abonament lumea satului

update 26 May 2017

Cum putem preveni a distrugerea solului

Solul este un bun național. El trebuie exploatat în așa fel încât să-i menținem și să-i sporim fertilitatea pentru generațiile viitoare. Trebuie să se aibă în vedere că solul fertil s-a format într-o îndelungată perioadă istorică și că distrugerea lui se poate întâmpla în cadrul unei generații prin aplicarea de lucrări necorespunzătoare.

Se apreciază că pentru formarea unui strat de sol gros de 2,5 cm sunt necesari 500 ani.

Am făcut aceste mențiuni pentru a trezi responsabilitatea agricultorilor asupra modului cum lucrează pământul.

Solul este un organism viu și trebuie acționat asupra lui cu blândețe, cu multă grijă și delicatețe.

Un iscusit agronom al Bărăganului spunea că de sol trebuie să te apropii atunci când te primește, dar să nu-l faci să te aștepte. Se referea la faptul că solul trebuie lucrat numai la umiditatea optimă sau maturitatea fizică, adică atunci când stratul lucrat se revarsă, fără bolovani, praf sau sub formă de curele. Atunci bulgării se desfac după suprafețele de contact, de minimă coeziune, protejând agregatele structurale ale solului. În asemenea condiții solul opune minimum de rezistență, cu consum redus de combustibil și cu evitarea uzurii utilajelor agricole.

Trebuie să menționăm că deja solurile din țara noastră, așa cum apreciază pedologii, nu se găsesc într-o stare de fertilitate optimă pentru a valorifica potențialul soiurilor hibrizilor cultivați.

Peste 6,3 mil. ha sunt supuse eroziunii prin apă, 378.000 ha eroziunii prin vânt, 4 mil. ha au tendința de deșertificare, 6,5 mil. ha sunt predispuse la formarea hardpanului (talpa plugului), iar 2,3 mil. ha au tendința de a forma crustă.

Toate acestea ne atrag atenția că lucrările solului trebuie executate cu mult discernământ:

– Nu se lucrează când solul este uscat deoarece are loc ruperea solului sub formă de bolovani printre care circulă intens aerul, producând mineralizarea materiei organice și a humusului din sol.

– Nu se lucrează nici când este umed deoarece solul este tăiat sub formă de curele care, după ce se usucă, se întăresc precum betonul.

Și în primul și în al doilea caz pentru mărunțirea solului se folosesc utilaje agresive care de fapt macină solul, distrugând agregatele structurale și rezultând praf care, după prima ploaie, astupă toți porii solului și formează o crustă groasă care blochează circuitul aerului și infiltrarea apei în sol.

Prin arătura efectuată imediat după recoltarea unei culturi, când solul mai are încă umiditate, au rezultat 1,5 bolovani/m2.

Când arătura s-a efectuat după două săptămâni au rezultat 12,4 bolovani/m2.

Este indicat să se folosească agregate complexe care la o singură trecere execută mai multe lucrări, evitând tasarea și compactarea solului.

Se consideră că un sol se găsește în condiții optime de cultură când are densitatea aparentă (Da) 1,25-1,45 g/cm3, porozitatea totală 44-53%, porozitatea de aerație 15-30%, iar porozitatea capilară 30-35%, când are permeabilitatea 2 mm/oră, iar cantitatea de apă utilă 2.000 m3/ha.

Unde este posibil, este indicat să se aplice sistemul conservativ de lucrări ale solului care este mai ieftin, evită distrugerea acestuia, menține mai ușor apa și elementele nutritive în sol, îmbogățește solul în materie organică și influențează pozitiv activitatea microbiologică din sol.

Este de dorit să fie excluse de la lucrările solului utilajele foarte agresive precum freze și mai ales grapa rotativă care la 500 rot./min. macină solul.

Fenomene de distrugerea solului au loc mai ales pe terenurile în pantă.

Ele s-au identificat după aplicarea Legii nr. 18/1991, când s-a cerut reconstituirea proprietății pe vechile amplasamente și când s-au distrus toate amenajările antierozionale.

S-au defrișat pădurile, s-au desțelenit pășunile, se lucrează solul de la deal la vale și în structura culturilor se găsesc multe plante prășitoare care nu au rol protector.

Au apărut șiroaie, ogașe, ravene care în urma ploilor torențiale și a topirii zăpezilor rup solul, îl spală și îl deplasează la vale, unde colmatează culturile și șanțurile de scurgere a apei, provocând inundații în zonă.

Pe pantele peste 12% sunt necesare culturi de protecție pe care micul producător nu-și permite să le facă. Bune protectoare ar fi leguminoasele și graminele perene, precum și cerealele păioase. Contraindicate sunt culturile prășitoare de porumb, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, cartof care, de fapt, sunt predominante.

Desființarea teraselor și împărțirea terenului pe linia de cea mai mare pantă nu mai dă posibilitatea lucrării terenului de-a lungul curbelor de nivel, cu pluguri reversibile, cu răsturnarea brazdei în amonte etc.

Semănatul culturilor ar trebui realizat tot paralel cu curbele de nivel pentru ca fiecare rând de plante să constituie un obstacol în calea apei.

Se recomandă arătura cu coame, negrăpată, tot cu intenția de stăvilire a apei.

Prin urmare, numai prin asocierea micilor producători și trecerea la organizarea terenului pe principii antierozionale se mai poate preveni distrugerea terenului prin eroziune.

Este necesar să se întreprindă asemenea măsuri până nu este prea târziu.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 6, 16-31 martie 2017 – pag. 12-14