Mazărea de grădină (Pisum sativum) în cultura ecologică

Mazărea este originară din Asia Mică și Asia Centrală. A fost cultivată în Antichitate de greci și romani în sudul Europei, de unde s-a răspândit pe tot continentul. În România a fost introdusă în secolul al XVII-lea. În prezent, cei mai mari cultivatori mondiali sunt Canada, China, India, Franța, Ucraina și Germania.

Semințele de mazăre germinează la temperaturi destul de joase, de 2-3°C, iar optimele pentru creșterea și dezvoltarea plantei se situează între 25-30°C. Temperaturile de peste 35°C sunt dăunătoare în timpul înfloririi, împiedicând o fructificare normală și favorizând atacul gărgăriței. Cerințele față de apă sunt ridicate în faza umplerii bobului, când sunt necesare 1-2 udări, iar după formarea producției e preferabilă o perioadă mai uscată. În rest, excesul de umiditate creează probleme în funcție de faza de vegetație: imediat după semănat (asfixiere) și în timpul înfloririi (avortarea florilor). Apa în exces contribuie, de asemenea, la apariția bolilor și diminuarea activității bacteriilor fixatoare de azot. Pentru o producție de 10 tone de păstăi/ha, mazărea extrage din sol cantităţi de 125-170 kg de azot, 45 kg de fosfor, 100-125 kg de potasiu, 60-150 kg de calciu și 12-30 kg de magneziu. Solurile cele mai potrivite pentru mazăre sunt cele cu drenaj bun și un pH neutru. În cultura ecologică soiurile trebuie să răspundă următoarelor cerințe: să aibă rezistență ridicată la boli, viroze, bacterioze, micoze, adaptabilitate la condițiile de mediu, capacitate ridicată de producție, rezistență la transport și manevrare, să nu aparțină grupurilor OMG (organisme modificate genetic). Înainte de a vă procura semințele este bine să consultați catalogul oficial al soiurilor din România.

Pregătirea solului, semănatul și întreținerea culturii

Mazărea se cultivă în câmp deschis după orice cultură care nu părăsește prea târziu terenul în toamnă. Bune premergătoare sunt varza, cartoful, tomatele, mai ales dacă au fost suficient de bine fertilizate cu gunoi de grajd. Pregătirea terenului constă în: afânarea cu grapa cu discuri și 1-2 treceri cu nivelatorul; fertilizarea organică; arătura la 22-25 cm; pregătirea patului germinativ primăvara, printr-o trecere cu grapa cu discuri grele și apoi cu combinatorul pentru afânarea solului la adâncimea de 8 cm. Semănatul se efectuează la 10 martie, folosindu-se 180-220 kg de boabe/ha, la distanțe de 12,5 cm între rânduri și adâncimea de 3-5 cm, în funcție de sol. Lucrările de îngrijire presupun: prășitul, irigarea, combaterea bolilor și a dăunătorilor.

Maria BOGDAN