În vederea obţinerii unor producţii timpurii de ardei gras, care să satisfacă cerinţele pieţei într-o perioadă în care cererea este mai mare decât oferta, se impune plantarea în câmp a răsadurilor mult mai devreme decât epoca optimă, existând riscul apariţiei unor temperaturi sub limita minimă suportată de către plantele de ardei gras. Înlăturarea sau diminuarea efectelor nedorite survenite în prima parte a perioadei de vegetaţie se pot realiza prin aplicarea unor tehnologii de cultivare adaptate specificului zonei, printre care protejarea temporară a culturilor legumicole și a suprafeţei solului prin mulcire.

Adăposturile temporare permit cultivarea timpurie, direct în câmp a plantelor de ardei gras, având următoarele avantaje:

• protejează culturile de temperaturile scăzute care survin în perioada aprilie-mai;
• protejează culturile de brumele târzii de primăvară;
• asigură protejarea antideflaţională a culturilor;
• permit obţinerea unor producţii mai timpurii cu 10-20 zile faţă de cultura neprotejată;
• contribuie la creşterea profitabilităţii.

Pentru cultura ardeiului gras sunt indicate solurile nisipoase bine nivelate cu o uşoară pantă care să nu permită băltirea apei, cu un conţinut în humus de peste 0,7% şi care să beneficieze de o sursă de apă necesară irigării. Se preferă terenul adăpostit natural şi cu un grad mic de îmburuienare.

Pentru atenuarea efectului negativ al vântului şi combaterea deflaţiei eoliene este necesară protejarea culturilor prin înfiinţarea benzilor de protecţie din secară. Secara se seamănă în perioada 15-30 septembrie. Lăţimea benzilor va fi egală cu lăţimea de lucru a semănătorii, iar distanţa între benzi va fi de 11,2-16,8 m, în funcţie de gradul de solificare al nisipului.

Lucrările de pregătire a terenului se fac în totalitate primăvara pentru a evita spulberarea şi tasarea arăturii pe timpul iernii. Fertilizarea de bază se face cu îngrăşăminte chimice complexe la nivelul de fertilizare de N 100, P2O5 100, K2O 100/ha, iar pentru combaterea buruienilor se erbicidează preemergent cu erbicidul Stomp 330 EC, în doză de 3 l/ha, aplicat cu 5-8 zile înainte de plantare.

Cultura se înfiinţează prin răsad în vârstă de 55-60 zile în perioada 10-15 aprilie. Pentru obţinerea de producţii timpurii de ardei gras se recomandă cultivarea unor soiuri cât mai precoce şi cu productivitate ridicată.

Protejarea culturii în câmp se poate face cu tunel din folie PVC sau cu pânză tip Agril. Este recomandată cultivarea în teren mulcit cu polietilenă deoarece mulciul contribuie la sporirea timpurietăţii şi a cantităţii producţiei şi de asemenea este împiedicată creşterea buruienilor sub tunel, ceea ce ar îngreuna întreţinerea culturii. Asigurarea apei necesare plantelor este bine să se facă prin picurare, pentru a evita înlăturarea foliei pentru aplicarea udărilor, în special la cultura protejată cu tunel din folie PVC care ar necesita un volum foarte mare de muncă.

Mulciul din polietilenă şi banda de picurare se instalează manual în cazul suprafeţelor mici prin derularea foliei şi acoperirea marginilor cu pământ sau mecanizat, pe suprafeţe mari. Se foloseşte folie cu lăţimea de 1 m şi grosimea de 0,015-0,018 mm. După instalarea mulciului se trece la decuparea locului de plantare a fiecărei plante la distanţa de 10 cm de la marginea mulciului şi 20 cm între plante pe rând. Se plantează câte 2 rânduri de plante pe un strat de mulci. Imediat după plantare se instalează adăpostul tunel din folie PVC, sau se acoperă plantele cu pânza tip Agril.

Pentru susţinerea foliei se folosesc arce din fier beton cu diametrul de 5-6 mm, din tuburi din PVC sau nuiele din răchită ori salcie, cu lungimea de 160-180 cm, care se instalează la distanţa de 1-1,5 m şi o deschidere la bază de 80 cm, astfel încât să protejeze 2 rânduri de plante. Folia se fixează cu marginile pe rigolele deschise anterior prin acoperire cu pământ, iar la capete se fixează cu un ţăruş.

Dirijarea factorilor de mediu are o mare însemnătate în reuşita unei culturi de ardei gras, în cazul culturilor protejate cu tunel din polietilenă, şi constă în aerisirea tunelului cu scopul menţinerii temperaturii şi umidităţii relative a aerului în limite cât mai aproape de optim. Aerisirea se face diferenţiat, în funcţie de temperatura exterioară. La începutul perioadei, când temperatura aerului este coborâtă, aerisirea se face prin ridicarea foliei la capetele tunelului o perioadă scurtă în timpul zilei. Când în mediul exterior temperatura depăşeşte 25°C, durata de aerisire este mai lungă şi chiar se impune decuparea unor ferestre în folie la distanţa de 2-3 m. Deschiderile se fac prin decuparea foliei pe trei laturi cu lungimea de 20 cm. Odată cu creşterea temperaturilor în mediul exterior creşte şi temperatura în tunel, diferenţele fiind de 5-10°C, în funcţie de momentul din zi. Atunci când în tunel temperatura depăşeşte 35°C (perioada 20-25 mai) se îndepărtează sistemul de protejare deoarece peste acest prag apar fenomenele de ofilire şi apoi de brunificare a frunzelor, florile sunt avortate, iar fructele legate se brunifică începând din punctul pistilar. În cazul folosirii pânzei de tip Agril nu este necesar să se intervină în ceea ce priveşte dirijarea factorilor de mediu deoarece, prin natura ei poroasă, folia Agril lasă să treacă prin ea curenţii de aer. De asemenea, pentru protejarea în tuneluri se poate folosi folie de polietilenă perforată, eliminându-se şi în acest caz lucrările de dirijare a factorilor de mediu.

Afânarea solului constă în aplicarea a 2-3 praşile mecanice şi a 2-3 praşile care se execută numai pe intervalul neacoperit cu mulci. În cazul apariției buruienilor monocotiledonate se va erbicida cu unul dintre erbicedele: Fusilade Forte 1 l/ha, Pantera 40 EC 1,5 l/ha sau Agil 100 EC l/ha.

Fertilizarea fazială se face prin fertirigare începând cu apariţia florilor şi începutul fructificării cu azotat de amoniu la nivelul de fertilizare de N80, iar cea de a doua fertilizare fazială se va face în perioada de maximă rodire la nivelul de N40. Se pot folosi şi îngrăşăminte solubile aplicate prin fertirigare și îngrășăminte foliare cu microelemente.

Irigarea prin picurare corespunde mult mai bine culturilor mulcite şi celor din adăposturile joase tip tunel acoperite cu folie de polietilenă.

Cele mai frecvente boli care apar la cultura de ardei gras în condiţiile solurilor nisipoase sunt: fuzarioza produsă de Fusarium oxysporum f. Sp. Vasinfectum, verticiloza produsă de Verticillium dahlia, putregaiul cenuşiu produs de Botrytis cinerea, pătarea bacteriană produsă de Xanthomonas campestris pv. Vesicatoria, alternarioza produsă de Alternaria capsiciannui, putregaiul rădăcinii, tulpinii şi fructelor produs de Phitophtora capsici. Pentru prevenirea și combaterea acestor boli se fac tratamente repetate folosind produsele: Topsin M 70 (0,05-0,1%) sau Topsin 500 SC (0,1%),  Dithane M45 0,2%, Champ 77 WG 0,3%, Ridomil Gold MZ 68 WG 0,25%, Bravo 500 SC 0,2% ș.a.

Alternarea produselor în aplicarea tratamentelor, sporeşte eficacitatea acestora în combaterea bolilor şi a dăunătorilor.

Recoltarea se face eşalonat, când fructele au ajuns la maturitatea de consum.

Prin protejarea plantelor de ardei gras crește atât timpurietatea cât și producția totală (tabelul nr. 1). Pânza tip Agril, datorită proprietăţilor ei, asigură un microclimat mult mai apropiat de cel normal faţă de cerinţele plantelor de ardei gras, contribuind la creșterea timpurietății și a producției totale.

Tabelul nr. 1 – Eşalonarea producţiei de ardei gras în funcţie de metodele de protejare (media 2012- 2014)

Ținând cont de faptul că prețul de livrare la legume este diferit pe perioade de timp, profitul realizat este influențat foarte mult de gradul de timpurietate a producției.

Dr. ing. CIUCIUC Elena, SCDCPN Dăbuleni