cemrom iulie 2018
update 14 Dec 2018

Ce, când, cum și unde sădim (II). Plantarea pomilor

Practic, vom începe cu plantarea pomilor. Aceștia se plantează, așa cum am spus, mai departe de casă, undeva unde umbra lor să nu deranjeze alte plante. Se sapă gropi cu o adâncime de aproximativ 50 - 70 cm, cu un diametru de cca 50 cm. Din bătrâni se spune că este ideal ca gropile să fie săpate în toamnă, iar pomii să se planteze abia la începutul primăverii. Probabil că există motive pentru care o astfel de practică poate avea succes, dar practica a demonstrat că pomii cresc foarte bine și în gropi proaspăt săpate.

Odată făcute gropile, există mai multe tehnici de plantare. Dar, toate au câteva puncte comune. Unul dintre ele este acela că pe fundul gropii se presară pământ afânat, astfel încât noile rădăcini să se poată dezvolta ușor. La fel și pe lateralele gropii, în jurul pomului. În momentul plantării, vârfurile rădăcinilor se taie astfel încât bucățile uscate, ofilite să dispară. Adâncimea la care se plantează pomii este dată de locul în care se află altoiul. Ideal este ca altoiul să rămână la doi – trei centimetri deasupra pământului.

Unii grădinari recomandă ca în groapă, la rădăcina pomului, să se adauge și fertilizatori sau stimulatori de creștere. Alții recomandă ca înainte de introducerea în groapă rădăcina pomișorilor să se înnămolească. Procedeul constă în udarea lor abundentă și apoi tăvălirea în noroi moale, până se acoperă cu un strat uniform de câțiva milimetri de noroi. La fel de eficient este și ca groapa să fie umplută cu apă atunci când se așază pomul în ea. Ideea de bază este ca la rădăcină să nu existe cavități cu aer. Pământul de deasupra se tasează bine, de obicei cu picioarele. Tasarea trebuie făcută astfel încât arborele plantat să fie bine fixat, iar groapa să se umple bine, fără să mai rămână goluri.

Pomii se pot planta oricând

Ideal este ca lângă puieții proaspăt plantați să fie instalați și araci, astfel încât, până devin mai mari, să aibă un sprijin în perioadele vântoase. Tehnicile de sprijinire ale pomilor sunt multiple, astfel încât nu vom insista asupra lor. Ceea ce este foarte important este ca puietul să fie legat cu materiale moi, gen textile sau cauciuc, care să nu-l rănească. De asemenea, legarea trebuie făcută cu ochiuri largi, care să nu împiedice creșterea.

În ceea ce privește perioada de plantare a pomilor, părerile specialiștilor sunt împărțite. Este cert că cele mai bune perioade sunt toamna târziu și primăvara devreme. Tradus în termeni calendaristici, lunile optime sunt octombrie – decembrie și martie – aprilie. Cu toate acestea, pomii se pot planta oricând din primăvară și până în iarnă, dacă se respectă regulile elementare. Atâta doar că, eventual, rata de creștere în primul an ar putea fi mai mică la arborii plantați vara. Pe de altă parte, dacă li se asigură necesarul de apă și îngrijirea de care au nevoie, se pot dezvolta foarte bine. Personal am vizitat în județul Alba o livadă de piersici care a fost înființată în întregime pe timpul verii. Rezultatele sunt spectaculoase!

Trandafirii se îngrijesc ca merii

Trandafirii se plantează la fel ca pomii, respectând aceleași reguli. De fapt, pentru nespecialiștii e suficient să rețină că fac parte din aceeași familie ca merii. În consecință, mai mult sau mai puțin, ceea ce face bine merilor folosește și trandafirilor. La fel, regula se aplică și în cazul dăunătorilor.

Important atunci când hotărâm să plantăm trandafiri este să știm exact ce ne dorim. Una este o tufă de trandafiri, alta un trandafir tip pom și cu totul altceva un trandafir cățărător. Fiecare dintre aceste trei tipuri de rozacee are nevoie de un anume spațiu și de o încadrare specifică în peisaj. Dacă tufele de trandafiri, ca și cei tip pom se pot planta foarte bine în zone golașe, ca nucleu al unor ronduri sau, pur și simplu, ca elemente de decor individuale, trandafirii cățărători necesită elemente de sprijin. Un astfel de trandafir se poate planta fie lângă un gard, fie lângă o pergolă, un foișor sau în chip de boltă.

Fiecare tip de trandafir are ritmul său de creștere. Dar, să nu uităm, trandafirii sunt plante care iubesc, prin excelență soarele. Ca atare se plantează în zone care sunt însorite pe tot parcursul zilei.

Cum îi tunzi, așa îi ai!

Se tund în funcție de tipul lor, de vârstă și de gustul proprietarului. Tunderea se face neapărat primăvara, când se curăță crengile ce au înghețat peste iarnă, precum și cele care ar strica ansamblul coroanei. În funcție de vigoarea rădăcinii, la trandafirii tip tufă, ca și la cei cățărători se lasă câte trei – patru tije. Desigur că, pe tot cuprinsul verii, se taie crengile uscate. De asemenea, un secret pentru a stimula înflorirea trandafirilor este ca imediat după ce florile au trecut să tăiem inflorescența uscată. Tăierea se face la cel puțin șapte – zece ochiuri de sub floare. Astfel, planta se va ramifica și va înflori din nou.

Toamna târziu se taie părți din crengile care au crescut foarte lungi și cele care ar putea reține cantități mari de zăpadă care să îngreuneze prea mult planta. De fapt, scopul tunderii de toamnă este de a evita ruperea trandafirului în timpul iernii, din cauza greutății zăpezii sau a vânturilor. Practic, pe lângă rațiunile practice, tunsul trandafirilor este și o chestiune de gust personal. Până la urmă, este o artă în sine și, în funcție de modul de tăiere, se pot obține flori „de fir“ sau buchețele. Cei interesați de subiect au la îndemână numeroase surse de informare. Una dintre cele mai sigure o constituie horticultorii care îngrijesc trandafirii din orașe. Experiența lor este foarte vastă...

Pe lângă trandafiri, în grădină se pot planta și diverși arbuști, care nu necesită prea multă îngrijire, dar dau un aspect plăcut. Foarte folosit în acest sens este liliacul. Acesta se dezvoltă repede și, odată plantați câțiva lăstari, se întinde singur. Poate atinge o înălțime de șase – șapte metri, fără a-și pierde aspectul zvelt. După ce înflorește, în luna mai, arbustul rămâne verde până toamna târziu. Nu este foarte ramificat, ceea ce ne scutește de multe griji. Are o singură cerință specială: după ce s-au scuturat florile, crenguțele pe care apar fructele (un fel de capsule) trebuie îndepărtate. Altfel, vor rămâne în arbust și, dincolo de aspectul inestetic, în anul următor pe crengile respective nu vor mai apărea flori. Puieții de liliac, ușor de obținut de pe lângă arbuștii mari din grădini și parcuri, se pot planta în orice perioadă.

În numărul următor vom vorbi despre iasomie și alți arbuști, ca și despre avantajele și dezavantajele lor.

Alexandru GRIGORIEV