Scris de Lumea Satului în 03 Aprilie 2017. Publicat în Turism.

Călătorie în ţinuturile mayașilor (XVIII)

Distribuie:

Dubaiul Americii Centrale

Călătoria în America Centrală a început şi s-a sfârşit în cosmopolitul Panama City, capitala ce îmbină traiul caracteristic unor perioade istorice diferite. De la clădiri avangardiste cu o arhitectură modernă, la zone care te duc cu gândul la perioada colonială spaniolă sau în care se pot observa şi influenţe culturale franceze.

Viaţa metropolei cu peste 1,5 milioane de locuitori se desfăşoară sub amprenta megaconstrucţiei care a definit istoria ultimilor 150 de ani - Canalul Panama. Construirea acestuia a adus o perioadă de dezvoltare, modernizare și extindere ulterioară a orașului, concomitent cu dezvoltarea infrastructurii şi economiei țării.

Orașul a fost fondat în anul 1519 de Pedro Arias de Avila și a devenit prosper în perioada colonială spaniolă ca port important. A fost distrus în 1671 de către pirații conduşi de galezul Henry Morgan.

În anul 1673 Don Antonio Fernandez de Cordoba, guvernator de Panama, reconstruiește orașul. De data aceasta amplasamentul a avut în vedere un sistem de apărare împotriva atacurilor piraţilor dinspre ocean. Intrarea în oraș se făcea prin La Puerta de Tierra, care avea un pod basculant mărginit de 2 bastioane. Azi, din această poartă, care a fost distrusă în anul 1857, au mai rămas niște ruine care se pot vedea la nivelul terenului, în apropierea Casei Municipalității. Tot în cadrul sistemului de apărare a orașului a fost construit un zid de apărare gros de 3 m, cu înălțimea de peste 10 m, care în anul 1886 a fost demolat parţial, azi rămânând un frumos drum, acoperit de o boltă ornamentată cu flori.

Oraşul vechi (Casco Antigo) are o stradă unde negustorii își etalează mărfurile, obiecte artizanale, suveniruri lucrate în lemn, pietre semiprețioase, bluze tradiţionale (molas) lucrate manual. Este locul unde tinerii din cartier se plimbă seara, iar turiștii au ocazia de a cumpăra suveniruri sau o vestită pălărie de Panama. Casele de un alb strălucitor, tipic coloniale, cu partea de jos şi partea superioară lucrate din lemn sculptat, etalează o frumoasă dantelărie. Străduțe înguste mărginite de buticuri, restaurante, cafenele, care își deschid ușile la parterul caselor, dau un farmec romantic acestui loc. Câteva clădiri în stil militar spaniol, numite Bovedas, au fost bine conservate până în zilele noastre, devenind mândria cartierului. În iulie 2003 acest loc a intrat în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Orașul nou, cu tot modernismul lui din cartierele rezidențiale şi de business de pe Avenue Balboa, are totuşi ceva din aerul latin, aglomerat, cu oameni gălăgioși, unii îmbrăcați exagerat de colorat, multe magazine „cu de toate“, bodegi şi terase. Nu lipsesc interferențele între vechi și nou, cu monumente istorice flancate de clădiri, unele chiar ingenios construite, cu o arhitectură pe care nu o întâlneşti oriunde în lume. Aș compara Panama City cu Dubai sau Doha, ambele orașe născute din nisipul deșertului arab.

Apoi se ştie faptul că Panama este o destinație unde firmele offshore aduc o mare contribuție la venitul național, motiv pentru care unii dintre acești zgârie-nori sunt numiți de către localnici „mașini de spălat bani“.

Moneda națională în Panama este dolarul SUA, dar oficial se numește „balboa“. Se pare că asta a ferit ţara de problemele legate de inflație și de valurile care au răvășit economia Americii Centrale de mai multe ori.

Călătoria în ținuturile mayașilor a ajuns la final și ca de fiecare dată constat că sunt locuri deosebite pe care le-am văzut, dar nu am reuşit să le descriu, iar pe altele încă nu le-am văzut. Dorinţa de a reveni pe acele meleaguri rămâne vie şi sper că mi-o voi îndeplini. Până atunci rămâne să vă povestesc şi despre alte locuri poate la fel de inedite.

Așadar, Hasta la vista, dragii mei cititori!

GALERIE FOTO