Jupânești, soi de nuc obținut la ICDP Piteşti-Mărăcineni, este un soi productiv cu rezistență sporită la ger și la bolile specifice. Perioada de înflorire este semitimpurie, de tip protogin. Fructul este mijlociu, oval, cu vârful proeminent. Greutatea medie a fructului este de 11,2 grame, iar randamentul în miez este de 51,9%, de culoare gălbuie și cu gust plăcut. Coaja este cafenie, iar miezul conţine lipide și substanțe proteice. Maturarea are loc în prima jumătate a lunii octombrie.

Şuşiţa, soi de nuc obținut la SCDP Târgu-Jiu, este soi productiv care intră de timpuriu pe rod, are rezistență sporită la ger, greutatea medie a fructului este de 12 grame, nuca este de formă ovoidă, iar randamentul în miez este de peste 50,6%. Miezul este de culoare alb-pal, de o calitate foarte bună, are gust foarte bun, dulce, crocant, conține lipide și substanțe proteice. Maturarea nucilor are loc la începutul lunii octombrie.

Nucul românesc poate produce la maturitate între 1.600 și 2.200 kg/ha. La nivel de pom producția ar fi de 15-20 kg/pom, adică 4-5 găleți de nuci/pom. Aceste calcule sunt foarte simple și, totodată, ușor de probat. Puteți face cu ușurință o comparație cu un nuc comun, care se află în curtea multor gospodării rurale. Veți putea constata că se pot culege în jur de 5-6 găleți de nuci și chiar mai mult de pe urma fiecărui nuc. Una dintre principalele diferențe dintre un nuc de soi și un nuc comun este dată, printre altele, de perioada la care acesta ajunge la maturitate; dacă nucul de soi ajunge la maturitate la 7 ani, cel comun se va dezvolta abia după mai bine de 15 ani de viață. În plus, un nuc comun nu își va păstra caracteristicile de gust și de dimensiune a fructului în comparație cu un nuc de soi.

La înființarea unei livezi se va ține cont de locul în care a fost creat fiecare soi de nuc, precum și de locul în care urmează să fie plantat. Respectarea condițiilor pedoclimatice specifice fiecărui soi în parte sunt importante pentru a reduce la minimum riscurile de inadaptare a puietului la zona livezii.

Soiurile românești de nuc au fost create și păstrate în Stațiunile de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă din țară. Lipsa surselor de finanțare a pus aceste institute în imposibilitatea de a înmulți aceste soiuri la scară comercială, care ar fi putut furniza material săditor atât de necesar înființării de noi livezi. Acesta, pe lângă lipsa unei strategii de exploatare pomicolă a terenurilor disponibile la nivel național, reprezintă principalul motiv pentru care astăzi nu avem mari suprafețe de livezi de nuc înființate din soiuri autohtone.