reclama youtube lumeasatuluitv
update 20 May 2019

Grădina de lângă casă. Ce, când, cum, unde semănăm? (X)

  • Publicat în Agrotehnica

Crăițele, mângâiere și leac pentru ochi

Una dintre florile care pot înfrumuseța orice grădina este crăița. Este o plantă absolut nepretențioasă, care înflorește încă de la sfârșitul lui mai și până în octombrie. Este prezentă într-o paletă largă de varietăți, de înălțimi diferite, cuprinse între 10 cm și un metru. Și florile au culori diferite, în funcție de varietate. Ele pornesc de la galben-portocaliu, trecând prin portocaliu și ajungând la roșcat. Diametrul lor poate ajunge până la 7-8 cm.

Crăițele se plantează direct în grădină la sfârșitul lui aprilie sau începutul lui mai. Se pot cumpăra de la magazin plăntuțele tinere sau se pot face răsaduri, începând cu luna martie. Semințele se pun într-o cutie cu pământ, apoi se acoperă cu un strat subțire de nisip. Răsadul trebuie udat bine.

Cresc fără niciun fel de probleme în toate tipurile de sol, însă au nevoie de soare și de spațiu. Trebuie udate la 3-4 zile în perioadele normale, iar în cele caniculare chiar și zilnic, pentru că sunt foarte „însetate“.

Ca să înflorească mai mult timp, iar floarea să fie mare se procedează ca la trandafiri: se rup florile uscate, iar acolo unde au crescut prea mulți muguri se răresc. Așa vor avea flori practic în permanență.

Toamna, după ce se ofilesc, crăițele trebuie smulse. Semințele se adună și se păstrează pentru anul următor. Adesea, dacă iarna nu este grea și uscată, se întâmplă ca plantele de crăițe să răsară în mod spontan din semințele căzute și rămase în sol din anul precedent. Aceste plante vor fi mai viguroase decât cele obținute prin răsădire, chiar dacă nu vor fi la fel de timpurii.

Crăițele au și proprietăți repelente. Dacă sunt plantate în preajma legumelor sau chiar intercalate între rânduri îndepărtează unii paraziți și insectele dăunătoare.

Fitoterapia cu flori de crăiţe are acţiune antispastică şi hipotensivă, reglează tensiunea intraoculară şi circulaţia sanguină a retinei, combate oboseala oculară, scade tensiunea oculară, are acţiune vermifugă şi purgativă. Preparatele fitoterapeutice sunt recomandate persoanelor cu glaucom, cecitate nocturnă (nictalopie) şi diurnă (hemeralopie), celor care lucrează mult la calculator sau care suprasolicită ochii prin natura profesiei (şoferi, conductori de locomotivă, radiologi, operatori calculator, piloţi, controlori trafic aerian), în menţinerea acuităţii vizuale, retinită pigmentară şi miopie.

Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de flori uscate la o cană de apă clocotită, se lasă la infuzat 3 minute, apoi se strecoară şi se administrează 2-3 căni pe zi în cură internă sau sub formă de comprese, spălături locale (la nivelul ochilor) în uz extern.

Gălbenelele, ajutor pentru frumusețe și leac pentru ulcer

galbenele c

Gălbenelele, științific numite calendula oficinalis, iar popular zise și rujuliță, călinică, filimică sau ochi galben, sunt flori care înfrumusețează grădinile fără a cere prea mult în schimb.

Planta are tulpina ramificată în jumătatea superioară, atingând înălţimea de 30-35 cm. Ramificaţiile poartă în vârf inflorescenţe tip calatidiu, alcătuite din flori ligulate colorate în nuanţe diferite de galben şi portocaliu şi flori tubuloase colorate în galben–purpuriu. Frunzele sunt alungite și ascuțite spre vârf, dispuse alternativ, colorate în verde intens şi acoperite cu perişori. Înflorirea are loc din mai până în octombrie, calitatea florilor fiind superioară primăvara şi toamna.

Calendula este o plantă puţin pretenţioasă şi poate creşte pe orice tip de sol, tolerând chiar şi solurile cu salinitate medie. Preferă zonele cu temperaturi moderate şi terenurile însorite. Se înmulţeşte prin seminţe, pentru obţinerea a 1.000 de plante fiind necesare 15-20 g seminţe. Semănatul se face direct la locul de cultură în câmp, în cuiburi distanţate la 20-30 cm, câte 2-3 seminţe la cuib, primăvara devreme sau toamna târziu. Temperatura optimă pentru germinaţia seminţelor se situează în jurul valorii de 15°C, plantele răsărind în circa 10-14 zile de la semănat. După răsărire se face rărirea plantelor, lăsându-se o singură plantă la cuib. Calendula se poate autoînsămânţa de la un an la altul, mai ales în regiunile cu ierni blânde. În aceste regiuni plantele pot chiar rezista în faza de rozetă peste iarnă dacă sunt uşor protejate cu materiale organice (paie, frunze, rumeguş).

Mai rar se poate apela şi la producerea de răsaduri, semănându-se în ghivece, 1-2 seminţe la ghiveci, în luna martie, pentru devansarea înfloririi.

Lucrările de înflorire sunt cele comune, respectiv plivirea și udarea. Se udă la fel ca și crăițele, la 3-4 zile în mod normal sau mai des în perioadele caniculare.

Au acţiune antiinflamatorie, decongestivă, antiseptică, antimicrobiană, imunostimulentă, cicatrizantă, grăbesc vindecarea şi regenerarea ţesuturilor, reglează ciclurile menstruale, carminativ, reglează funcţia biliară prin principiile amare. Sunt indicate în tratamentul ulceraţiilor, eczemelor, gastritelor, ulcerului gastric, ulcerului duodenal, inflamaţiilor colonului, colecistitei, bolilor hepatobiliare, hemoroizilor, dereglărilor menstruale, dismenoreei, micozelor, vaginitelor, infecţiilor urinare, cistitelor și chiar ca adjuvant în cancer.

Se administrează sub diferite forme. Infuzia se prepară din 2 liguriţe cu vârf de floare uscată la o cană de apă clocotită, se lasă la infuzat 3-5 minute şi se consumă 2-3 căni pe zi, înainte de mese.

Tinctura se prepară din flori proaspete puse într-o sticlă, peste care se toarnă alcool de 60 de grade. Se lasă la macerat, la soare, timp de două săptămâni, apoi se strecoară şi se păstrează în recipiente închise la culoare, închise ermetic. Se administrează de 3 ori pe zi câte 30 de picături, pentru reglarea ciclului menstrual și tratarea ulcerului gastro-duodenal.

Decoctul se prepară din două linguri de plantă uscată la un litru de apă. Se lasă la macerat în apă rece 24 de ore, apoi se strecoară şi se fierbe maceratul într-un litru de apă timp de 10 minute. Se strecoară şi se amestecă cele două extracte. Se administrează atât intern cât şi extern, prin gargară (afte, stomatite, gingivite, faringite), băi de şezut, comprese externe (vindecarea ulcerelor, escarelor, abcese, pustule, fisuri, degeraturi), spălături, clisme.

Pulberea de plantă se obţine prin măcinarea florilor uscate. Se administrează câte o linguriţă de plantă pe stomacul gol, de 3-4 ori pe zi, pentru efectul antiinflamator, cicatrizant. Se depozitează în recipiente bine închise, maximum 10 zile, datorită uleiurilor volatile care se evaporă rapid.

Unguentul pe bază de gălbenele poate fi utilizat cu succes în diverse boli dermatologice sau pentru întreţinerea pielii.

(va urma)

Alexandru GRIGORIEV