reclama youtube lumeasatuluitv
update 14 Jun 2019

Culturile-releu, un experiment cu rezultate promițătoare

  • Publicat în Agrotehnica

Nicolas Lefebvre este, așa după cum se recomandă el însuși, „un belgian care a stat suficient timp în România astfel încât să se românizeze în mare parte“. El lucrează deja de cinci ani 1.600 de hectare de pământ în localitatea Birda, din județul Timiș. Tot terenul este lucrat în sistem bio. Culturile practicate sunt dintre cele mai diversificate: lucernă, grâu, grâu spelta, mazăre de iarnă, soia, floarea-soarelui, rapiță, ovăz de iarnă. „După părerea mea, aici în România există o piață cu un anumit specific în ceea ce privește produsele bio. Este o piață cu un loc mai bun pentru mazărea de iarnă și pentru ovăz“, consideră fermierul.

„N-am vrut să renunț fără să încerc!“

În anul agricol 2017-2018, Nicolas Lefebvre a făcut în ferma sa un experiment despre care i-a făcut plăcere să le vorbească colegilor săi, fermieri membri ai Asociației „Agricultură Integrată Durabilă Economic Rentabilă“ (AIDER). Obiectul experimentului l-a constituit ceea ce s-ar traduce prin „culturi-releu“. În felul său aparte, jovial, fermierul a definit acest concept ca pe „o prostie care mi-a rămas în cap de câțiva ani și la care n-am vrut să renunț fără să o încerc!“. Schimbând registrul, este vorba despre o metodă prin care se urmărește captarea a cât mai mult din radiația solară, acoperirea cât mai completă a solului și realizarea unei producții cât mai mari pe același teren. Practic, este vorba despre practicarea a două culturi, pe același teren, în mare parte în același timp.

„Am observat că în culturile bio potențialul grâului este determinat de potențialul solului. Acest lucru a fost unul dintre motivele pentru care m-am gândit cum pot valorifica mai bine terenul, astfel încât să nu existe buruieni care să scadă din potențialul terenului“, explică autorul experimentului.

Grâul, semănat pe două rânduri din trei

În toamna lui 2017, mai exact pe 10 octombrie, a fost însămânțat grâul. S-a folosit soiul Antonius. „Este un grâu de panificație, înalt. Este des folosit în Austria. Pentru că din multe puncte de vedere atât solurile, cât și condițiile din zona Timișoarei se aseamănă cu cele din Austria, folosim atât genetică, cât și tehnologii austriece“. Semănatul a fost făcut în rânduri, cu 25 cm distanță între ele. Numai că au fost semănate doar câte două rânduri din trei. Astfel, densitatea de semănat a devenit de 320 g/mp, corespunzător a două treimi din cea recomandată, de 480 g/mp. Lucrările de curățare mecanică a terenului au fost cele obișnuite, la fel ca și restul tehnologiei.

„Unul dintre lucrurile care au făcut posibilă înființarea acestei tehnologii de culturi-releu a fost acela că toate tractoarele noastre folosesc un sistem de ghidaj care face ca lucrările să se facă pe aceeași urmă, folosind utilaje cu o lățime de nouă metri“, a dezvăluit Nicolas Lefebvre unul dintre secrete.

Un utilaj adaptat special

Obiectivul fixat pentru primăvara lui 2018 a fost ca pe rândul rămas liber în viitorul lan de grâu să se semene soia și sorg. „Experimentul l-am făcut pe zece hectare: cinci cu soia și cinci cu sorg“, a povestit fermierul.

Principala preocupare pe timpul iernii a fost conceperea utilajului care să facă posibilă însămânțarea culturii de primăvară. „Pot spune că a fost cea mai complicată treabă“, crede autorul experimentului.

„M-am gândit mult la modalitatea în care am putea face asta. Până la urmă, am dezmembrat o prășitoare și i-am adaptat câte o gheară de semănat și o roată-tăvălug la 75 de cm. Astfel am obținut utilajul de care aveam nevoie!“.

Când grâul se afla la începutul perioadei de înspicare (BBCH 46-49, în termeni mai exacți pentru specialiști), respectiv pe 11 mai, au fost semănate culturile-releu. Pentru o mai bună relevanță a experimentului, au fost folosiți doi hibrizi de soia: ES Mentor, cu o densitate de 400.000 boabe/ha, și ES Alize, pentru care s-au utilizat doar 320.000 boabe/ha. Așa cum am spus, deja, distanța dintre rândurile de soia a fost de 75 cm.

Grâul, mai productiv decât pe lotul-martor

Au urmat șase săptămâni de așteptare febrilă. „La ochi“, cum se spune, culturile arătau foarte bine. Dar încă nu se putea anticipa nimic în ceea ce privește rezultatele. Abia pe 25 iunie a venit ziua când s-au obținut primele date concrete, respectiv ziua recoltării grâului.

Dar chiar recoltarea în sine a implicat unele dificultăți. Dacă dificultățile au fost repede depășite, mai grea a fost luarea unor decizi. Atât soia, cât și sorgul crescuseră frumos. În primul caz a fost ceva mai simplu: grâul a fost recoltat un pic mai de sus, astfel încât fermierul apreciază că a existat o pierdere de cca 200 kg/ha din această cauză. Mai rău a fost că, dintr-o eroare, două din cele zece rânduri de soia au fost călcate!

În ceea ce privește sorgul, acesta era de aceeași înălțime cu grâul. În final, Nicolas Lefebvre a hotărât ca recoltarea să se facă de la înălțimea de zece cm față de sol.

După ce s-a cântărit producția, rezultatul a fost mai mult decât încurajator: deși suprafața cultivată era de doar 67% față de cea a lotului martor, producția a fost cu doar 22% mai mică. Adică o productivitate la grâu crescută semnificativ!

Și soia a produs peste media fermei!

Au urmat din nou câteva săptămâni de așteptare. Dar surprizele continuau să se țină lanț. Sorgul, care fusese tăiat la zece centimetri, și-a revenit spectaculos. Ba mai mult decât atât, a avut și o înfrățire mai bogată și a rămas foarte curat, deși distanța între rânduri era mare – 75 cm. Același lucru s-a petrecut și la soia: cele două rânduri călcate și-au revenit cât de cât. Parcela s-a menținut foarte curată, fără buruieni. A fost necesară doar o singură prășire.

Pe 10 septembrie a venit al doilea moment al adevărului: recoltarea soiei. Producția a depășit toate așteptările: 1.700 kg/ha, mai mare decât media fermei, care a fost de 1.500 kg/ha!

Recoltarea parcelei cu sorg a întârziat, din diverse motive. A rămas ultimul petec cultivat din fermă și a devenit ținta șoarecilor și a căprioarelor flămânde. Pe 9 octombrie, la recoltare, producția a fost de 1.500 kg/ha, față de 2.100, media fermei. A fost totuși remarcabilă curățenia care s-a menținut între rânduri!

„O cultură mai tehnică, dar mai eficientă!“

Concluzia fermierului după acest experiment este cât se poate de clară: a fost o reușită. Rezultatele au demonstrat mai multe lucruri. Unul dintre acestea este că grâul și soia se potențează reciproc. Apoi, s-a văzut clar că soia și sorgul sunt productive, chiar dacă la recoltarea grâului sunt călcate, respectiv tăiate. De asemenea, foarte important este că apariția buruienilor este împiedicată de asocierea acestor culturi.

În ceea ce privește sorgul, Nicolas Lefebvre a hotărât ca în acest an să renunțe la cultura lui: „Principalul motiv este că are o piață redusă“. În schimb, este hotărât să dezvolte în continuare combinația cu soia. „Am să extind suprafața la 40 de hectare. Obiectivul pe care mi-l propun este ca la grâu să obțin în jur de 90% din producția standard, astfel încât soia să fie ca un bonus“, ne-a mai spus el.

Iar ca un sfat pentru alți fermieri, consideră că „este o cultură un pic mai tehnică, dar este și mult mai eficientă. Merită, fără nicio îndoială!“

Alexandru GRIGORIEV