Ce trebuie să știi despre cultura Părului

Suprafața pe care o mai ocupă părul în România a scăzut, potrivit datelor Institutului Național de Statistică, de la 9.974 ha, în 2005, la 3.217 ha, în 2013. Cele mai favorabile zone de cultură rămân Dâmbovița, Argeș, Prahova, Iași, Suceava, Neamț, Mehedinți, Gorj, Bistrița-Năsăud, Cluj, Hunedoara, Arad și Timiș. În Dâmbovița, producția de pere a scăzut de la 47,1 tone, în 2005, la 4,2 tone, în 2014, în Argeș – de la 7,3 tone la 2,3 tone, în Iași – de la 6 tone la 2,3 tone, în Suceava – de la 5,3 tone la 3,6 tone. În doar două județe a crescut sensibil recolta: în Prahova, de la 2,3 tone, în 2005, la 3,5 tone, în 2014, și Vâlcea – de la 1 tonă la 2,7 tone.

Soiuri cultivate în România

În cultură, pomicultorii utilizează peste 50 de soiuri, ponderea cea mai mare fiind deținută de Cure și Williams (58,2%), urmate de Favorita lui Clapp, Conference, Abate, Untoasă bosc, Napoca, Untoasă Hardy, Contesa de Paris, Aromată de Bistrița, Decana Comisiei, Oliviere de Serres etc. Acestea corespund și încadrării în categoria soiurilor viguroase (Cure, Untoasa Hardy, Contesa de Paris) sau semiviguroase (Untoasa Bosc, Abatele Fetel, Williams), cu înflorire timpurie (Contesa de Paris), mijlocie (Aromată de Bistrița, Cure), târzie (Williams și Untoasă Bosc), târzie (Napoca), cu fructificare abundentă (Cure, Favorita lui Clapp, Williams, Contesa de Paris) ori moderată (Decana Comisiei) sau redusă (Oliviere de Serres).

Cerințe față de mediu

Părul are nevoie de mai multă căldură în perioada de vegetație și este mai puțin rezistent la temperaturile scăzute din timpul iernii, ceea ce limitează arealul de cultură. Pragul de rezistență la ger este de -26/-30 grade Celsius pentru majoritatea soiurilor (Favorita lui Clapp, Contesa de Paris, Untoasa Giffard, Olivier de Serres). În general, părul crește și fructifică bine în zonele care întrunesc temperaturi medii anuale între 9,5-10 grade Celsius și temperatura medie a perioadei de vegetație – 14/16 grade Celsius. Față de umiditate, cerințele sunt moderate, preferate fiind zonele colinare cu 600-700 mm precipitații anuale și 70-80% umiditatea relativă a aerului.

Plantarea

Preferabil este ca plantația să fie înființată toamna, în perioada 15 octombrie – 20 noiembrie, cu un procent de prindere superior, dar pomii pot fi sădiți și iarna sau primăvara. În plantații semiintensive distanța de plantare este de 5/4 metri între rânduri și de 4 metri între pomi pe rând (densitate 555-625 pomi/ha), în cele intensive – de 3,4/4 m între rânduri și 2/3 m între pomi pe rând (densitate 833-1.230 pomi/ha), iar în cele superintensive, irigate, distanța de plantare este de 3,5-3,8 m între rânduri și de 0,9-1,5 m între pomi pe rând (1.754-3.174 pomi/ha). Ca lucrări la înființare a plan­tației amintim: eliberarea terenului de resturi vegetale, nivelarea, corectarea reacției chimice, fertilizarea de bază, desfundatul, parcelarea, pichetarea, repichetarea, săparea gropilor, plantarea, udarea. Urmează, în primii ani, setul corespunzător de lucrări de întreținere a solului și mai ales de formare a coroanei. Forma coroanei este dependentă de particularitățile de creștere a soiurilor și tipul de plantație, putând fi palmetă etajată, fus tufă ori fus subțire. După intrarea pe rod, lucrările sunt specifice oricărei plantații: tăierile de fructificare și de rărire, întreținerea solului, aplicarea îngrășămintelor și, în funcție de tipul plantațiilor, a erbicidelor, tratamente împotriva bolilor și dăunătorilor, irigarea.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 9, 1-15 mai 2017 – pag. 20