cemrom iulie 2018
update 18 Jan 2019

Bumbacul, de la legendă la tehnica de cultivare

  • Publicat în Agrotehnica

Bumbacul a fost descoperit în urmă cu 7.000 de ani în India și Mexic. Cultura a fost răspândită de civilizația hindusă, în expansiunea sa către vest. În Europa apare mult mai târziu, întâi ca import de fibre, apoi ca bumbac în cultură. În secolul al XV-lea țările flamande și La Repubblica del Leone (Republica Veneția de odinioară) au început un comerț masiv cu bumbac. În România planta a început să fie cultivată în anul 1860, în Muntenia și Moldova. Cea mai mare suprafață (224.700 ha) s-a înregistrat în anul 1953. În anul 1990 România mai avea în cultură 538 ha, în 1995 – 30 ha, iar în 1996 bumbacul dispare complet din agricultură. Drept este că și industria de fibre s-a prăbușit.

Astăzi, cele mai mari suprafețe sunt cultivate în SUA, China, țările din Comunitatea Statelor Independente (Armenia, Azerbaidjan, Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Turkmenistan, Geogia și Uzbekistan), India, Pakistan, Sudan, Brazilia, Turcia, Egipt, Grecia.

bumbac4

Principalele varietăți de bumbac sunt: Gossypium hirsutum (2/3 din producția mondială), cu fibre de finețe și lungime medie,  de culoare albă sau alb-crem, grad de maturare mare; Gossypium barbadense, cu fibre lungi, subțiri, mătăsoase, alb-crem; Gossipium herbaceum, cu fibre groase și aspre, de lungime mică, alb-gălbui.

În România, dacă ar începe să fie cultivat, bumbacul găsește condiții prielnice în sudul Câmpiei Române, de la Izvoarele Mehedinți până la Fetești (Ialomița), cu un centru de referință în Teleorman, la Brânceni (acolo unde s-a produs și soiul cu același nume), precum și în partea de sud-vest a Dobrogei.

Descriere

Planta dispune de o tulpină semiînaltă, din care pornesc ramuri vegetative și fructifere. Pe ramurile fructifere se dezvoltă flori și capsule cu 4-6 semințe, al căror epiderm produc fibra brută care se recoltează. Ca descriere sumară, în primele 20 de zile de la căderea petalelor florilor de bumbac se dezvoltă ovarul, care ulterior se transformă în capsulă. În interiorul acesteia se formează semințele acoperite cu fibre de bumbac, care au un perete subțire (perete primar). Maturizarea fibrei are loc în 20-60 de zile; peretele primar se îngroașă, apoi se formează peretele secundar, prin depunerea de lamele concentrice de celuloză. La maturitate, capsulele se deschid, ivindu-se fibra.

Cultivare

bumbac 2

Este o specie iubitoare de căldură, încolțește la 12-14°C și vegetează/fructifică la 20-28°C. Pregătirea terenului este aceeași ca în cazul altor culturi: fertilizarea cu gunoi de grajd și îngrășăminte chimice cu fosfor și potasiu, încorporate în sol; arătura de bază (25-30 cm), efectuată, în funcție de planta premergătoare, vara sau toamna; pregătirea patului germinativ prin discuire sau lucrare cu cultivatorul. Cultura se înființează primăvara, pe 20-30 aprilie, când în sol sunt 12°C și trece riscul înghețului târziu de primăvară, folosindu-se 30-40 kg sămânță la hectar. Semănatul se realizează la adâncimea de 3-5 cm și o distanță de 60 cm între rânduri și 10 cm între plante pe rând, asigurându-se o densitate de 160-180.000 plante/ha. Ca lucrări de îngrijire amintim: combaterea crustei prin 1-3 prașile mecanice și una manuală, irigarea, combaterea bolilor și dăunătorilor (lucrare căreia fermierul trebuie să-i acorde o foarte mare atenție). Recoltarea este însoțită în prealabil de aplicarea a două tratamente, unul cu Flordimex, la începutul deschiderii capsulelor, pentru a grăbi coacerea, și al doilea cu Butrifox, care asigură deflorirea. Aceasta se face mecanizat, când 65% din capsule s-au deschis. Producția variază între 800-1.000 kg/ha bumbac brut, din care fibra reprezintă 30-35%.

Maria BOGDAN

Mai multe din această categorie: « Hibrizi noi de legume franțuzești