reclama youtube lumeasatuluitv
update 19 Jul 2019

Agrișul pe lângă casă

  • Publicat în Agrotehnica

Agrișul (Ribes uvacrispa) crește în mod spontan, la fel ca murul sau zmeurul, în regiunile muntoase sau deluroase, dar poate fi cultivat și pe lângă casă. Valorile terapeutice ale fructului (proteine, carbohidrați, fibre, vitamine - în special vitaminele C, A, B1,B2, P - și minerale), consumat în stare naturală sau preparat (dulcețuri, gemuri, siropuri etc.), fac ori au făcut din acest arbust o afacere de nișă, dar nu la un nivel care să depășească practica mai veche a culesului din natură, cel puțin în România.

Agrișul, un arbust foarte rezistent la înghețuri, atinge înălțimi cuprinse între 60-150 cm, este puternic ramificat, are ramuri spinoase, flori mici ce înfloresc în luna mai, fructele pufoase, verzi, roșiatice sau gălbui, de formă sferică și gust dulce-acrișor. Agrișele sunt eficiente, spun specialiștii, în creșterea imunității organismului, fiind și antioxidanți foarte puternici.

Cerințe față de factorii de mediu

Este o plantă iubitoare de lumină, cu adaptare și la condiții de semiumbră. Agrișul nu este pretențios față de temperatură, în perioada de repaus vegetativ rezistând și la minus 32 de grade Celsius. În schimb, nu suportă arșița din timpul verii; asociată cu seceta, canicula duce la desfruzirea plantei. Nu poate fi cultivat fără irigații, evident, în zone cu precipitații anuale mai mici de 600 mm. Solul e de preferat să fie fertil, cu textură lutoasă sau luto-nisipoasă și un pH acid sau slab acid (4,8-5,2).

Plantarea

Procurarea materialului săditor nu mai reprezintă azi o problemă, în condițiile în care acesta se comercializează în marile lanțuri de magazine de profil sau în pepinierele din țară. Plantarea se efectuează toamna sau primăvara devreme. Distanța de plantare recomandată este de 1,5 m între rânduri și 0,5 m între plante pe rând. Se procedează ca în cazul oricărui alt arbust sau pom fructifer: se sapă o groapă de 50 x 50 x 50 cm, se umple cu 1 kg de pământ negru (mușuroi pe fundul gropii) amstecat cu 1-3 kg de gunoi de grajd și 200 grame de cenușă, se fasonează și se mocirlesc rădăcinile, acestea se răsfiră pe mușuroiul de la baza gropii, se trage pământ fertil, se apasă și, la sfârșit, se aplică o udare.

Tăierile de formare și fructificare

agrisul 2

Tăierile de formare: anul I - tulpina se scurtează la 15-20 cm, iar în vară se aleg 3-4 lăstari mai bine dezvoltați, restul suprimându-se de la punctul de inserție; anul II - primăvara, cele 3-4 tulpini (lăstari din anul I) se scurtează la 1/3-1/4 din lungime, iar vara se aleg alți 2-3 lăstari din zona coletului; anul III - ramurile din anul I se lasă intacte, lăstarii aleși în anul II se scurtează la 4-5 muguri, iar vara se aleg noi lăstari din zona coletului; anul IV - lăstarii aleși în anul III se scurtează la 4-5 muguri, se înlătură ramurile afectate eventual de ger sau cele uscate, de pe fiecare cep din anul precedent se aleg câte două ramuri ce se scurtează la 1/3-1/4 din lungime. În final, tufa va avea trei ramuri de trei ani și patru-șase ramuri de doi ani, toate bine garnisite cu ramuri de rod, patru până la șase ramuri de un an și 2-3 cepi. În rest, în fiecare an, după ce formăm tufa, se aplică tăieri prin care se îndepărtează tot ce este uscat sau bolnav, ramificațiile de schelet se scurtează la 25 cm, ramurile mai bătrâne de 5-7 ani se elimină, înlocuindu-se cu alte creșteri anuale, scurtate la 4-5 muguri.

Lucrări de întreținere

agrisul 3

Dacă suprafața este mai mare (comercială), se ară înainte de plantare, iar în rest se lucrează solul prin arături (toamna) la 12-14 cm, iar în timpul perioadei de vegetație se aplică 5-6 prașile prin mobilizarea solului la adâncimea de 6-8 cm între plante pe rând și la 10-12 cm între rânduri. Ca fertilizare, se recomandă gunoiul de grajd (30 tone/ha), azotul (100 kg/ha), fosforul (65 kg/ha) și potasiul (120 kg/ha). Gunoiul de grajd, fosforul, potasiul și 1/3 din doza de azot se aplică toamna, iar 2/3 din azot - primăvara devreme. Irigarea este nesesară în iulie și august, se administează din trei în trei săptămâni, până la intrarea în pârgă. Dacă agrișul este cultivat pentru consumul propriu, se aplică același set de lucrări, iar îngrășămintele naturale și chimice se calculează în funcție de suprafață/tufe.

Combaterea bolilor și dăunătorilor

Făinarea americană – cu primele simptome ce apar în luna mai, pe frunze și lăstari, sub formă de pete mici, de culoare albă, mai intense pe partea inferioară a frunzelor. Mai târziu, boala se manifestă și pe fructe (se încrețesc și cad de timpuriu). Ca măsuri de combatere sunt recomandate măsurile preventive (eliminarea sursei de infecție) și tratamente chimice la avertizare cu Topas 100 EC, Tilt 250 EC, Bumper 250 EC etc.

Antracnoza – considerată cea mai periculoasă pentru agriș, cu posibila defoliere a plantei, la un atac masiv, de 50-90%. Boala se manifestă pe frunze, lăstari, pedunculi florali și fructe. Atacul este vizibil din mai, prin pete circulare sau neregulate brun-roșietice, mici la început, care se măresc cu timpul până ce cuprind întregul organ atacat. Măsuri –igiena culturală și alegerea unor soiuri rezistente.

Rugina – se manifestă prin pete galben-roșietice apărute pe partea superioară a frunzelor și prin pete galbene-portocalii pe partea inferioară.

Combatere: strângerea și arderea frunzelor atacate și tratamente cu Zeama bordeleză, Champ 77 WG, Topas 100 EC etc.

Păduchele verde al mărului – foarte periculos pentru că poate dezvolta până la 12 generații pe an. Afidele prezintă colonii pe partea inferioară a frunzelor, care se răsucesc, îngălbenesc, se usucă și cad. Cel mai puternic atac se manifestă în mai-iunie și corespunde perioadei de creștere intensivă a lăstarilor.

Combatere: Actara 25 WG, 0,01% (0,150 kg/ha), Calypso 480 SC, 0,02% (10 ml în 50 l de apă), Decis Mega 50 EW, 0,0150% (0,225 l/ha), Karate Zeon, 0,015% (0,225 l/ha în 1.500 l de apă), Mospilan 20 SG, 0,02% (1,5 g în 7,5 l de apă) etc.

Cotarul agrișului – cu o sigură generație/an, ataca primăvara, când larvele rod mugurii, frunzele și inflorescențele.

Combatere: pentru că iernează ca larvă, n cuiburi confecționate din frunze sau sub frunze, se recomandă măsuri de igienă culturală, prin strângerea și arderea frunzelor;

Sfredelitorul tulpinilor – dăunător extrem de păgubitor, cu larve care se hrănesc cu măduva lăstarilor și tulpinilor sau cu lemn. La un atac masiv, plantele se usucă în totalitate.

Combatere: 1 sau 2 tratamente cu Nurelle D 50/500 EC, 7,5 ml/10 l apă.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 12, 16-30 iunie 2017 – pag. 30-31