Apa reprezintă unul dintre elementele indispensabile pentru agricultură. Știința modernă a reușit să creeze grădini fără pământ sau fără soare, acestea fiind suplinite prin diverse mijloace. Dar fără apă nu poate exista nicio cultură. Din acest motiv, transportul apei acolo unde este nevoie a constituit o preocupare constantă a agricultorilor.

De-a lungul timpului au fost create tot felul de sisteme de irigații. Ca forță motrice au fost folosite energia vântului, a aburului, electricitatea sau, pur și simplu, energia umană sau a animalelor, în funcție de zonă și perioadă. Dar iată că un locuitor al Țării Oașului s-a gândit să folosească forța apei pentru a face să funcționeze un sistem de irigații.

Apa, cărată cu forța apei

Viorel Păcuraru locuiește în Ilba, județul Maramureș. De meserie este instalator sanitar, dar dintotdeauna i-a plăcut ca, în timpul liber, să mai meșterească câte ceva. Dar meșterelile sale au fost toate cu scopul de a-și face viața mai ușoară. Și așa se face că, în urmă cu mai mulți ani, s-a gândit cum ar putea face să scoată mai ușor apa din fântână. Până la urmă a găsit soluția: a creat o pompă puțin mai mare decât un borcan, dar foarte eficientă. „Este o pompă excentrică“, spune inventatorul. „Aceste pompe sunt foarte bune pentru că sunt rezistente și au eficiență mare“, consideră el.

Pompa a montat-o la fântână și a folosit-o multă vreme astfel. Antrenarea ei se făcea manual, cu o manivelă. Și astfel apa ajungea în găleată cu un efort minim.

În anul 2011 lui Viorel Păcuraru i-a venit o idee nouă. În loc de manivelă a fabricat o roată cu palete, care să antreneze pompa, iar roata în sine să fie învârtită de apă. Mișcarea este transmisă pompei printr-un lanț. Pompa în sine, cu tot cu roată, a fost montată pe un cadru metalic, înalt de aproximativ cinci metri. Întreg ansamblul a fost fixat pe un ponton improvizat, mai degrabă o plută, ancorat pe Someș. Și, așa cum se aștepta inventatorul, a funcționat impecabil, o vară întreagă. Practic, roata cu palete este învârtită de curentul râului. Mișcarea este transmisă pompei, al cărui sorb este plasat sub ponton. Apa este urcată până în vârful cadrului metalic, iar de-acolo este trimisă prin țevi sau furtune oriunde este nevoie de ea. Sistemul nu are nevoie de supraveghere și poate funcționa neîntrerupt atâta vreme cât râul curge. Singura condiție este ca adâncimea apei să fie de cel puțin 50 cm. Distanța minimă la care poate fi transportată apa este de 500 de metri.

Investitorii lipsesc

Invenția a fost brevetată la OSIM și a funcționat în fiecare vară pe Someș, în Ilba. „Toți cei care or văzut-o cum lucră or fost încântați“, spune Viorel Păcuraru, în dulcele grai al Țării Oașului. Dar, în afară de încântare, nimeni n-a mai făcut nimic. Inventatorul consideră că realizarea sa ar putea constitui un instrument deosebit de util horticultorilor care au grădini, livezi, solarii sau vii, ba chiar și fermierilor cu culturi mari, aflate în apropierea unor cursuri de apă. Așa cum spuneam, nu este nevoie de râuri mari, astfel încât zona unde este posibilă utilizarea instalației este foarte largă.

Diligențele lui Viorel Păcuraru pe lângă Direcția Agricolă a Județului și pe lângă Consiliul Județean au rămas fără rezultat. Acum se gândește că poate, totuși, se va găsi un întreprinzător împreună cu care să poată trece la perfecționarea și, apoi, la producția de serie a instalației. „Nu ar fi nevoie de mai mult de 2.000 RON pentru a face lucrul acesta“, a socotit inventatorul.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 24, 16-31 decembrie 2016 – pag. 18