Adama Sultan iulie 2020
update 21 Sep 2020

Cultura coacăzului negru, de la A la Z

Arbuştii fructiferi – afinul, coacăzul, zmeurul, agrișul ș.a.m.d – sunt specii cu cerinţe moderate faţă de factorii de mediu, motiv pentru care pot reprezenta o bună alegere pentru cei care vor să investească în domeniul agricol. Coacăzul este unul dintre arbuștii care se înmulțesc ușor, intră repede pe rod, iar fructele obținute au multiple beneficii pentru organism și pot aduce venituri substanțiale cultivatorilor. Cum poate fi înființată o cultură de la „A la Z“ și care sunt beneficiile coacăzelor am aflat de la domnul Marin Constantin, producător și distribuitor de material săditor din Dârza – Crevedia.

Caracteristici și plantare

Coacăzul negru este un arbust care face parte din familia Grossulariaceae și crește sub formă de tufă, care poate ajunge chiar și la 2 metri înălțime. În general, este un arbust rezistent, inclusiv la ger aprig de sub -30°C, însă în cazul zonelor cu secetă și arșiță este recomandată implementarea unui sistem de irigații prin picurare. Poate fi plantat pe orice tip de sol, însă se comportă foarte bine pe solurile umede care au PH-ul ușor acid. Ținând cont de aceste aspecte, este clar că poate fi cultivat foarte ușor în România, iar din acest motiv, în ultimii ani, tot mai multe persoane s-au orientat către această cultură.

O plantație poate fi înființată fie primăvara, fie toamna, însă specialiștii recomandă plantarea în toamnă deoarece este garantată plecarea mai rapidă în vegetație după anotimpul răcoros, unii amintind chiar faptul că, plantând în toamnă, mai câștigi un an. Primul pas recomandat este analiza de sol, pregătirea terenului care presupune curățarea terenului de resturi vegetale, dacă este cazul, apoi aratul la o adâncime de aproximativ 30 cm și discuirea sau afânarea solului, pentru a nivela stratul de suprafață fragmentat. Plantarea se face cel mai bine la scurt timp după obţinerea materialului săditor care trebuie să provină dintr-o pepinieră care poate oferi garanția, prin acte, a mărfii. Pentru cei care vor să acceseze fonduri europene în vederea înființării unei culturi, alegerea pepi­nierei este foarte importantă deoarece materialul săditor trebuie să fie achiziționat cu toate actele necesare solicitate pentru acordarea banilor. După pregătirea terenului, coacăzul se conduce cel mai adesea în sistem clasic, unde plantele cresc în formă de tufă. Pentru plantare se recomandă distanța între rânduri de 2,5-3 m și între plante de 1-1,5 m, ceea ce înseamnă maximum 4.000 de plante/ha. Se sapă gropi de 30 x 30 x 30 cm, se așază planta, se acoperă cu pământ și se udă. În cazul în care pentru plantare au fost folosiți arbuști la ghiveci, prinderea lor este garantată.

Îngrijire și valorificare

La cultura arbuștilor se recomandă stropirile minime. Mai întâi se aplică un tratament cu zeamă bordeleză, în condițiile în care noaptea nu se înregistrează temperaturi negative. După trei zile de la aplicarea acestui tratament, se administrează plantelor ulei horticol. Apoi, din 3 în 3 săptămâni, sunt recomandate tratamente clasice – un insecticid şi un fungicid – pentru prevenirea apariţiei bolilor şi insec­telor nedorite, tratamente care, de preferință, ar trebui să fie bio, tocmai pentru ca planta să aibă asigurată o dezvoltare corespunzătoare și pentru ca fructele să fie mai sănătoase. Fertilizarea se poate realiza fie cu gunoi de grajd, fie cu produse chimice din comerț. Coacăzul necesită tăierea ramurilor bătrâne pentru asigurarea lăstăririi celor noi și implicit asigurarea unei recolte mai bogate.

Fructele sunt grupate în ciorchini și au un conținut ridicat de vitamina C, zaharuri 9,5%, 2,1% acizi, 0,9% proteine și alte elemente minerale. Intrarea pe rod a plantației depinde de vârsta materialului săditor, uneori primele fructe putând fi observate încă din primul an de la plantare, însă după 3 ani de la înființare se poate vorbi de producții semnificative. Media la hectar este de 8 tone, iar prețul unui kilogram este cuprins între 6-10 lei, poate și mult, dacă producțiile obținute la nivel de țară nu acoperă cererea din piață sau dacă fructele pleacă la export. Recoltarea fructelor se realizează manual, iar mâna de lucru, destul de scumpă și greu de găsit, reprezintă un impediment pentru care mulți dintre cei care vor să investească în agricultură se gândesc de două ori înainte de a lua o decizie.

Beneficii

Coacăzele reglează activităţile hormonale, elimină anemia, stimulează creşterea şi consolidarea oaselor și ajută la regenerarea organismului, fiind considerate și unele dintre fructele anticancer. Pot fi consumate în stare naturală și chiar uscate – se usucă în ciorchine, într-un loc aerisit, așe­zate pe hârtie. De asemenea, coacăzele pot fi procesate, cele mai apreciate produse fiind sucurile și siropurile. Despre suc, germanii au și un proverb care spune că este mai sănătos decât sângele de urs. Pentru sirop, fructelor li se adaugă miere și se lasă la macerat aproximativ 2 luni. Este recomandat ca aliment de protecție împotriva guturaiurilor și a bronșitelor. De asemenea, se pot face cure cu sirop sau pulbere de coacăze – obținută după uscarea fructelor – pentru prevenirea și tratarea unor boli precum: tulburări de circulație, tuberculoză pulmonară, hepatită virală, gripă, infecţii recidivante sau anemie.

Loredana Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 14,16-31 iulie 2016 – pag. 22-23