abonament lumea satului

update 22 Aug 2017

Să consumăm totuși varză românească!

  • Publicat în Agrotehnica

Potrivit Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO), România se află între primii 10 producători de varză și alte brassicaceae din lume, situându-se pe poziția a 9-a, după China, India, Rusia, Coreea de Nord, Ucraina, Japonia, Indonezia, Polonia, dar înaintea Statelor Unite ale Americii. În ceea ce ne privește pe noi, românii, avem mare tradiție în cultivarea verzei, dar o vreme am uitat de soiurile românești. Vestea bună este că legumicultorii, răspunzând solicitării pieței, au început să revină la soiurile produse în trei din cele cinci stațiuni din țară unde se mai fac cercetări legumicole. Soiurile autohtone, iar azi vom vorbi doar despre varza de toamnă, se remarcă nu doar prin conținutul ridicat în substanțe care fac din această legumă un „aliment-minune“, ci şi prin calitatea foii (fină) și a căpățânii (îndesată).

Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău a livrat, de-a lungul timpului, cele mai căutate soiuri de varză:

Buzoiana – soi semitârziu, perioadă de vegetație 135/140 de zile, diametrul rozetei – 75/90 cm, frunză bine acoperită cu pruină, de culoare verde-albăstrui și nervură proeminentă, căpățână îndesată (18-21 cm în diametru), greutate între 2-3,5 kg, cu foile fine, albe, suculente. Soiul este tolerant la boli și foarte productiv, 60-80 tone/ha. Este pretabil pentru murat sau consum în stare proaspătă;

De Buzău – semitardiv, cu căpățână sferic-turtită, 2-6 kg în greutate, foarte îndesată, frunze interioare fine, albe, suculente. Este tolerant la boli, are mare plasticitate (adaptabilitate în aproape toate zonele de cultură din țară), producție mare, 60-80 tone/ha;

Măgura – soi semitardiv, rezistent la crăpare, dar are rezistență mijlocie la anumite boli, căpățână de 1,5-3,75 kg, acoperită cu 2-3 frunze, cocean mediu-gros, frunze interne fine și subțiri. Producția este medie, 70-75 tone/ha.

Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Bacău are un singur soi produs și omologat:

Silvana – rezistent la crăpare, cu frunze interne foarte fine, căpățână rotunde spre eliptică, parțial acoperită cu frunze de culoare verde crud spre verde, de intensitate mijlocie. Culoarea internă a căpățânii este gălbuie, cu un conținut în vitamina C de 44,50 mg/100 g și de celuloză de până la 1,15%. Potențial excepțional de producție, 80-120 tone/ha.

Trei soiuri, deși a omologat mai multe, prezintă și Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Iernut:

Mocira – soi caracterizat printr-o căpățână semiîndesată, de formă larg-obovată, cu frunza foarte subțire, element preferat de gospodine, cu o greutate de 2,5-3 kg. Are capacitate foarte bună de păstrare peste iarnă în stare crudă:

Poiana – căpățână rotundă ușor eliptică, foarte densă, cu o greutate de 1,5-2 kg. Soi cu rezistență mărită la păstrare în depozite;

Laredia – soi de toamnă semitardiv, căpățână ovală spre ușor rotundă, greutate de 2-2,5 kg, frunze oarecum grosiere și cu cea mai bună păstrare peste iarnă în stare proaspătă dintre toate soiurile autohtone.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2017 – pag. 20