Adama Sultan iulie 2020
update 23 Sep 2020

Stevia dulce sau zahărul verde

  • Publicat în Agrotehnica

Stevia rebaudiana face parte din Familia Asteraceae și este o plantă perenă răspândită în zonele cu climă temperată. La nivel mondial este cunoscută drept plantă dulce deoarece în starea inițială este de aproximativ 30 de ori mai dulce decât zahărul, iar ca extract, de 300 de ori mai dulce. Cu toate că este un îndulcitor excelent, stevia nu are calorii, așa cum are zahărul, și nu influențează glicemia. Mai mult decât atât, o linguriță de îndulcitor de stevie este echivalentă cu 5 lingurițe de zahăr. De asemenea, este o plantă bogată în vitamine, în special C și K, săruri minerale – potasiu, magneziu, calciu, fosfor, fier, zinc, precum și în proteine și fibre. Pe lângă faptul că reprezintă un înlocuitor mai sănătos al zahărului, stevia ajută și la eliminarea lichidelor și detoxifică organismul și contribuie la eliminarea oboselii.

Stabilă la ger, stevia preferă soluri umede, dar care sunt bine drenate, și nu tolerează solurile sărăturate. În mod normal vegetează pe soluri acide cu pH 4-5, dar suportă și valori mai ridicate, până la 7-8. Rezistă la secetă deoarece are rădăcina lungă și își poate asigura mai ușor necesarul de apă, însă se recomandă plantarea în locuri cu umbră deoarece, chiar dacă își asigură apa din sol, frunzele pot căpăta arsuri de la soare. Lucrările pentru înființarea culturii se pot realiza fie toamna, fie primăvara în funcție de lucrările realizate pe sol. Toamna se ară la adâncimea de 40-50 cm și se aplică îngrășământ, în primăvară se continuă cu lucrările de nivelare a solului și se pregătește patul germinativ pentru însămânțare. Aceasta se realizează în rânduri cu 30 de cm între ele. După răsărirea plantelor trebuie rărite, lăsându-se 20 de cm între plante pe același rând. Fertilizările se aplică la plantare și la mijlocul verii, iar pentru îndesirea plantelor se recomandă tăierea vârfurilor lăstarilor la aproximativ o lună de la răsărire. Stevia poate fi atacată de două tipuri de ciuperci: Septoria steviae și Sclerotinia sclerotiorum, precum și de insecte, în special la cultura în sere, de afide, tripși, musculițe albe de seră, în timp ce în câmp culturile sunt rareori afectate.

Cultura steviei nu necesită mult teren și oferă oportunitatea diversificării culturilor și implicit reprezintă o importantă componentă a sustenabilității mediului înconjurător.

Recoltarea se realizează dimineața prin tăierea frunzelor pe parcursul mai multor etape, eșalonat, pentru a avea constanță pe toată durata culturii. La un hectar de stevie se preconizează o producție cuprinsă între 15-20 de tone de frunze verzi. După recoltare, frunzele se usucă și se mărunțesc. În ceea ce privește procesul de recoltare a semințelor, acesta are loc toamna, înainte de scuturarea plantelor. Semințele extrase se păstrează în încăperi uscate și aerisite.

Stevia este singurul îndulcitor din surse naturale disponibil în comerț care are 0 calorii și se regăsește sub formă de pudră, îndulcitor lichid, dar și în diverse produse alimentare și băuturi distribuite în întreaga lume.

Avantajele consumului de stevie:

  • nu conține calorii și nu îngrașă;
  • reglează nivelurile de zahăr din sânge;
  • ajută la menținerea constantă a indicelui glicemic și reglează nivelul de insulină;
  • consumul regulat de ingrediente reglează tensiunea arterială;
  • înlătură nevoia de dulciuri;
  • controlează apetitul alimentar;
  • împiedică apariția cariilor dentare;
  • stimulează energia mentală;
  • nu determină niciun fel de efect advers.

Loredana Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 23, 1-15 decembrie 2016 – pag. 18-19