abonament lumea satului

update 20 Sep 2017

Hameiul - o cultură profitabilă, dar greu de realizat

Cultura hameiului este reglementată printr-o lege specială, 627/2002. Cultivatori sunt puțini și suprafața este de asemenea redusă; dar a fost înființat un consiliu consultativ pentru hamei, un birou de inspecții, producătorii fiind condiționați să formeze asociații / organizații profesionale. În urmă cu 27 de ani, România deținea 2.700 ha de hamei. Astăzi, deși ar exista infrastructură pentru 600 ha, se cultivă sub 250 ha, cele mai mari suprafețe concentrându-se în Mureș, Brașov și Sibiu. Arealul de cultură este completat cu zone din județele Alba, Cluj și Hunedoara.

De altfel, tot în 2002, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a stabilit, prin Ordinul 623, zonele și suprafețele de cultură:

  • zona I: Huedin-Gherla-Cluj-Napoca – 98 ha (județul Cluj), Saschiz-Albești – 347 ha și Acățari – 143 ha (Mureș), Rupea-Criț – 180 ha (Brașov);
  • zona a II-a: Dumbrăveni – 235 ha, Laslea – 60 ha, Valchid – 61 ha, Slimnic – 224 ha, Șura Mică – 160 ha (jud. Sibiu), Sighișoara – 348 ha, Chețani – 197 ha (jud. Mureș);
  • zona a III-a: Aiud-Rădești – 180 ha (jud. Alba) și Orăștie-Aurel Vlaicu – 228 ha (jud. Hunedoara). Plantațiile înființate în afara acestor zone nu sunt recunoscute ca purtătoare de denumire de origine, nu pot fi certificate și nu beneficiază de sprijinul statului. Investiția într-un hectar de hamei se ridică la 5-6 mii de euro, în primul an, plus alți 4-5 mii de euro în următorii ani, până la prima recoltă. Durata de viață a unei plantații este de 15-20 de ani, cultura fiind una extrem de dificilă și probabil din acest motiv tehnologia este la îndemâna unui număr foarte mic de specialiști.

Date generale

Hameiul (Humulus lupulus) aparține familiei Cannabaceae care include și genul Cannabis (cânepă). Crește în flora spontană din lunci, câmpie și deal, până la altitudinea de 800-1.000 m, fiind introdus în cultură în Germania, în urmă cu aproape 1.300 de ani, țară care a și folosit planta pentru prima dată în lume în producția de bere (anul 1079). Conține ulei volatil, esteri valerianici, flavonoide, tanini, geraniol etc. – substanțe de uz medicinal (sedativ major), dar și principii amare (lupulină) care-i dau cele mai mari întrebuințări în industria berii, prin utilizarea inflorescențelor (femele) cunoscute popular sub numele de con. De la hamei se utilizează inflorescențele (femele) uscate, pulberea de hamei (măcinarea organelor aeriene în totalitate), pulberea de hamei cu un conținut ridicat de lupulină (măcinare după ce s-au îndepărtat frunzele, tulpinile și bracteele), extractul de hamei (produs concentrat obținut prin acțiunea unui solvent), produse amestecate cu hamei etc.

Materialul săditor

Cea mai dificilă etapă este cea de obținere a materialului săditor (semințe – în lucrări de selecție, butași – pentru cultură). Butașii (10-12 cm lungime, 1,5-2 cm diametru, 4-6 ochi) sunt recoltați de la plante în vârstă de 3-8 ani, alese în funcție de soi, vigoare, perioade de înflorire etc. Aceștia se trec în pepiniere pentru înrădăcinare. Terenul din pepinieră (nisipo-lutos) va fi îngrășat cu gunoi de grajd, potasiu și fosfor (câte 60-80 kg din fiecare substanță chimică la care se vor adăuga, primăvara, 50-60 kg de azot), va fi desfundat, tratat împotriva dăunătorilor (viermi sârmă, cărăbușul de mai, coropișnița). Plan­tarea butașilor se realizează primăvara, în martie-aprilie, la distanțe de 80-100 cm între rânduri și 15-20 cm între plante pe rând, după ce, în prealabil, aceștia au fost cufundați într-o soluție ce să le confere rezistență la boli și dăunători. În perioada de vegetație se mai aplică alte 7-8 stropiri împo­triva manei ori/și a dăunătorilor. Pepiniera va avea și un sistem de susținere (șpalieri și sârme).

Plantarea

Distanța de plantare recomandată este de 3 metri între rânduri și 0,80 m între plante pe rând. Densitatea la hectar va fi de 4.166 de butași. În practică se utilizează și alte distanțe între rânduri în funcție de soi, fertilitatea terenului, microclimat etc. Plantarea se face toamna (15 octombrie - 15 noiembrie) sau, mai rar, primăvara (martie-început de luna mai). În prealabil terenul se desfundă la 60 cm, se fertilizează cu gunoi de grajd (dacă se mai găsește!), fosfor și potasiu, cu adaos de azot primăvara și se aplică, dacă este nevoie, tratament cu insecticid împotriva dăunătorilor. Dacă terenul este infestat, inclusiv gropile se prăfuiesc. Tot mecanic (sau manual pentru cine nu dispune de mașini) se sapă gropi adânci de

30-40 cm și cu diametrul de 30 cm. Plantarea se face de regulă imediat, cât să fie pământul reavăn, la adâncimea de 12-15 cm. În prealabil butașii se fasonează, se scurtează rădăcinile mai lungi de

20 cm, se mocirlesc (amestec de balegă de vacă, două părți pământ argilos și apă). Tehnologia este asemănătoare pomilor fructiferi: se pune pământ pe fundul gropii, se așază butașul cu rădăcinile răsfirate, se adaugă pământ mărunt și umed, se presează, se pune iar pământ. Groapa se completează în timpul lucrărilor de întreținere din primul an. Dacă este necesar, în fiecare groapă se poate pune și gunoi de grajd (2-5 kg).

Instalarea sistemului de susținere

Planta este agățătoare și atinge înălțimi de 6 m. Sistemul de susținere este așadar esențial. În România a fost consacrată susținerea pe stâlpi din fier înalți de 7-8 m, sârme orizontale de-a lungul rândului și sârme verticale pe care sunt dirijate corzile de hamei. Instalația de susținere este valabilă pe toată durata plantației. De altfel, desființarea sistemului de susținere este permisă numai în cadrul programului de reconversie a acestora, propus de Consiliul consultativ pentru hamei și aprobat prin ordin al ministrului Agriculturii. Totul înseamnă o investiție costisitoare, mulți bani fiind necesari și pentru întreținerea culturii în primii ani până la intrarea în producție. Din acest motiv hameiul a intrat în politicile de subvenționare, 509,0909 de euro/hectar, în 2017, cu posibilități de creștere la 545 de euro/ha până în 2020. Ca întreținere, cea mai mare importanță este acordată tăierii, tratamentelor împotriva bolilor și dăunătorilor și lucrărilor solului. Producția este de 1.200-1.500 kh/ha.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 13, 1-15 iulie 2017 – pag. 18-20