Cum a evoluat agricultura României în ultimii 8-10 ani

Institutul Național de Statistică a dezvoltat o aplicație denumită „Atlasul agricol“, instrument care permite vizualizarea de date sub formă de hărți și grafice dinamice privind suprafața agricolă, producția de legume, fructe și cereale, precum și efectivele de animale și producția de carne la nivelul fiecărui județ. În unele cazuri, cifrele sunt structurate pe 10 ani (producția de fructe, suprafața arabilă), ultimul an înseriat fiind 2014. Cu alte cuvinte, aplicația nu este actualizată, dar este singura care concentrează la un loc datele privind agricultura României. Pentru alte secțiuni, cum ar fi efectivele de animale, datele se referă doar la anul 2014.

Suprafața arabilă, în scădere sensibilă

Folosind graficele puse la dispoziție, fiecare județ poate afla în ce măsură a scăzut sau a crescut suprafața arabilă în intervalul 2005-2014. Iar lucrurile nu stau din punct de vedere statistic atât de rău cum se vehiculează în spațiul public, multe informații creând uneori imaginea unui dezastru național. Spre exempli­ficare, vă oferim situația din județele pozițio­nate în zonele de câmpie. Vom vedea că în câteva suprafața arabilă a crescut, iar Satu Mare conduce detașat la acest capitol, cu un plus de 8.100 ha. La polul opus, în Ilfov, de pildă, 7.500 ha au fost scoase din circuitul agricol, pesemne în favoarea construcțiilor, știindu-se faptul că zona are și cel mai mare ritm de dezvol­tare economică din ultimii 8-10 ani. Datele MADR arată că, în 2007, România deți­nea 9,423 milioane de hectare de arabil, iar în 2013 acesta ar fi scăzut la 9,389 milioane de hectare (minus 34.000 ha), ceea ce ar însemna o viteză de scoatere din circuit de 4. 847 ha/an.

Cereale, plante tehnice și cartof

Statistica MADR vorbește despre o suprafață cultivată cu cereale (grâu, orz, ovăz, porumb, orez) de 5,4 milioane de hectare, în 2014, față de 5,1 milioane de hectare, în 2007 (o creștere de 300.000 ha). În opt ani, dacă datele sunt reale, producția toată de cereale aproape că s-a triplat, crescând de la 7,8 milioane de tone, în 2007, la 22 de milioane de tone, în 2014. Suprafața cultivată cu plante tehnice era, în 2007, de 1,34 milioane de hectare, iar în 2014, de 1,496 milioane de hectare, cu o producție de 1,04 mili­oane de tone în 2007 și de 3,46 milioane de tone, în 2014. Suprafața ocupată cu cartof a scăzut substanțial, de la 268.000 ha, în 2007, la 198.500 ha în 2014. În schimb, producția totală a rămas aproape neschimbată, crescând pesemne randamentul la unitatea de suprafață (3,7 milioane de tone în 2007 și 3,5 milioane de tone în 2014).
(vezi tabel în revista tipărită)

Pomicultură

În schimb, în pomicultură se poate vorbi despre un regres continuu. Potrivit datelor centralizate la MADR, suprafața ocupată cu livezi era, în 2007, de 206.000 ha, iar în 2014, de 145.500 ha (minus 60.500 ha, cu un ritm de scădere de 7.652, 5 ha/an). Consecință directă, așa cum cel puțin ne informează „Atlasul agricol“: producția de fructe a scăzut uneori dramatic, cel mai mare declin fiind înregistrat în bazinele pomicole din estul și nordul țării, dar și în Subcarpații Meridionali (excepție făcând Vâlcea, la producția de prune, și Argeș, la producția de mere).
(vezi tabel în revista tipărită)

Zootehnie

În anuarul statistic al României, în 2014 efectivele de animale erau următoarele: bovine – 2.068.900 de capete, în scădere cu 750.100 capete față de 2007; porcine – 5.041.800 capete, în scădere cu 1.523.200 de capete comparativ cu 2007; ovine și caprine – 10.935.400 capete, în creștere cu 1.601.400 de exemplare față de 2007; păsări – 75.500.000 de capete, în scădere cu 6.540.000 față de 2007. Foarte interesant de urmărit ar fi distribuția efectivelor de animale în diverse județe ale țării. Cifrele, dacă vreți, sunt strâns legate de situația economico-socială din anumite zone, cu o concentrare a dezvoltării în vestul țării și oarecare minusuri în sudul și estul țării. În tabelele următoare aveți o situație cu primele cinci județe care dețin cele mai mari efective de animale.
(vezi tabele revista în tipărită)

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 24, 16-31 decembrie 2016 – pag. 12-14