abonament lumea satului

update 22 Aug 2017

Flora spontană, o nișă valorificată doar de cunoscători

Față de alte țări al căror teren este puternic chimizat, România încă oferă din abundență specii de plante al căror efect terapeutic nici nu îl bănuim. Viața trepidantă de la oraș ne-a rupt total de natură și cu siguranță foarte puțini își mai fac timp să privească atent spre pământ, pentru a descoperi ce merită consumat sau valorificat. Printre acești puțini oameni se numără și Petre Biolan, care și-a propus să promoveze, așa cum poate, plantele cu efect terapeutic din flora spontană.

Îi susținem inițiativa în speranța de a da idei și altora, celor dispuși să învețe să recunoască plantele benefice și, de ce nu, să le valorifice. Ocazie cu care lansăm o nouă rubrică, „Sănătate din natură“. De data aceasta vorbim despre napi.

Napul sau topinamburul (Heliantuhus Tuberosus), folosit ca plantă medicinală încă din cele mai vechi timpuri, își are originea în Statele Unite, însă a fost adus în Europa de un francez în anul 1605. Pe bătrânul continent, napul și-a găsit climatul potrivit în Bazinul Mării Mediteraneene și de aici s-a răspândit în alte țări. La noi aproape că a fost uitat sau este cultivat pe suprafețe extrem de mici în zonele submontane din județele Brașov și Maramureș. „Ca aspect este o plantă erbacee asemănătoare cu floarea-soarelui, înaltă de peste 2 m, răspândită de la câmpie până în zonele de munte, regăsindu-se mai ales în stare sălbatică. De la ea se pot folosi rădăcina și frunzele. Napul sau topinamburul poate fi recoltat în lunile mai-iunie, dar mai ales din toamnă până-n primăvară, înainte de a intra în vegetație, deoarece în această perioadă se păstrează toate substanțele nutritive în tuberculi. Rădăcina cu aspect de tubercul poate fi consumată crudă, fiartă sau murată. După recoltare, tuberculii nu se spală, ci se pun în cămară la rece, două săptămâni, timp în care insulina se transformă în fructoză. În cazul în care nu se respectă cele două săptămâni, consumul de napi produce balonarea stomacului“, spune Petre Biolan. Frunzele sunt de asemenea comestibile și se pot prepara la fel ca frunzele de spanac.

De ce merită atâta atenție napul? Pentru că rădăcina reprezintă o sursă de vitamine (A, B1, B3, C), proteine, săruri minerale precum calciu, fosfor, potasiu, magneziu, sulf, iod, zaharuri în procent de peste 7% și insulină. Tuberculii nu conțin amidon, ceea ce îi recomandă diabeticilor. În stare proaspătă pot fi dați pe răzătoare și folosiți în salată, dar la fel de bine pot fi adăugați în supe sau ciorbe. Atunci când adunați această plantă din flora spontană alegeți tuberculii mici, pentru că sunt mult mai dulci și nu aveți surpriza să fie lemnoși, așa cum se întâmplă cu napii mari care se găsesc uneori în comerț. Frunzele sunt bogate în fier și cupru. Dacă mai aveați nevoie de argumente pentru a consuma această plantă, nu uitați că proprietățile curative vin mai ales din conținutul mare în vitamina C, un antioxidant care previne apariția diverselor forme de cancer, astm, tulburări oculare. În tratarea bronșitei și calmarea tusei se poate folosi siropul de nap, pentru că are proprietăți expectorante. În acest sens, scobiți câțiva napi și turnați în scobitură miere. Din siropul obținut după câteva ore, puteți lua câte 4 lingurițe pe zi.

„Putem afirma că napul este un aliment medicament, ajutând la refacerea puterilor în caz de epuizare, oboseală. De asemenea, este de ajutor în cazul tuberculozei, ulcerului gastric și duodenal, în reglarea tensiunii arteriale și tratarea poliartritei“, mai adaugă Petre Biolan.

Dacă planta a stârnit interesul sau dacă vă tentează să o cultivați, aflați că nu este pretențioasă, nu necesită irigare decât în perioadele cu secetă severă, se adaptează bine pe aproape toate tipurile de sol și rezistă chiar și la înghețurile prelungite. Napul se pretează în regim ecologic, însă are nevoie de spațiu (circa 1 mp), dezvoltarea sa fiind luxuriantă. Plantarea se face în perioada februarie-aprilie, cuiburile se formează la 8-15 cm adâncime, menținând 50-60 cm distanță între plante pe rând și 70 cm distanța între rânduri. Cu 900-1.200 de tuberculi veți obține cam 9.000-11.000 de plante/ha.

Ce ați spune de o supă cremă cu napi? Gustul dulce al tuberculilor vor da o aromă deosebită. Merită să încercați. Aveți nevoie de o mână de tuberculi sau 400 g, 2 morcovi, 1 ceapă, 1 păstârnac și 1 rădăcină mică de țelină, 2-3 linguri de ulei, 200 ml ceai de chimen, sare, piper.

Spălați bine tuberculii și curățați-i de coajă. Este operațiunea care va necesita cel mai mult timp. Apoi curățați și celelalte legume, tăiați-le cubulețe și puneți-le la fiert într-o oală cu apă și sare după gust. Când legu­mele sunt bine fierte, se scurg de zeamă, se scot într-un vas înalt și se pasează cu un blender. Dacă este cazul, dați totul printr-o sită deasă pentru a obține o cremă fină. Subțiați crema, atât cât este nevoie, cu ceaiul de chimen neîndulcit și asezonați cu sare și piper cum vă place.

Pentru decor presărați codițe tocate de ceapă verde și faceți câteva cips-uri dintr-un tubercul tăiat felii subțiri și prăjit în baie de ulei, pentru a obține o textură crocantă. În cazul în care vă doriți o culoare mai intensă, puteți adăuga mai mulți morcovi sau chiar un praf de turmeric.

GALERIE FOTO


Patricia Alexandra POP

Revista Lumea Satului nr. 8, 16-30 aprilie 2017 – pag. 18-19