abonament lumea satului

update 26 May 2017

Administrarea fazială a îngrășămintelor chimice și minerale în culturi de câmp și pajiști

De câțiva ani s-a elaborat, fără să se știe exact de către cine, un Cod de bune practici agricole care, în loc să reglementeze elementele tehnologice în raport cu cerințele plantelor și relațiile acestora cu condițiile specifice pedoclimatice pentru fiecare specie cultivată și an de cultivare, impune restricții tehnologice legate de anumite intervale de timp pentru aplicarea unor importante verigi tehnologice.

De exemplu, undeva în cod scrie că „floarea-soarelui nu se cultivă după ea însăși mai mult de un an de zile“. Asta în condițiile în care, prin tehnologie, trebuie ținut seama de sensibilitatea plantelor de floarea-soarelui la atacul unor boli (mana) din cauza cărora ea nu revine pe aceeași solă decât după un interval de minimum 4 ani. Acesta nu este decât un aspect.

Mai zilele trecute, de la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale s-a trimis la ASAS o altă adresă, pentru o exprimare de poziție față de o altă năstrușnicie a așa-zisului Cod de bune practici agricole: intervalele de timp în care se interzice aplicarea fertilizanților cu azot. Iată răspunsul pe care l-am trimis domnului ministru:

„Având în vedere situația excepțională de la începutul anului agricol și condițiile din iarna 2016-2017, precum și starea de vegetație a culturilor de cereale și rapiță, se impune ca intervalele de restricție pentru aplicarea îngrășămintelor chimice și organice legiferate prin măsurile de agromediu pentru anul agricol 2016-2017 să fie modificate, astfel încât fertilizarea minerală pentru cereale, rapiță și alte culturi semănate în toamnă să se poată aplica pe toată perioada de iarnă, cu următoarele excepții:

  • Teren acoperit cu zăpadă;
  • Apă stagnantă, mai ales atunci când aceasta provine din apa freatică ajunsă la suprafață;
  • Dozele mari de elemente fertilizante (cu azot, complexe) aplicate o singură dată. Se impune, pentru a elimina potențialul lor de poluare, aplicarea fracționată (2-3 faze), prima doză fiind la sfârșitul iernii la reluarea vegetației de către plante;
  • Îngrășămintele chimice, în dozele stabilite pentru fiecare cultură, trebuie aplicate cu respectarea condițiilor de mai sus.

Fertilizarea organică – extrem de importantă pentru creșterea nivelului de producție a culturilor, dar și pentru refacerea și îmbunătățirea însușirilor de fertilitate ale solurilor – se aplică ținând seama de următoarele aspecte:

- La culturile agricole, atât partea solidă, cât și cea lichidă din îngrășămintele organice se aplică pe toată durata anului, inclusiv în perioada de iarnă, numai dacă ele se pot încorpora imediat în sol;

- Nu se aplică pe zăpadă;

- Îngrășămintele organice administrate toamna, nici împrăștiate, nici în grămezi, nu se lasă pe sol, sub zăpadă, atât în cazul pajiștilor, fânețelor, dar și în cazul culturilor de câmp.

Important de știut. Stabilirea momentului de aplicare a fertilizanților chimici la cerealele de toamnă (grâu, orz și orzoaică de toamnă), plante furajere și rapiță nu trebuie restricționată de perioada calendaristică. Procedeul, așa cum este folosit acum, constituie o mare eroare tehnologică.

Fertilizarea fazială obligatorie în care se utilizează (în majoritatea cazurilor) fertilizanți cu azot trebuie făcută obligatoriu în funcție de:

- Starea de vegetație a culturilor (a se vedea că atât toamna, cât și condițiile climatice din timpul iernii au fost defavorabile evoluției normale a culturilor enumerate mai sus). În acest moment, o mare parte din culturile cu grâu sunt în curs de răsărire sau chiar nerăsărite, nemaipunând în discuție gradul redus de înfrățire și tipul de înfrățire;

- Necesarul de elemente fertilizante al speciilor cultivate (grâu, orz și orzoaică, ovăz de toamnă, rapiță, altele), în anumite faze de vegetație extrem de importante pentru refacerea plantelor și formarea elementelor de productivitate;

- Evoluția vremii în perioada de iarnă, în special în lunile ianuarie și februarie, când în „ferestre“ se pot aplica îngrășăminte (măcar dozele care să ajute plantele la reluarea vegetației și nu numai). Să nu uităm că fertilizările timpurii (chiar și cele din „ferestrele iernii“), la desprimăvărare (care nu întotdeauna corespunde cu data de 1 martie) și în primăvară contribuie nu numai la relan­sarea vegetației, ci și la formarea și dezvoltarea principalelor elemente de productivitate și de calitate a producției;

- Atragem atenția că obligarea fermierilor de a respecta cu strictețe (cu sancțiuni financiare mari) intervalele de timp cu restricții de aplicare a fertilizării (minerale și organice) impuse prin măsuri de agro­mediu ar putea duce la compromiterea totală a unor culturi (rapiță rărită de condițiile de iernare), la reducerea capacității de producție la grâu, orz și orzoaică, ovăz de toamnă și la pierderi financiare semnificative.

- Pentru o valorificare corespunzătoare a fertilizanților aplicați fazial (azotul, ureea etc.), solul trebuie să aibă un conținut de apă bun. Prin întârzierea aplicării fertilizanților după 1 martie s-ar putea diminua conținutul de apă al solului în multe regiuni, iar efectul fertilizanților aplicați cu întârziere să nu fie cel așteptat.

II. În legătură cu obligativitatea de a nu se depăși doza de 170 kg/ha azot s.a., trebuie avut în vedere că dozele de îngrășăminte la culturile agricole, mai ales pentru condițiile pedoclimatice ale României, se stabilesc în funcție de mai mulți factori:

  • Consumul specific de elemente nutritive și producția estimată a se obține;
  • Fertilitatea naturală a solului (humus, indici de azot, fosfor mobil, potasiu mobil etc.);
  • Soiul sau hibridul cultivat;
  • Reacția solului (pH-ul);
  • Sistemul de fertilizare practicat în asolament (mai ales la planta premergătoare);
  • Sistemul de cultură: neirigat sau irigat;
  • Sistemul de fertilizare aplicat: mineral, organic, organic-mineral etc.;
  • Cantitatea de precipitații înregistrate în anul anterior culturii și în perioada toamnă – iarnă;
  • Situația culturilor (starea de vegetație) în anumite momente (rapița rară, grâu nerăsărit, în curs de răsărire și neînfrățit etc.);
  • Tipul de sol (ca textură: nisipoasă, nisipolutoasă, argiloasă etc.).

Pentru a evita efectele negative ale utilizării unor doze mari de azot asupra mediului ambiant și pentru a evita poluări mai ales ale apelor freatice și a solurilor sunt importante nu dozele, ci momentul când se aplică, cantitatea care se aplică în acel moment și modul cum se aplică elementul fertilizant:

  • distribuire la suprafața solului;
  • aplicarea și încorporarea în sol;
  • aplicarea foliară (uree, alte tipuri de fertilizanți foliari).

Toate acestea, în funcție de necesitățile plantelor în anumite faze de vegetație, dar și cumulat pe întreaga vegetație.

Fac precizarea că la toate cele afirmate mai sus pot aduce numeroase argumente că așa trebuie făcut și că actualul sistem de restricționare impus din laborator și nu din realitatea câmpului este păgubitor pentru producătorii agricoli și riscant pentru multe dintre culturile agricole semănate în toamna anului 2016.

Având în vedere condițiile climatice din toamna și iarna anului 2016/2017 și riscul real pentru culturile agricole semănate în toamnă, cred că acel Cod de bune practici agricole trebuie modificat și adus în concordanță cu realitățile din teren.

Prof. univ. emerit dr. Valeriu TABĂRĂ

Vicepreședinte al ASAS