Adama 04 mai 2020
update 4 Jun 2020

Gingko Biloba, o infuzie de flavonoide pentru Pleurotus

Despre Ginkgo Biloba, copacul lui Dumnezeu sau arborele vieții, cum pe bună dreptate a fost numit, se vorbește doar la superlativ. În partea de est a Chinei el a fost declarat arbore sfânt, iar Charles Darwin îl considera o fosilă vie, fiind capabil să trăiască peste 2.000 de ani. Misterul acestei longevități i-a determinat pe mulți oameni de știință să-i caute secretul, iar studiile au arătat că cele circa 2.000 de substanțe care curg în seva acestui pom îl fac atât de rezistent la boli, dăunători și alți factori de mediu.

Pomul care în anul 1710 a ajuns în Europa în schimbul unui sfert de kilogram de aur l-a făcut celebru și pe savantul englez E. J. Corey, care în anul 1990 a primit premiul Nobel în chimie, după ce a descoperit că frunza de Ginkgo Biloba poate fi utilizată în tratamentul unor boli precum astmul, șocul anafilactic sau în transplantul de organe. Grație acestor descoperiri, dar și a frumuseții sale date de alura impozantă și delicatețea frunzelor în formă de evantai, Ginkgo Biloba a devenit în ultimii ani mult mai popular, aproape în fiecare țară a bătrânului continent fiind cel puțin câte un exemplar pe străzi sau în grădini.

În România, cel mai mare pasionat al acestei specii pomicole, Petre Biolan, horticultor de profesie, deține și cea mai mare plantație de Ginkgo Biloba ce numără în prezent aproape 10.000 de exemplare tinere.

„Ginkgo Biloba este un copac dioic, adică fiecare exemplar are fie flori bărbătești, fie femeiești și poate ajunge până la circa 30 m. În primii 6-7 ani are o dezvoltarea mai lentă, uneori crescând 7-8 cm pe an. Eu am zis să nu distrugem acest miraculos copac, care este pe cale de dispariție, ci să-l cultivăm fie pentru frunze, fie pentru aspectul estetic“, spune Petre Biolan. În țările dezvoltate pomii se plantează la distanță mică, precum arbuștii, pentru ca frunza să fie recoltată mecanizat. Însă ei pot fi plantați și păstrând o distanță de 5 m, așa cum se face la nuc, dar în acest caz, atunci când pomul ajunge la înălțimea de 30 m, i se taie vârful, pentru ca frunzele să fie recoltate mai ușor, dar și pentru a fructifica.

Organele vegetale utilizate

Practic, toate organele pot fi folosite în scopuri medicinale: mugurii, frunzele, ramurile cu muguri, coaja cu muguri, pseudofructele (partea cărnoasă), sămânța. Cu mențiunea că pseudofructele și sămânța se consumă foarte puțin în Europa.

Mugurii și frunzele conțin: Ginkgolidele de tip A, B, C, M, substanțe bioflavonice, flavonoide, acizi grași, vitamina C, săruri minerale.

Toate aceste informații poate le-ați mai auzit, însă merită reamintite pentru a conștientiza valoarea extraordinară care stă în țesătura fină a nervurilor din frunze prin care trec atât de multe substanțe benefice organismului uman. Ceea ce sigur nu știați este faptul că aceste frunze pot fi folosite în diverse preparate, influențând mediul în care sunt folosite.

Este vorba de flavonoidele din frunze care se transferă în infuzie, extract, tinctură și chiar în substratul din frunze de Gingko Biloba însămânțat cu miceliu pentru producția ciupercilor. Industria farmaceutică folosește extractele din Gingko Biloba pe scară largă, iar preparatele care aduc beneficii mulțumită acestei plante nu mai sunt o noutate. Ceea ce constituie totuși o noutate este descoperirea făcută de Petre Biolan, care a folosit frunze de Gingko Biloba ca substrat pentru cultivarea ciupercilor Pleurotus, lucru care a scos la iveală în urma unor analize de laborator prezența flavonoidelor în ciupercile Pleurotus crescute pe acest substrat.

Flavonoidele au sunat ca o încântare la primirea rezultatelor pentru domnul Biolan, așa cum ar trebui să sune pentru toți cei care pun preț pe sănătatea oferită de plante. Aceasta pentru că, prin acțiunea lor antitumorală, antioxidantă, întineresc organismul, întăresc sistemul imunitar, distrug radicalii liberi care produc cancerul. „Sunt foarte multe produse vegetale care au flavonoide, dar eficiența celor din Gingko Biloba nu este depășită de altă plantă“, susține Petre Biolan.

Tot pentru a demonstra influența benefică a acestor frunze, domnul Petre Biolan le-a folosit în infuzie (7-8 frunze la o cană cu apă), în extract de frunză crudă în palincă sau alcool de peste 40°, extract de frunză crudă în vin. „Am făcut analiza acestor preparate la un laborator din București și, spre marea mea bucurie, s-au găsit flavonoide în toate. În cazul ciupercilor, conștientizați cu toții că am obținut un aliment medicament: Pleurotus. Aceste ciuperci au luat practic flavonoidele din frunza de Gingko Biloba, iar noi le putem consuma ca aliment medicament“, spune încântat promotorul speciei Gingko Biloba în România.

Precum o veritabilă katană japoneză (sabie tradițională), Gingko Biloba poate deveni în mâinile cunoscătorilor o armă redutabilă împotriva multor afecțiuni, dar la fel de bine poate omorî pe cei care nu știu când și cât să folosească această plantă. De aceea, nu uitați ca întotdeauna să întrebați medicul dumneavoastră înainte de a începe un tratament, deoarece Gingko Biloba fluidizează circulația sângelui, îl subțiază, face pereții arterelor, venelor și capilarelor flexibile, ceea ce nu este de dorit înainte de o operație, de o intervenție stomatologică. În doze moderate, preparatele cu Gingko Biloba nu prezintă efecte negative, însă în doze mari pot produce hemoragie, vome, dermatite, stări de neliniște. De preferat a se consuma până la ora 17.00, pentru că intensifică activitatea creierului și produce insomnie.

GALERIE FOTO


Patricia Alexandra POP

Revista Lumea Satului nr. 7, 1-15 aprilie 2017 – pag. 22-23