reclama youtube lumeasatuluitv
update 22 Mar 2019

Totul despre in (Linum usitatissimum)

  • Publicat în Agrotehnica

În 1990, România deținea 21.264 ha cu in pentru fibră, cultura fiind una dintre cele mai bine plătite și profitabile la acea vreme. În 2008 suprafața s-a redus la 32 ha, deoarece planta nu a mai prezentat importanță odată cu prăbușirea industriei textile. În 2017, în statistica INS nu se regăsea nici măcar un hectar cu această plantă. Dar, cine știe, având în vedere subvenția acordată și prețul inului, s-ar putea să devină în viitor o cultură de nișă. Greu de anticipat însă dacă se va întâmpla astfel, mai ales că recoltarea presupune un volum mare de muncă, iar agricultura noastră nu e disponibilă pentru așa ceva.

Inul face parte din familia Linaceae. Se prezintă ca o plantă ierboasă, cu tulpină scurtă sau înaltă, în funcție de varietate și soi, la care lungimea tehnică, respectiv, partea neramificată, este cea mai bogată în fibre. Perioada de vegetație este de 90-100 zile. Planta este pretențioasă față de umiditatea din sol și din aer; nu poate suporta seceta însoțită de temperaturi tropicale. În catalogul oficial din 2018 sunt recomandate următoarele soiuri (rezistente la cădere și boli): Codruța, Cosmin, Elan FD, Ferdinand, Lirina, Luncavăț, Paula, Star FD și Vasilelin.

Zonare

Cultura se pretează în zonele subcolinare și depresiunile intra și submontane, favorabile fiind perimetrele din nord-vestul Transilvaniei și nord-vestul Moldovei, precum și, punctual, în nordul Munteniei. Solurile propice sunt cernoziomurile și brun-roșcat de pădure, cu fertilitate ridicată spre medie, cu pH neutru spre slab acid și bună aprovizionare în substanțe nutritive. Ca plante premergătoare se pretează cerealele de toamnă, leguminoasele și porumbul. Pe aceeași suprafață cultura nu poate reveni mai devreme de 5-6 ani.

Pregătirea terenului

Arătura de bază, precedată de fertilizare (potasiu – 70 kg/ha și jumătate din doza de fosfor – 30 până la 40 kg/ha), cu încorporarea îngrășămintelor chimice în sol, se efectuează toamna, la 20 cm (maximum 25 cm), cu plugul în agregat cu grapa stelată. Solul se menține curat de buruieni și foarte bine nivelat (grapa + lamă nivelatoare) prin 1-2 lucrări. În primăvară se administrează cealaltă jumătate din doza de fosfor (30 kg/ha) și jumătate din doza de azot (30 kg/ha), iar pregătirea patului germinativ (combinatorul), care se efectuează concomitent cu aplicarea erbicidelor preemergente, trebuie să asigure un strat uniform, mărunțit și afânat, gros de 3 cm, cât adâncimea de însămânțare.

Semănatul

Semănatul se efectuează la sfârșitul lunii martie, când temperatura în sol se păstrează câteva zile la 7°C. Sămânța, tratată în prealabil pentru prevenirea atacului puricilor, se încorporează la 1,5-2-3 cm adâncime, în funcție de structura solului. Distanța dintre rânduri este de 12 cm, asigurându-se o densitate de 2.200-2.600 boabe germinabile/mp, în funcție de soi, respectiv 125-130 kg/ha.

Lucrări de îngrijire și recoltarea

Dacă între semănat și răsărit se formează crusta, se intervine perpendicular pe rânduri cu grapa cu colți sau tăvălugi ușori. În varianta în care sămânța nu a fost tratată, se face obligatoriu un tratament împotriva principalului dăunător (puricele inului), care atacă masiv când planta este tânără. Alte lucrări: combaterea buruienilor (ebicidare) și fertilizarea (diferența de 20-30 kg/ha de azot). Recoltarea se face manual, pe terenurile în pantă, sau mecanic, în cazul lanurilor mari, când planta a ajuns la maturitate tehnică. Plantele se lasă să se usuce 1-2 zile, apoi se leagă în mănunchi, care se păstrează în picioare, până la livrare.

Maria BOGDAN