Cireșul este o plantă iubitoare de lumină și preferă soluri bine aerate, plasate în zone ferite de curenții de aer rece și umed. Ca urmare, atunci când se alege suprafața unde urmează să fie înființată plantația, este bine să se evite, la șes, terenurile predispuse la băltiri periodice de apă. Pe versanți, panta nu trebuie să fie mai mare de 10-15%, preferabilă fiind expoziția sudică ori sud-estică. Altitudinea maximă la care reușește cu succes cultura este de 600-700 m.

Sisteme de cultură

Pentru cireș se recomandă două sisteme de cultură: clasică, cu pomi altoiți pe portaltoi cu vigoare mare, cum ar fi Mahaleb sau Semavium, fără sistem de susținere, cu distanțe de plantare de 5 metri între rânduri și 4 m între pomi pe rând sau 6 m între rânduri și 5 m între pomi pe rând; intensivă, cu material săditor obținut din portaltoi cu vigoare medie, caz în care distanța de plantare este de 4 m între rânduri și de 3 m între pomi pe rând sau portaltoi cu vigoare mică (Gisela 5, de exemplu), cu distanța de plantare de 4 x 2 m. În cazul plantației intensive, tehnologia de astăzi presupune sistem de irigație, acolo unde expoziția terenului o permite, și sistem antigrindină, dacă cheltuiala este justificată economic (în zonele unde frecvența căderilor de grindină este mare).

Întreținerea solului

În primul an de la înființarea livezii, solul se menține ogor negru între rânduri, prin discuiri repetate pentru afânare și distrugerea buruienilor. Între pomi pe rând, de asemenea, este preferat ogorul negru, care se obține prin lucrări manuale în jurul pomului și frezare între pomi pe rând, lucrare executată cu freza cu palpator purtată pe tractor. Buruienile pot fi distruse prin erbicidare (soluții sistemice), folosindu-se lăncile cu apărătoare de jet pentru pomi. În anii următori se poate practica sistemul benzilor înierbate.

Tehnica de formare a coroanei

Piramida etajată (coroană globuloasă cu ax): este specifică plantațiilor altoite pe portaltoi mai viguroși, fiind caracterizată prin: trunchi de 80-100 cm; ax puternic, pe care se inserează 3-4 etaje de șarpante, distanțate la 80-120 cm; fiecare etaj este alcătuit din 3-4 șarpante dispuse sub formă de spirală în jurul axului, la distanțe de 8-12 cm una de cealaltă; fiecare șarpantă are 3-4 sub­șarpante dispuse alternativ, la distanțe de 60-80 cm; axul se suprimă după ultimul etaj, la o înălțime de la sol de 3,5-5.0 m. Formarea coroanei necesită cinci ani.

Vasul întârziat (piramidă întreruptă), formă recomandată pentru pomi viguroși, are un trunchi de 60 cm și o înălțime finală de 3,5-4 m. Axul principal este scurt, de 60-90 cm, pe care se inserează, la distanțe de 25-30 cm, 3 șarpante dispuse în spirală. Fiecare șarpantă are 3-4 subșarpante, distanțate la 50-70 cm.

Fusul tufă, recomandat pentru livezile intensive, cu material săditor obținut din portaltoi cu vigoare mijlocie sau mică, prezintă următoarele caracteristici: trunchi de 60-70 cm; înălțimea pomului – 2,5 până la maximum 3 m; 12-14 șarpante de vigoare mică, dispuse spiralat, pe ax, la distanță de 20-30 cm.

Tufa vas, specifică plantațiilor intensive, prezintă un trunchi de 30-35 cm și o dimensiune a coroanei de 2-2,5 m în diametru și 1,8-2 m înălțime. Pe trunchi sunt inserate 4-5 șarpante, fiecare având 7-8 ramuri de semischelet, dispuse altern, la 20-30 cm. Semischeletul se scurtează la 40-50 cm lungime pentru a stimula mugurii dorminzi și formarea de ramuri plete.

Maria BOGDAN