reclama youtube lumeasatuluitv
update 17 Feb 2020

Pepenele corean cu gust de pară cerut de austrieci

  • Publicat în Agrotehnica

Ne-am obișnuit ca în timpul verii să mușcăm cu nesaț dintr-o felie de pepene roșu sau să savurăm cu plăcere parfumatul pepene galben de sorginte indiană. Circulația sau chiar migrația oamenilor a adus cu ea influențe noi, iar în unele cazuri schimbul cultural, dar și cel gastronomic au dat noi idei de afaceri. Spre exemplu, venirea unei familii de coreeni în județul Prahova, stabilirea ei acolo, dar mai ales dezvoltarea unei ferme cu plante și legume aduse de pe meleagurile Coreei de Sud ar putea constitui exemple de bună practică care au în prim-plan curiozități pentru unii români sau noi soluții de valorificare a solurilor legumicole pentru cei cu abilități antreprenoriale.

Vorbim de această dată despre pepenele cu gust de pară, așa cum l-a numit Nicoleta Stanciu, managerul fermei familiei Lee. El este cultivat de câțiva ani în această fermă, pe suprafețe mici, astfel încât să satisfacă consumul familiei și al restaurantului pe care îl dețin în București. Doar că de anul acesta pepenele cu gust de pară va schimba total structura fermei, ocupând suprafețe din ce în ce mai mari. De ce? Pentru că patronul fermei a încheiat un contrat de aprovizionare cu un partener austriac. Dacă anul acesta micuțul pepene galben are alocată o suprafață de 1.000 mp, fiind supus la probe, de la anul conducerea fermei va fi mai generoasă cu această specie, oferindu-i un lot mult mai mare. Aceasta pentru că el a reușit să impresioneze vienezii care își doresc să se răsfețe cu gusturi exotice. Forma sa asemeni unei mingi de rugby, de culoare galben intens, cu suprafață lucioasă, străbătută de dungi albe subțiri, îl fac extrem de atractiv. Apoi, din punctul de vedere al depozitării, probabil că ar satisface toate exigențele, mai ales pentru faptul că interiorul este tare și rezistent la loviri. Totuși, ceea ce îl face remarcabil este interiorul – alb, tare, dar suficient de zemos, cu gust delicat, de un dulce echilibrat și a cărui consistență duce cu gândul la perele tari de vară.

pepene corean cu gust de para

La fel ca la pepenele galben obișnuit, acesta ascunde în interior semințele, doar că în cazul pepenelui coreean acestea se consumă împreună cu fructul, fără a fi înlăturate. După ce este curățat de coajă, pepenele se taie rondele și consumat rece este extraordinar de savuros. O altă diferență față de pepenele galben comun: exemplarele mici, așa cum sunt la noi pepenii pentru murat, se mănâncă întregi, fără a fi curățate de coajă, precum mărul.

Plantele seamănă izbitor de mult cu castravetele, iar la momentul vizitei noastre ele nu se puteau distinge la nivel individual, nefiind palisate, ci lăsate la nivelul solului, pe folie, creând o mare de frunze verzi, colorată din loc în loc de flori galbene. Lucrurile se vor schimba de la anul, când se va introduce mai multă ordine, iar plantele vor fi legate și ridicate pe vertical.

Odată ce sămânța coreeană a poposit în fermă, ea a primit șansa la viață în luna martie, când s-au format răsadurile. Cei care vor să încerce în propria grădină această delicatesă trebuie să știe că, din păcate, acest pepene, ca și castravetele, nu poate fi grăbit pentru că are nevoie de căldură, fiind o plantă termofilă, de aceea ideal ar fi ca el să fie cultivat pe suprafețe protejate sau în câmp, când temperatura de afară permite.

solar cu pepeni coreeni

Noua bijuterie coreeană nu a ajuns în mâinile consumatorilor români, însă ea poate fi văzută în ferma familiei Lee din Cocorăștii Colț, județul Prahova, de unde, cu amabilitatea celor de acolo, puteți obține câteva semințe pentru testare, pentru că încă nu există la vânzare. Și încă un plus, dacă mai era nevoie: cultura din ferma prahoveană este organică pentru că ea nu a primit niciun fel de tratament chimic, ci doar gunoi de grajd la înființare, ca îngrășământ. Producția obținută aici va fi vândută în Austria la cel puțin 20 euro/kg, pentru că „dl Lee știe ce nu se găsește în Europa, dar și ce caută asiaticii care locuiesc pe bătrânul continent“, explică Nicoleta Stanciu.

Cu acest ultim argument închei prin a spune doar: iată o afacere extrem de profitabilă.

Patricia Alexandra POP

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2016 – pag. 24