reclama youtube lumeasatuluitv
update 21 Oct 2019

În Ialomița, floarea-soarelui e în hambare și a început recoltatul porumbului

  • Publicat în Agrotehnica

„Vecine, să știi că nici vremurile nu mai sunt cum au fost. N-oi fi eu unul cu prea multă școală, dar zic că am umblat ceva prin viața asta și am văzut și eu una-alta. Și de-aia zic: parcă s-a întors lumea. Uite, e al treilea an la rând de când aici, la noi, la Găureni, culege lumea porumbul înainte să culeagă via. Păi ăla bătrânu´ cred că se răsucește în mormânt. Unde se pomenea așa ceva înainte? Culegea omu´ via după 15 septembrie, când era la biserică Hrisovul viilor și, după ce termina, se apuca ușurel de porumb. Acuma, nu trece bine Sfânta Maria Mare, că gata, dă lumea buluc la porumb. Până la Sfântă Maria Mică e deja cules și bătut. Da´ știi ce e cel mai cel? Că porumbul e copt, uscat, numai bun de cules! De-aia zic, nici lumea nu mai e cum a fost!“, se minunează vecinul meu, Nea´ Gică, din comuna Bulbucata, jud. Giurgiu. Om crescut la țară, are acum 63 de ani. Ultimii 40 și i-a petrecut ca șofer, bătând țara în lung și în lat și luând aminte la cum s-au schimbat lucrurile/Și, oricât m-aș împotrivi, nu am cum să nu-i dau dreptate... Deși septembrie de-abia a început, în Câmpia Română floarea-soarelui este deja culeasă încă din ultima decadă a lunii august, iar la porumb a început recoltatul.

Recoltă nesperată de floarea-soarelui

La Orezu, sat al comunei Ciochina, din județul Ialomița, își are ferma dl. Nicolae Sitaru. Este unul dintre cei mai renumiți agricultori din zona de sud a României. Este suficient să spunem că la ferma domniei sale, de câțiva ani încoace, la jumătatea lunii septembrie se organizează Ziua Porumbului. La acest eveniment, sute de fermieri din toată țara se întâlnesc să discute despre performanțele a diverși hibrizi și a tehnologiilor folosite la cultura porumbului. Și au cu cine, căci la eveniment participă, deopotrivă, și reprezentanți ai firmelor distribuitoare de inputuri.

Și, dacă tot se întâlnesc, desigur că fermierii mai discută și despre floarea-soarelui, și despre prețuri, și despre ce mai e nou.

Și uite așa am aflat că, cel puțin în județul Ialomița, producția la floarea-soarelui a fost de aproximativ 3,7-3.8 tone/hectar. Deloc rea, având în vedere condițiile din acest an. Desigur, s-ar fi putut și un pic mai bună, puțin peste patru, „se răsfață“ unii fermieri, dar nu-i rău nici așa. Mai prost este că prețul la recoltare este de doar 1.250 lei/tonă, mai mic ca anul trecut. Și, de aici, încep calculele. Pentru unii fermieri, deși câștigul nu este cel așteptat, încă există unul. Pentru alții, abia s-au amortizat cheltuielile. Iar pentru unii, puțini, rămâne de văzut: deocamdată păstrează producția și vor vinde mai târziu. Cine știe ce se mai întâmplă?

Un lucru este însă sigur: deși în primăvară, la semănat, seceta a fost îngrozitoare, și mai apoi vremea s-a arătat potrivnică, cum-necum ploile din iunie și iulie au salvat producția, astfel încât nici 2019 n-a fost un an prost. Mai departe, depinde de PAC și de piața internațională să-l facă și mai bun...

Porumbul, producții peste așteptări

Dacă la floarea-soarelui chestiunea este oarecum tranșată, în privința porumbului discuțiile sunt abia la început. Aici sunt mult mai multe aspecte de luat în discuție. În primul rând, concurența este mult mai aprigă. Numărul de hibrizi cultivați este mult mai mare, iar diferențele sunt și ele semnificative. „Anul acesta a fost unul cu totul și cu totul special. De fapt, la început, în martie – aprilie când am semănat, întrebarea era ce o să răsară. Pe lângă secetă, a mai fost și frig. Și iată că, totuși, s-a dovedit potențialul noilor generații de hibrizi. Porumbul a răsărit și a crescut, cum-necum, până au venit ploile din iunie–iulie. Apoi s-a dezvoltat, iar la început de septembrie s-a și uscat, astfel încât a ajuns să aibă o umiditate de sub 15%, și să se poată recolta. Acest lucru este valabil chiar și pentru porumbul mai tardiv, din grupele FAO de peste 350“, a povestit dl. Nicolae Sitaru.

Și pentru că domnia-sa este, chiar și fără să o spună, un amator de competiții, la ferma sa am avut parte de un concurs ad-hoc mai ceva decât o cursă de galop. Reprezentanții principalilor furnizori de semințe erau prezenți la recoltat. Combinele intrau în solele semănate cu fiecare hibrid, recoltau, apoi se cântărea producția și se calcula productivitatea. Totul la vedere, fără interese ascunse, fără nici o păcăleală. Doar cu glume colegiale, mai mult sau mai puțin sărate. Dar, indiferent cât de usturătoare au fost unele glume, nimeni nu a avut de ce să se rușineze. Cele mai mici productivități s-au situat în jurul valorii de 9.500 kg. boabe/ha, în timp ce maximul a depășit 13.200. Valori care pot face mândru orice producător!

Și iată-mă întors la vorba vecinului Nea´ Gică: „S-au schimbat vremurile!“ Păi da, căci cine visa acum zece ani, ca să nu ne ducem mai departe în timp, la producții de peste șase tone/hectar? Nouă tone păreau o utopie. Dar și prețul de 650 lei/tonă părea de batjocură.

Așa că cine să mai poată să știe cum sunt timpurile?

Alexandru GRIGORIEV