepense provenit din rizomi), se recomandǎ aplicarea în vegetaţie a unuia dintre erbicidele selective antigramineice. Tratamentele se fac postemergent la fazǎ optimǎ: floarea-soarelui 4-6 frunze, costreiul din rizomi – 15-25 cm înǎlţime, iar speciile monocotiledonate anuale: Setaria, Echinochloa, Digitaria, Sorghum halepense provenit din sǎmânţǎ la 2-4 frunzuliţe (înainte de înfrǎţire).

  • Hibrizi de floarea-soarelui în sistem Clearfield. Hibrizi nemodificaţi genetic tip „IMI“, rezistenţi la erbicidul Pulsar.

Pentru combaterea buruienilor dico anuale (Sinapis, Raphanus, Xanthium, Amaranthus, Solanum, Abutilon) şi parţial a unor mono anuale (Setaria, Echinochloa), dar cu infestǎri sub 40%, se recomandǎ aplicarea post-emergent a tratamentului Pulsar+Trend, 1-1,2 l/ha +0,1 % în funcţie de infestare.

  • Hibrizi de floarea-soarelui în sistem Sun Express – Floarea soarelui cu hibrizi rezistenţi la tribernuron (Express 50 SG).

În cadrul acestei strategii se recomandǎ aplicarea în vegetaţie (floarea-soarelui 4-6 frunze, buruieni dicotiledonate anuale şi perene inclusiv Xanthium, Cirsium, Abutilon) a următorului tratament:

Express 50 SG + Trend = 30 g+0,1%, aplicat singur sau asociat (în condiţii de precipitaţii suficiente), cu erbicide antigramineice (în funcţie de infestarea cu costrei din rizomi), pentru combaterea speciilor monocotiledonate anuale şi perene.

  • Prevenirea şi combaterea bolilor şi dǎunǎtorilor

Cultura de floarea-soarelui se confruntă, încă de la semănat, cu o serie de patogeni deosebit de periculoși, precum mana florii-soarelui (Plasmopara helianthi) şi putregaiurile alb (Sclerotinia sclerotiorum) şi cenuşiu (Botrytis cinerea). Putregaiurile sunt boli păgubitoare, cu o răspândire largă în toate zonele de cultură, daunele fiind importante mai ales în zonele şi anii cu umiditate ridicată. Transmiterea se face prin scleroţii căzuţi pe sol în timpul recoltării sau amestecaţi cu sămânţa.

Pentru prevenirea atacului putregaiurilor din fazele de răsărire-plantulă se recomandă tratarea seminţelor cu produse pe bază de Tiuram, Imazalil, Tiram și Carboxină.

Mana florii-soarelui, cu o răspândire generalizată în toată ţara, mai ales în anii cu precipitaţii abundente, este cea mai păgubitoare boală a culturilor de floarea-soarelui. Transmiterea bolii de la un an la altul este asigurată de oosporii aflaţi în resturile de plante din sol. Însă, într-o proporţie redusă, infecţia primară poate rezulta și din miceliul de rezistenţă existent în sămânţă. Alături de cultivarea de hibrizi de floarea-soarelui rezistenţi, se recomandă și o serie de măsuri agrofitotehnice, precum respectarea rotaţiei de 6 ani şi folosirea de sămânţă sănătoasă provenită din lanuri libere de boli, precum și efectuarea tratamentului seminţelor cu produse pe bază de Metalaxin.

Dacǎ existǎ condiţii favorabile pentru evoluţia patogenilor se recomndă aplicarea tratamentelor în vegetație. Primul tratament de la 6-8 perechi de frunze, apoi de la diferenţierea netǎ a butonului floral pânǎ la apariţia florilor ligulate și ultimul la 10-15 zile dupǎ sfârşitul înfloritului, folosind fungicide pe bază de Tiofanat metil, Procloraz, Iprodian, Flutriafol.

Principalii dăunători ce afectează culturile de floarea-soarelui în primele faze de vegetaţie sunt dăunătorii de sol: gărgăriţa frunzelor (Tanymecus dilaticollis) și viermii sârmă (Agriotes spp.), dar uneori și gândacul pământiu (Opatrum sabulosum).

Pentru prevenirea atacului se recomandă evitarea cultivării florii-soarelui după porumb, care asigură condiţiile cele mai favorabile dezvoltării larvelor, precum și tratamentul seminţelor produse pe bază de Tiametoxan, Imidacloprid, Clotianidin.

  • Irigarea

Cu toate că floarea-soarelui este o plantă rezistentǎ la secetǎ, irigarea influenţeazǎ pozitiv atât cantitativ cât şi calitativ recolta.

Perioada în care apa de irigare determinǎ sporuri de recoltǎ este formarea calatidiului, înflorirea şi umplerea seminţelor. Acest consum este în lunile iunie şi iulie, când se impune aplicarea a 1-3 udǎri cu norme de 400-800 m3/ha, la un timp de revenire de 7-14 zile, în funcţie de textura solului.

  • Polenizarea suplimentarǎ

Pentru o bună polenizare a plantelor este necesar sǎ se asigure cel puţin câte douǎ familii de albine pentru fiecare hectar de floarea-soarelui pe perioada înfloritului.

  • Recoltarea

Recoltarea la timp prezintǎ o importanţǎ deosebitǎ pentru reducerea pierderilor şi asigurarea calitǎţii recoltei.

Recoltarea mecanizatǎ începe când 75-80% din calatidii sunt de culoare brunǎ şi brunǎ-gǎlbuie, iar umiditatea în seminţe a scǎzut la 14-15% şi trebuie încheiatǎ rapid, pânǎ ce umiditatea seminţelor nu scade sub 10-11%, când pierderile devin foarte mari prin scuturare.

CS II dr. ing. Danil Stanciu
Șef laborator Ameliorare floarea-soarelui INCDA Fundulea

Articole înrudite

Articole recente - Lumea Satului