reclama youtube lumeasatuluitv
update 21 Feb 2020

Gardul viu - o opțiune estetică și ecologică

  • Publicat în Agrotehnica

La noi în țară gardul viu nu este cea mai populară alegere, însă începe să fie o opțiune din ce în ce mai frecventă atât în cartierele de blocuri de la oraș, cât și în zonele rezidențiale noi. Pe lângă faptul că poate crește suficient de înalt pentru a ascunde casa și curtea de privirile trecătorilor, un gard viu va reține praful si noxele străzii, acționând ca un filtru pentru aer.

Nu este mai puțin adevărat că un gard viu, spre deosebire de un gard clasic, se realizează într-o perioadă de trei-patru ani. Dar, odată crescut, nu mai necesită cheltuieli pentru reparații. În plus, întotdeauna va fermeca prin aspectul său natural.

Un alt mare avantaj al gardurilor vii este acela că pot fi adaptate la specificul locului și la gustul proprietarilor. Dacă sunt făcute așa cum trebuie, atunci ele sunt impenetrabile atât pentru oameni, cât și pentru animale, spre deosebire de un gard clasic care poate fi sărit. În schimb, vor deveni destul de repede un ecosistem în sine.

Cum alegem tipul de plante pentru a crea gardul viu

Firmele de specialitate au o ofertă bogată de arbuști și plante care se pretează foarte bine pentru a crea un gard viu. Unele dintre acestea sunt plante din specia coniferelor care rămân verzi tot timpul anului, cum ar fi tuia sau buxus. Aceștia sunt copăcei care cresc până la înălțimi apreciabile (2-3 m) și pot fi folosiți în scopul creării unei bariere vizuale. Alți arbuști sau plante foioase își vor pierde frunzele toamna și iarna. Dintre acestea, cel mai des folosite sunt vița sălbatică, iedera și caprifoiul.

Din punct de vedere estetic puteți opta pentru plante care înfloresc – iasomia, iedera cu flori mov sau galbene – sau pentru plante cu frunze roșii ori mov. În funcție de preferințe, puteți crea un mix în diverse combinații între plantele cu frunze verzi și cele cu frunze în alte culori.

Dacă doriți să creşteţi un gard viu de sine stătător, atunci, în primul rând, trebuie să alegeți corect plantele. Ar trebui să selectaţi butaşii arbuștilor înalţi. Ideal, în acest caz, se potrivesc salcia, călinul, alunul, caprifoiul comun şi tătăresc, coacăza de aur și altele. Dacă doriți să faceți gardul ghimpat, puteţi să utilizați răsaduri de dracilă și de păducel. În garduri vii de o înălțime medie s-ar potrivi măceş, spirea, coarne, magnolia. Pentru curbe mai mici alegeţi dracila pitică, Iberis, merișoare de munte. Cimișir se consideră un arbust indispensabil pentru garduri vii. Această plantă va ascunde terenul în orice vreme, indiferent de luna din calendar. Este într-adevăr decorativă, perfect cedată la forfecare. Dar s-ar putea să depuneţi eforturi mari pentru ca puieții să nu înghețe într-o iarnă foarte rece. Un gard dens, complet impracticabil, poate fi obținut dacă veţi planta în jurul terenului salcie și păducel și, pe măsura creşterii, să le împletiţi ramurile între ele. În garduri vii sunt utilizaţi şi pomii fructiferi. Desigur, cei mai mici, de exemplu merii pitici și cireșii japonezi.

De obicei, gardurile vii sunt formate din plante de aceeași specie. Dar această armonie are o frumusețe austeră.

Dacă doriți ca gardul să fie elegant, îl puteți compune din plante cu frunze de diferite culori. De exemplu, frunzele de alun pot avea culoarea maro sau verde dracila – roșu sau verde și așa mai departe.

Plantarea gardurilor vii

Puieții se plantează într-un șanț pregătit, de cele mai multe ori în două sau trei rânduri, în ordinea de șah. Acest lucru nu înseamnă că toate plantele sunt puse într-un șanț. La începutul lucrărilor trebuie să întindeți un fir între doi țăruși situați la cele două puncte extreme, pentru a menține mai ușor direcția plantării. Apoi, de-a lungul firului, săpaţi un șanț de aproximativ 50 cm în lățime și de aceeași adâncime. Dacă plantarea are două sau trei rânduri, pregătiţi două sau trei șanțuri.

Într-un șanț răsadurile se pun destul de strâns. Pe un metru, de obicei, sunt plantaţi cinci puieți de dracila, trei-patru de păducel sau coacăză de aur, doi-trei de tuia – arborele vieţii. O astfel de frecvență este potrivită pentru plantarea unui gard viu „cultural“, care ar trebui să fie tăiat pentru a-l menține în formă.

Dacă doriți să aveți un gard stufos „sălbatic“, atunci pe un metru pătrat trebuie să sădiţi unul sau două rânduri. În viitor, lățimea unui astfel de gard ar fi de aproximativ doi metri. După plantare, terenul din jurul răsadurilor este udat și presat. Trebuie să faceţi de-a lungul liniilor de plantare pe ambele părți creste de pământ, care vor reține apa aproape de rădăcinile plantelor.

Pentru ca ramurile să fie groase, înainte de plantare sau imediat după puteți tăia partea de sus a materialului săditor. Acest lucru va accelera procesul de ramificare. Altfel, puieţii vor creşte în sus, formând un trunchi, iar partea inferioară a gardului va fi rară. Tinerii brazi pot fi tăiaţi doar atunci când vor ajunge la 30-40 de centimetri. Coniferele tolerează bine această procedură în toamnă.

Salcia este un material extrem de potrivit pentru garduri vii. Să începem lista de avantaje cu aceea că nu trebuie să cumpăraţi puieții de salcie, ci puteți să folosiţi tulpini tăiate din plante mature. Salcia supraviețuiește bine şi creşte foarte repede – peste câţiva ani din butași poate creşte un gard dens și relativ înalt. Înainte de a planta butașii sau alt material săditor, de-a lungul liniei de plantare înfigeţi ţăruşi conectaţi cu prăjini transversale.

Salcia se plantează în garduri vii des, la o distanță de aproximativ 15-20 de centimetri. Pentru a obţine un gard viu mai dens, butașii pot fi plantaţi nu pe verticală, ci la un unghi, înclinând răsadurile. Dacă le veţi lega, ele vor crește împreună. Pentru ca acest lucru să se întâmple cât mai repede, puteți face la locul de contact o tăiere şi să uniţi locurile tăiate cu ajutorul unui bandaj din pânză. Când vor începe să crească lăstarii, aceștia trebuie să fie împletiţi, formând astfel o „junglă impenetrabilă“ în viitor. De altfel, aceeași metodă de plantare se aplică şi pentru păducelul înțepător.

Întreținerea gardului viu

Gardul viu trebuie udat frecvent în perioadele calde și uscate. Vara este recomandată udarea o dată la două zile, fie cu furtunul, fie prin instalarea unui sistem de sprinklere – o opțiune preferabilă udării manuale. Nu este neapărat necesar să fertilizați gardul viu, decât dacă solul este sărac în nutrienți. Un fertilizator natural, cum ar fi compostul, este bine-venit în orice situație. În schimb, tunderea este principalul și cel mai laborios aspect în legătură cu întreținerea gardului viu. Primăvara și la sfârșitul verii sunt cele două perioade recomandate pentru a realiza tunderea gardului viu.

Tunderea se va realiza cu atenție, utilizând o sfoară pentru a respecta liniile drepte. Se va folosi fie foarfecele de grădinărit, fie o mașină de tuns gardul viu.

Alexandru GRIGORIEV