reclama youtube lumeasatuluitv
update 19 Jul 2019

DUDUL (Morus sp.)

  • Publicat în Agrotehnica

Dudul (cu varietățile alb – Morus alba, negru – M. Nigra, roșu – M. rubra, plus M. talanca și M. bombycis, ultimele două varietăți necunoscute în România) este originar din Asia. Specia M. alba a fost adusă în bazinul mediteranean de către greci, pentru creșterea viermilor de mătase, iar varianta neagră, folosită pentru fructe, nu și pentru viermii de mătase, provine din Transcaucazia. Ambele sunt prezente în România în special în zonele de sud ale țării. În cultură însă dudul nu mai este răspândit de mult timp, de când în țară a încetat activitatea de creștere a viermilor de mătase. Abia de anul trecut s-au creat condiții (subvenții) care să-i determine pe fermieri să-și îndrepte atenția și înspre sericicultură.

Utilizări

Tehnice: frunza dudului alb, suculentă și bogată în substanțe nutritive, este unica hrană pentru creșterea vier­melui de mătase din specia Bombyx mori;

Medicinale: fructele conțin vitaminele C, A, E, B, K, calciu, fosfor, fier, magneziu, potasiu, mangan, iar cele de dud negru se spune că ar dispune de cel mai puternic antioxidant natural cunoscut în lume – resveratrolul. Preparatele (sucuri, siropuri, tincturi, fructele proaspete sau deshidratate) sunt utilizate pentru afecțiunile neurologice, pulmonare, diabet, infecțiile bacteriene și cancer. Frunzele, recoltate în mai-iunie, sunt utilizate pentru diabet grație conținutului ridicat de tanin, acid aspartic, acid folic, arginină, butilamină, acid acetic, acid propionic, acid izobutiric, aldehide etc.;

Alimentare: fructele se consumă în stare proaspătă sau deshidratate (în magazinele bio se comercializează mai multe produse, iar cel mai ieftin costă 105 lei/kg) ori sunt folosite pentru obținerea băuturilor alcoolice și a oțetului;

Manufactură: lemnul se utilizează pentru confecționarea mobilei, a instrumentelor muzicale, croselor de hochei, butoaielor, coșurilor și a altor produse artizanale;

Ornamentale: solitar sau sub formă de garduri vii, în parcuri și grădini.

Descriere, cerințe față de mediu și sol

Crește sunt formă de tufă, arbust sau arbore cu trunchi înalt. Frunzele (6-25 cm) sunt ovale sau cordate, netede sau gofrate, glabre pe fața superioară, lucioase pe partea inferioară, cu nervurile pubescente, pețiol de 1-7 cm. Fructul (dudă, agudă sau ciric) este o achenă – masă cărnoasă, de culoare albă, neagră, roz sau alb-roz, cu dimensiuni de 1-2,5 cm. Dudul înflorește în mai și fructifică în lunile iunie și iulie. Preferă zonele cu o medie anuală a temperaturii de 8-10°C, cu veri călduroase (28-30°C), ierni blânde (medii 1-3°C). Totuși, iarna rezistă la minus 25°C – tufele și la minus 32°C, trunchiul. Ramurile anuale degeră parțial la minus 28°C, iar cele multianuale – la peste minus 32°C. În timpul verii, temperaturile mai mari de 40 sunt dăunătoare (arsuri pe lăstari, frunze, se debilitează pomii). Dudul crește aproape pe toate tipurile de sol, cu excepția celor mlăștinoase, sărăturoase sau acide. Preferă totuși solurile ușoare, permeabile, însorite.

Soiuri

Fondul biologic cuprinde 40 de soiuri adaptate condițiilor de climă și sol, cu rezistență la ger și secetă, creștere viguroasă, longevitate ridicată, producții mari de frunze. Cel mai răspândit este dudul comun (populațiile locale hibride), dar acesta dă producții scăzute și de frunze, și de fructe. Cercetătorii români au creat soiurile Lugoj, Orșova, Calafat, Galicea, Eforie, iar din afară au fost aduse varietățile Ucraina, Hu-sang, Bulgaria, Kokuso, Ichinose. Hibridul selecționat românesc este aclimatizat pentru zonele mai reci ale țării. Materialul săditor este disponibil în mai multe pepiniere din țară (de exemplu Dorohoi, Mizil, Ciumbrud).

Tipuri de plantație

Plantațiile pot fi amplasate pe terenurile improprii pentru agricultură, în liziere însorite, la marginea poienilor, pe versanții luminați în zona dealurilor mici și mijlocii, cu pante de cel mult 15°. Acestea pot fi de mai multe categorii: clasice – cu o distanță de plantare de 4/4 m între pomi, la soiurile cu trunchiul înalt și de 3/3 m, în cazul duzilor cu trunchi mijlociu, asigurându-se o densitate de 625 de duzi/ha, în primul caz și de 1.100 de duzi/ha, în varianta a doua. Producția de frunze/pom în anul patru ajunge la 35-45 kg; intensive – dudul cu trunchi pitic (30-50 cm), cu distanța de plantare între rânduri de 2,5-3 m, iar pe rând, de 0,5-1 m. Densitatea la hectar este 3.300-8.000 de duzi pitici. Intră în producție în anul III; plantații tip pajiște – pentru dudul pitic (înălțime a trunchiului de 15-20 cm), cu distanță de plantare de 1/1 m sau 1/0,5 m și o densitate la hectar de 10.000-20.000 de tufe de dud.

dude albe

Plantarea

Duzii se plantează toamna (octombrie) sau primăvara (martie). Terenul se desfundă în prealabil, după care se fac gropile cu dimensiuni de 0,60/0,60/0,80 m. Pentru dudul cu trunchi pitic se fac șanțuri late de 1 m, adânci de 0,5 m, la distanța de 2,5 sau 3 m între ele. În cazul în care terenul nu se desfundă, groapa va avea dimensiuni mai mari, de 1/1/0,8 m. Cu 10-15 zile înainte de plantare, se face umplerea parțială cu pământ a gropilor, sub formă de mușuroi, în așa fel încât rădăcinile puietului să fie bine răsfirate, iar coletul să rămână la nivelul solului. Se acoperă apoi cu pământ de la suprafață, mărunt, într-un strat de 3-4 cm, se calcă bine, se adaugă 3-4 kg gunoi de grajd bine descompus (mraniță), 20-30 g azotat de amoniu, 20-30 g de sare potasică și 50-60 g de super­fosfat (substanță activă), iar la urmă se udă cu 5-10 litri de apă. În primul an de la plantare și în următorii o atenție deosebită se dă formării coroanei.

Lucrări de îngrijire

Principala lucrare este afânarea solului pe intervalele dintre rânduri și pe rând. Toamna, după căderea frunzelor, se execută o arătură la 20-22 cm, când se administrează/încorporează și îngrășămintele organice și minerale (fosfatice și potasice). Arătura poate fi făcută și primăvara, dar la 10-12 cm. În cursul perioadei de vegetație, solul se afânează ori de câte ori este necesar, în funcție de natura solului, regimul de precipitații, gradul de îmburuienire a plantațiilor. În zonele unde nu se pot face lucrări mecanice se desfundă manual doar pământul din jurul duzilor, iar pe timpul verii acesta se menține curat de buruieni. Pentru a se asigura o producție mare de frunze este nevoie de fertilizare. Studiile au arătat că, pentru obținerea unei tone de frunze, dudul extrage din sol 24 kg de azot, 12 kg de fosfor și 15 kg de potasiu. Atenție, întrucât frunzele se folosesc la furajarea viermilor de mătase, nu se aplică tratamente chimice pentru combaterea bolilor și dăunătorilor. Se mizează așadar pe măsu­rile profilactice: întreținerea solului curat de buruieni, alegerea formelor de coroană care să favorizeze cât mai mult aerația și pătrunderea razelor solare, aplicarea corectă a tăierilor, tăierea uscăturilor și a lăstarilor bolnavi, strângerea și arderea lor.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 23, 1-15 decembrie 2016 – pag. 22-23