reclama youtube lumeasatuluitv
update 16 Oct 2019

Grădina de lângă casă: ce, când, cum, unde semănăm (IV)

Așa cum spuneam acum două săptămâni, gazonul este soluția de compromis pentru crearea unui „fond“ frumos al viitoarei grădini. De altfel, așa cum se poate vedea și în filme, vederi, reviste etc., se pare că este și cea mai răspândită soluție. Cu toate acestea, gazonul nu este nici pe departe simplu de creat și nici de întreținut, contrar părerii generale.

Primul pas – un teren bine nivelat

Pregătirea terenului pentru semănarea gazonului este destul de laborioasă. Terenul trebuie în primul rând foarte bine săpat, apoi totul trebuie foarte bine mărunțit. Ideal este să nu mai rămână în urmă niciun bulgăraș de pământ. În paralel, zona ce va fi semănată cu gazon trebuie și nivelată foarte bine, astfel încât să fie cât mai plană posibil. Toate denivelările rămase în urmă vor deveni obstacole în calea mașinii de tuns. Efectul va fi un gazon neuniform, cu un aspect departe de cel din revistele de prezentare.

Unii specialiști recomandă și o erbicidare a terenului înainte de semănat cu scopul de a distruge semințele celorlalte plante care, eventual, au rămas în sol. Atenție însă la produsele folosite, căci ar putea distruge chiar și semințele de gazon. Pentru a evita riscurile, putem sări peste acest pas. Dacă terenul este bine pregătit, atunci probabilitatea de apariție prea curând a buruienilor este mult diminuată.

Blocați accesul cârtițelor!

O problemă mare în dezvoltarea gazonului o creează cârtițele. Acolo unde apar mușuroaiele lor, gazonul este distrus și refacerea lui durează câteva luni. Iar când acest lucru se întâmplă pe o suprafață pe care gazonul tocmai a ajuns la maturitate și a dobândit acel aspect visat, impactul psihologic este devastator...

Acest lucru poate fi prevenit dacă suprafața de gazon nu este prea mare și proprietarul este dispus și are posibilitatea să facă o investiție suplimentară. Suprafața ce va fi semănată se acoperă cu o plasă de rabiț sau chiar de plastic ori fibră de sticlă, cu ochiuri cât mai mici. Plasa se acoperă cu un strat de câțiva centimetri – măcar cinci – de pământ. În acest fel, cârtițele nu vor mai putea împinge la suprafață pământul rezultat din săpatul galeriilor și, foarte probabil, vor săpa în zone mai favorabile. Și, legat de acest subiect, încă un sfat: nu vă bazați pe aparatele de alungat cârtițele care au împânzit piața. Deși eficiente în alte țări ale Europei, în România efectul lor este absolut nul. Explicația constă în aceea că funcționarea acestor dispozitive se bazează pe emisia unor unde de tip seismic care, în mod normal, ar trebui să sperie animalele. Dar cârtițele de pe plaiurile noastre, spre nefericirea horticultorilor amatori sau profesioniști, sunt născute într-o zonă seismică. Prin urmare, sunt adaptate.

Fără irigații, nu există gazon

O altă recomandare, pentru cei care își permit acest lucru, este ca instalarea țevilor pentru irigat și a microaspersoarelor să se facă și ea înainte de semănat, odată cu pregătirea terenului. Pentru că, trebuie să o spunem de la bun început, o peluză cu gazon nu poate exista fără un sistem de irigare, mai ales în condițiile verilor de la noi.

Există numeroase sisteme, mai vechi sau mai noi, create special pentru irigarea acestor suprafețe, astfel încât nu vom insista asupra lor. Ceea ce este important pentru toate este ca la montaj țeava să rămână sub pământ, iar înălțimea aspersoarelor să nu depășească solul cu mai mult de trei centimetri. Astfel mașina de tuns gazonul va putea trece peste ele fără dificultăți.

Desigur că instalarea unui astfel de sistem nu este vitală. Gazonul poate fi udat foarte bine și cu aspersoare clasice, alimentate cu câte un furtun. Ba chiar suprafețele mai mici pot fi udate cu un furtun de mână, cu o stropitoare în capăt. Doar că timpul necesar va fi destul de lung...

Alegeți sămânța în funcție de teren!

Odată depășită și această etapă, se poate trece la semănat. Probabil că aceasta este partea cea mai simplă din toată tehnologia gazonului!

Așa cum se știe, gazonul este, de fapt, un amestec de mai multe tipuri de iarbă, în proporții variabile. Tipul de amestec se alege în funcție de ceea ce dorim să obținem. Există soiuri de gazon mai rezistente la călcare, destinate terenurilor de sport, soiuri care cresc mai bine la umbră sau soiuri care rezistă mai bine la arșița soarelui. Alegerea trebuie să țină cont de toți factorii existenți în terenul unde va fi plantat. În câteva cuvinte trebuie să spunem că un gazon rezistent la trafic nu este prea mătăsos și nici foarte frumos colorat. În schimb, pe orice gazon obișnuit putem să ne așezăm, chiar și zilnic.

Perioada optimă de plantare este la începutul primăverii, de la jumătatea lunii martie și până la jumătatea lui aprilie. Dar, dacă există suficientă apă și timp, gazonul se poate semăna și în mai, până la începutul lunii iunie. În timpul lunilor de vară nu este recomandabilă înființarea unei peluze din cauza căldurii prea mari, care va împiedica dezvoltarea și, mai ales, înfrățirea firelor de iarbă. În a doua jumătate a lunii septembrie se poate încerca, de asemenea, semănatul gazonului. În condițiile unei toamne umede și cu temperaturi nu prea scăzute, rezultatele pot fi spectaculoase.

Uniformitatea peluzei depinde inclusiv de semănat

Densitatea de semănat se stabilește în funcție de recomandările producătorului. În orice caz, cu cât este mai mare, cu atât este mai bine. Pentru operațiune este indicat să se folosească dispozitive mecanice, pentru a obține o densitate cât de cât uniformă. Dacă nu altceva, se poate folosi un dozator manual de semințe și îngrășăminte. După împrăștiere, se trece cu un tăvălug, pentru a acoperi totul.

În timpul semănatului nu trebuie să bată vântul, având în vedere dimensiunile foarte mici ale semințelor de iarbă. Altfel, nu vom obține un gazon uniform, căci vântul va lua semințele și le va împrăștia.

După ce am trecut cu tăvălugul, se udă terenul, dacă se poate până când apa începe să băltească. Atenție însă la presiune, ca semințele să nu fie dezgropate și mutate.

Udarea se face zilnic, de dimineață sau seara. În mod normal, după zece zile gazonul ar trebui să răsară.

Pentru a sări această etapă, cei care sunt dispuși să facă o investiție pot apela la firmele specializate, care montează pe teren brazde pe care gazonul este gata crescut. Avantajul este că astfel se obține rapid și fără efort o peluză frumoasă. Dar costurile încep de la aproximativ 2 euro/mp...

Când ajunge la o înălțime de aproximativ patru-cinci centimetri, se face și prima tundere. Mașina se reglează la o înălțime de trei centimetri.

Pentru dezvoltarea gazonului, tunderea este cea mai importantă operațiune de întreținere. Fără niciun fel de exagerare, o tundere corectă și, mai ales, la timp face ca o peluză să se dezvolte sau să dispară.

Dar despre aceste aspecte, ca și despre alte operațiuni implicate de întreținerea peluzelor, vom vorbi în numărul viitor. (va urma)

Alexandru GRIGORIEV