Un fermier și-a transformat pasiunile în afacere

Așa cum printre antreprenori se găsesc oameni care creează afaceri mai puțin obișnuite, de care lumea se miră, și printre fermieri există unii care au ocupații ieșite din tipare. Unul dintre acești fermieri mai deosebiți este Gabriel Mohacz, a cărui fermă zootehnică nu produce nici vaci, nici porci, nici găini. De altfel, ferma sa nu se află în loc deschis, cum se întâmplă de obicei, ci pe niște pășuni împădurite. Ca să nu mai pun la încercare răbdarea cititorilor, fermierul nostru crește păsări exotice și vânat.

„Îmi place să fie curtea plină“

L-am întrebat pe dl Mohacz de unde această idee. „Inițial a fost un hobby“, spune domnia-sa. Acum vreo 15 ani, când a început să crească păsări ornamentale, pentru propria plăcere. Încet-încet speciile s-au diversificat, iar numărul de exemplare din fiecare a crescut. Acum, la ferma sa trăiesc păuni, păuni albi, fazani exotici, tot felul de păsări de apă, struți și alte animale exotice.

„Îmi place să fie curtea plină, să am câte puțin din toate. Așa, câte o pereche – două.“, își enunță el principiul – dacă i se poate spune așa – de dezvoltare. De fapt, după cum singur recunoaște, această ramură a afacerii sale este 50% hobby. „Fără pasiune și plăcere nu faci nimic într-o astfel de afacere. Astfel de specii au nevoie de grijă și atenție deosebită, pentru că sunt destul de rare și, în același timp, destul de sensibile“, spune crescătorul.

L-am întrebat cât de rentabilă este o astfel de întreprindere. „Nu pot spune că e chiar profitabilă“, mi-a răspuns, „dar cel puțin ne susținem cheltuielile de reproducție, căci toate costă destul de scump: mâncarea, medicamentele, vaccinurile speciale etc.“

Așa am aflat că, de exemplu, păunii nu trebuie să primească prea multă floarea-soarelui și, în general, prea multă proteină. În general, păsările de genul celor crescute în ferma sa au nevoie de rații de mâncare mai deosebite, de o deparazitare aparte și de tot felul de alte tratamente.

O piață specială pentru astfel de păsări nu există în zona Aradului, unde se află ferma lui Gabriel Mohacz. „Există cereri între pasionații de păsări de agrement“, descrie crescătorul relația comercială care guvernează vânzarea animalelor.

„Până la urmă, totul se rezumă la plăcerea de a avea niște păsări frumoase“, conchide fermierul arădean.

O activitate nouă în România

Tot o pasiune a stat la baza celei de-a doua afaceri a lui Gabriel Mohacz. În urmă cu câțiva ani, un pui de căprioară a ajuns la ferma sa. Așa cum s-a întâmplat și în alte cazuri, căprioara s-a domesticit și a rămas în gospo­dărie. Și de aici și ideea de a crește și alte animale sălbatice, care cândva populau pădurile României. A început să crească cerbi lopătari, cerbi carpatini și mufloni.

„Creșterea animalelor pentru vânat este o activitate nouă în țara noastră. E abia la început. Cererea pentru astfel de animale a început să apară odată cu înființarea fondurilor de vânătoare private. Acestea au început să investească în repopularea cu anumite specii care au dispărut, în cea mai mare parte «ajutate» – ca să spun așa – de către braconieri“, explică fermierul.

În acest context, în urmă cu doi ani, la Sâmbăteni (județul Arad), pe Valea Mureșului, profitând de 5,5 ha de pădure și pășune împădurită, a dezvoltat o fermă specializată în înmulțirea acestor animale.

„Animalele sălbatice nu necesită adăposturi speciale. Le e suficientă o suprafață de pădure sau de pășune împădurită. Restul merge de la sine. Nu trebuie să intervii decât cu hrană, atunci când e cazul. Chiar și în ceea ce privește rezistența la boli, animalele sălbatice o dobândesc odată cu primul supt“, explică neobișnuitul fermier.

Totuși există și un aspect care necesită o atenție sporită față de alte ferme. Animalele trebuie protejate de prădători. Și aceștia sunt destui, fie că au două sau patru picioare. Atât câinii sălbăticiți, cât și braconierii constituie pericole chiar mai mari decât urșii, lupii sau alți prădători naturali.

„Ar fi păcat să rămână pădurile goale“

În țarcurile de la Sâmbăteni cresc exemplare deosebite de cerbi lopătari, mufloni și cerbi carpatini. Fiecare dintre specii își are propriile teritorii, pe care trăiește și se reproduce.

„Avem linii genetice foarte bune. Animalele sunt selectate special pentru coarne – trofee. Exemplarele trebuie să aibă coarne cât mai ramificate, cât mai grele la bază, astfel încât să crească valoarea animalelor“, spune crescătorul.

Când ajung la maturitate, animalele sunt eliberate în fonduri private de vânătoare. Deocamdată ca animale de prăsilă, nu ca vânat. Până acum, cca. 30 de animale au ajuns în pădurile private. De aici au plecat cerbi lopătari spre Hațeg și Bârzava. La această ultimă destinație au ajuns și cerbi carpatini născuți în ferma de la Sâmbăteni.

Până acum Gabriel Mohacz nu a primit niciun fel de sprijin de la Romsilva sau de la alte entități subordonate Ministerului Mediului. De altfel, nici nu a cerut vreun sprijin. Deși, după noi, l-ar fi meritat cu prisosință!

„Important pentru mine este că am primit semnale că există interes pentru aceste animale. Asta înseamnă că afacerea are șanse bune să meargă în continuare. Și ar fi păcat să nu meargă, pentru că avem păduri foarte frumoase, dar în care s-a vânat excesiv. Chiar ar fi regretabil să rămână goale!“, încheie inimosul ardelean.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 19, 1-15 octombrie 2016 – pag. 34-35